Puțini adventiști nu au reușit să observe brusca schimbare a evenimentelor de pe pământ, care ne apropie de o lume în mod evident gata pentru revenirea lui Isus. Dar în toate acestea există o ironie: noi am fost aici mai înainte - cu mult înainte. Nu este prima dată când adventismul ajunge față-n față cu un potențial sfârșit al lumii. Așa ceva s-a mai întâmplat și la începutul secolului XX, dar când poporul lui Dumnezeu s-a aflat în fața acestui moment unic, el a căzut dezastruos într-o masivă apostazie, pe care Ellen White a numit-o „ALFA unei crize teribile”.
În mijlocul acestei grele încercări, ea a scris o avertizare pentru adventiștii din generația viitoare. Totul se va întâmpla din nou. Biserica lui Dumnezeu va avea de înfruntat o altă apostazie, de proporții teribile. Ea a numit-o OMEGA și a „tremurat” pentru poporul nostru.
Această carte, scrisă de Ellen G. White, este o comoară de sfaturi practice și spirituale pentru cei care au ajuns la vârsta pensionării sau se apropie de această etapă a vieții. Prin cuvinte pline de har, autoarea abordează teme esențiale precum utilitatea lucrătorilor în vârstă, asocierea dintre generații, grija pentru părinții bătrâni, administrarea bunurilor și pregătirea pentru viața de apoi.
Anii pensionării nu este doar o călăuză pentru pensionari, ci și o invitație la reflectare pentru cei care îi însoțesc pe acești oameni cu experiență. Descoperiți cum să trăiți această perioadă cu demnitate, folosind înțelepciunea acumulată pentru a fi o binecuvântare pentru alții. Fie că sunteți în pragul pensionării sau doriți să înțelegeți mai bine această etapă, cartea vă oferă răspunsuri clare și mângâiere.
Discuţiile având ca subiect natura Domnului Hristos au dat multe bătăi de cap teologilor. Dificultatea a stat în faptul că se generau multe alte întrebări foarte importante: Ce este acela păcat? Există un păcat strămoşesc? Cum arată un sfânt? Care este legătura dintre sfinţenie şi desăvârşire? Va fi o ultimă generaţie desăvârşită?
Conştient că Ellen White a spus: „Aveţi grijă, multă grijă, cum insistaţi asupra naturii umane a lui Hristos”, autorul Roy Adams, profesor de teologie şi publicist adventist, răspunde raţional, cu Biblia şi Spiritul Profetic, la întrebările de mai sus. Sunt prezentate perspectivele principale aduse în discuţie în cadrul acestui dialog, analizând ce s-a întâmplat în 1888 sau în 1957, la publicarea cărţii Questions on Doctrine.
Când păcatul nu e văzut doar ca o răutate manifestată extern prin răzvrătire şi viclenie, ci şi ca o incapacitate conştientizată intim prin ratarea ţintei în mod repetat sau prin deformarea morală, atunci tocmai natura Domnului Hristos – a Celui făcut una cu noi, dar fără păcat – e soluţia la criza noastră ca indivizi şi ca biserică!
Volumul 7 a fost publicat la sfârșitul anului 1902.
Cartea cuprinde sfaturi pentru slujire, precum și mesaje punctuale pentru diverse aspecte ale lucrării. Alte probleme abordate sunt evanghelizarea în marile orașe, cu implicarea largă a membrilor , lucrarea în zone albe, prin misionari și familii de credincioși, precum și responsabilitatea bisericii față de bătrânii lucrători.
Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.
Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.
„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.