Această carte este o colecție de citate, bine alese, din tezaurul bogat al Spiritului Profetic, care au o legătură specială cu nevoia, importanța, metodele și răsplata unei lucrări misionare consacrate. Cartea ar putea fi numită, pe bună dreptate, o enciclopedie a slujirii creștine, deoarece reușește să cuprindă vastul domeniu al lucrării misionare cu toate ramurile lui: literatură, familie, educație, lucrare medicală etc. Apelurile pentru o viață spirituală mai înaltă sunt împletite cu principii de lucru fundamentale, dar și cu metode și sfaturi practice, esențiale pentru succesul tuturor creștinilor, atât laici, cât și pastori. Încă o dată ajungem la convingerea că viața creștină ori este o viață de slujire spirituală, ori nu există în realitate.
Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.
Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.
În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.
Lectura acestei cărți vă va asigura nu doar o companie plăcută, ci veți simți o adiere de vânt proaspăt, credința parcă vă prinde aripi, iar curajul de a rămâne lângă Dumnezeu în orice circumstanțe va fi întărit. Ideea călăuzitoare a cărții este scoaterea în evidență a nevoii de reformare a bisericii medievale.
Capitolele cărții sunt ca niște tablouri, parțial independente, parțial conectate cu celelalte, cititul cărții devenind vernisajul expoziției Reformei.
Erasmus din Rotterdam, Marthin Luther - călugărul care a descopertit Evanghelia, Johann Eck - opozantul mai catolic decât papa, Femeile reformei, Philipp Melanchthon, Frederic cel Înțelept - sunt doar câteva titluri din cuprinsul cărții.
Această carte se concentrează pe primele trei capitole ale Genezei. Autorul afirmă că tot restul Bibliei își găsește sensul în contextul construit de aceste capitole. Cu alte cuvinte, nu cunoaștem Biblia cu adevărat până nu înțelegem ce spun aceste capitole. Pentru a-L înțelege pe Dumnezeu, pe noi înșine și lumea noastră, trebuie să înțelegem aceste capitole. Ele explică nu doar cum am ajuns la existență, ci și de ce.
Mai mult, potrivit autorului, în istoria Creației „găsim sensul căsătoriei și al familiei, al responsabilității, al muncii și al odihnei Sabatului”. Și, de fapt, „datorită a ceea ce Geneza 3 ne spune despre căderea în păcat, putem să înțelegem nevoia noastră de un Mântuitor și motivul dependenței noastre de harul lui Dumnezeu. Mesajul Evangheliei se întemeiază pe evenimentele din Geneza 1-3.”
L. JAMES GIBSON a obținut un doctorat în biologie la Universitatea Loma Linda, în 1984. În același an, s-a alăturat Institutului de Cercetare în Geoștiință, al cărui director a devenit 10 ani mai târziu. Principalele sale interese includ biologia istorică și relația dintre Creație și știință. A scris diverse articole și este autorul mai multor capitole din diverse cărți, a participat la numeroase conferințe pe tema relației dintre credință și știință pe șase continente și este editorul jurnalului Origins.
Cartea Dumnezeu, Scriptura și Biserica este o călăuză, un ghid care, cu certitudine, va ajuta cititorul să-și facă ordine în gânduri și idei, pentru a vedea frumusețea complexă a revelației. Temele abordate sunt complexe și controversate, însă soluțiile propuse sunt îmbinarea dintre metodă, sistem și argumente biblice, prin care autorul reușește să demonstreze încă o dată că teologia este știința științelor.
Dr. Zoltán Szallós-Farkas și-a fundamentat lucrarea pe textul Scripturii și se află în dialog permanent cu gânditorii antici și contemporani ai teologiei și ai filozofiei. Tratatul trebuie să fie citit de orice creștin cunoscător al limbii române.