În acest al doilea volum, conţinând pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, ca şi în primul volum, am căutat să prezint – spre slava lui Dumnezeu – modul minunat în care Cel Atotputernic a adus şi pe plaiurile frumoase şi binecuvântate ale ţării noastre lumina adevărului Sau.

Lucrarea de faţă nu conţine numai "file de istorie", ci ea ne oferă o lecţie a credincioşiei şi a devotamentului, o lecţie a unei slujiri depline a celor care au făcut o lucrare de pionierat.

Parcurgând paginile acestui volum, două vor fi ţintele noastre: să reţinem modul în care Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire lucrarea şi să vedem spiritul de sacrificiu de sine al celor chemaţi la această lucrare.

Conceptul de rămăşiţă nu este unul care să poată rămâne în culise. Dacă în Vechiul Testament se reduce la Israel, în Noul Testament se aplică în dreptul creștinismului, iar în Apocalipsa devine marca definitorie a poporului credincios de la sfârșitul timpului.

Pe parcursul studiilor cuprinse în acest volum, se desprind trei dimensiuni ale rămăşiţei: o rămăşiţă istorică, o rămăşiţă credincioasă şi o rămăşiţă escatologică, fiecare cu particularităţile sale. Poporul lui Dumnezeu există în două ipostaze: o biserică universală, invizibilă în momentul de faţă, şi rămăşiţa, expresia vizibilă a bisericii. Se pare că intenţia lui Dumnezeu este de a realiza, la finalul conflictului cosmic, o fuziune între biserica universală şi rămăşiţa escatologică.

În vederea îndeplinirii acestui ţel, misiunea rămăşiţei este cea care i-a fost încredinţată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14: un apel adresat bisericii invizibile de a ieși din Babilon. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, cei ce fac parte din rămăşiţă trebuie să-şi formeze o concepţie corectă despre natura şi importanţa rămăşiţei.

În acest scop, volumul de faţă articulează în mod coerent o teologie a rămăşiţei echilibrată, care evită capcana exclusivismului şi, în acelaşi timp, şi extrema diluării conceptului până acolo, încât să devină inutil.

Acesta este primul volum al unei serii dedicate de Institutului de Cercetări Biblice (BRI) ecleziologiei adventiste. Al doilea volum a fost publicat tot în colecția „Raftul lui Tertius”, sub titlul: Mesajul, misiunea și unitatea bisericii.

Publicul țintă al acestei cărți, nu este teologul, specialistul (deși sperăm ca aceștia să-l găsească util), ci am urmărit mai degrabă cititorul generic, cel care caută o expunere inteligibilă a aspectelor pertinente ce au de-a face cu stâlpii teologiei adventiste.

Manualul nu a fost realizat ca un exercițiu de teologie speculativă. Ceea ce este prezentat aici este efectiv reprezentativ pentru teologia și cercetarea biblică adventistă de bază, așa cum sunt acestea practicate în Biserica Adventistă la nivel internațional.

Volumul de față este publicat fără a-l gândi ca pe un ultim cuvânt asupra subiectelor expuse, ci mai degrabă în speranța că el va fi pentru adventiști și neadventiști, în casele lor, în clasele și bibliotecile lor, dar și în birourile pastorale drept un instrument la îndemână și foarte valoros pentru informare cu privire la diferitele aspecte ale înțelegerii și practicii adventiste.

Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.

Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.

În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.

În vremea distanțării este un răspuns firesc la frământările care au devenit nu doar comune, ci și presante pentru mulți dintre noi în doar câteva săptămâni. Cei 20 de autori români și străini, dintre care 10 cadre universitare, cu specializări în domeniul medicinei, psihologiei, comunicării, sociologiei, filosofiei, teologiei, dreptului, economiei sau tehnologiei informației, răspund prin prisma specializării și experienței lor la cele mai importante și relevante întrebări (mai jos o selecție din acestea) în contextul crizei generate de pandemia COVID-19.

 Colecția celor 32 de articole, editată de Norel Iacob, redactorul-șef al revistei Semnele timpului, oferă informație de cea mai bună calitate, sintetizată în răspunsuri succinte, dar edificatoare. Tonul general al cărții este tonic și, în același timp, realist și responsabil. Departe de a fi o carte tehnică, volumul oferă pasaje de mare sensibilitate, inspiratoare, care vorbesc despre abordarea empatică și umanizantă, caracteristică volumului.

 Preocupările spirituale și existențiale aduse în prim-plan de criza noului coronavirus devin centrul atenției în ultima și cea mai consistentă secțiune a cărții. În asamblu, volumul este un ghid - minimal și necesar -, o sursă de orientare și echilibru într-un moment în care criza ne-a făcut să ne recunoaștem vulnerabilitățile mult mai ușor și să căutăm susținere și ajutor.

 Din întrebările care ne preocupă în vremea distanțării:

- Cum ne putem pregăti pt eventuala îmbolnăvire de COVID-19?

- Cum știu dacă sunt infectat cu noul coronavirus sau am răceală/gripă?

- Ce risc am să dezvolt o formă gravă a bolii?

- Ce înseamnă o reacţie echilibrată în fața riscului?

- Ce facem cu anxietatea?

- Cum ne apărăm de pseudo-știri și de panică?

- Cum recunoști o conspiraţie în vreme de pandemie?

- Marile întrebări: De ce se întâmplă? De ce mie?

- Ce spune Biblia despre bolile contagioase?

- Pentru ce să ne rugăm în timp de criză?

- Ce legătură au pandemiile cu sfârșitul lumii?

- Ce ne-ar putea consola teribila frică de moarte?

De ce aceste narațiuni povestite acum două mii de ani continuă să ne suscite interesul și astăzi? Ce au în comun interesele și problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor inițiali?

În ciuda acestei enorme distanțe în timp și spațiu, lumea în care Învățătorul Și-a povestit parabolele rămâne, în fond, foarte asemănătoare cu a noastră. În lumea noastră, ca și în Palestina primului secol, continuăm să facem pâine cu drojdie, să gătim cu sare, să condimentăm cu muștar și să pescuim cu năvoade. Continuăm să bem și să mâncăm (unii prea mult, alții prea puțin), să cumpărăm și să vindem, să ne căsătorim… Și la fel ca atunci, și astăzi este mai ușor să pierdem o monedă, un animal domestic sau un fiu decât să-i recuperăm. Soarele continuă să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar ploaia continuă să cadă (sau să nu cadă) și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Neghina crește încă în lanul de grâu și o mare parte din recoltă se pierde la fiecare seceriș pe sol stâncos, printre spini și pe drumuri…

În țările noastre, încă există soldați, colectori de impozite, preoți și comercianți, bogați nechibzuiți și cerșetori amărâți, regi care călătoresc și invitați egoiști, farisei pioși și angajați inutili, judecători nedrepți și văduve impertinente, administratori lipsiți de scrupule și datornici rău-platnici, patroni arbitrari și șomeri care nu sunt recrutați nici la prima oră, nici la a doua, nici la unsprezecea.

În jurul nostru, încă mai sunt prieteni agasanți, manageri profitori, căutători de perle, băieți ai tatei capricioși, hoți care operează noaptea și jefuitori care acționează în plină zi.

Și astăzi mai sunt, dar la un nivel mai înalt, accidente cu victime, mulți martori indiferenți și foarte puțini samariteni. Și astăzi oameni de afaceri milionari mor de infarct înainte să apuce să-și inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc moștenirea familiei și sfârșesc într-o cocină tragică, provocându-le o suferință adâncă părinților lor disperați și o ranchiună iremediabilă fraților lor mai mari.

Astăzi, ca și atunci, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, ar trebui să înmulțim pâinile și peștii sau să transformăm pietrele în pâini. Sau, ceea ce ar fi un miracol și mai mare: să ajungem să împărțim și cu alții ceea ce avem…

Lumea noastră, mai mult decât cea din primul secol, este plină de nedreptate, violență, indiferență și durere. Este plină de războaie și de vești de războaie; o națiune se ridică împotriva altei națiuni și o împărăție contra altei împărății, cei mari împotriva celor mici și cei mici împotriva celor mari. Lumea noastră, sătulă de știri rele și de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodată de cuvinte de speranță. Lumea noastră, plină de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodată de mesajele lui Isus.

Parabolele Sale sunt astăzi tot atât de pertinente, sau impertinente, ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.

Învățătorul n-a avut timp să scrie o carte. Sau poate S-a decis să n-o facă. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trăit cu intensitate, iar viața Sa este mai importantă decât toată literatura pe care ar fi putut să ne-o lase. 

Discipolii Săi ne-au lăsat patru scurte compilații ale amintirilor lor: întâlniri personale, diverse povestiri uimitoare, câteva cuvântări și aceste parabole. Totuși, cu acestea, Învățătorul a devenit mai mult decât un autor – a devenit o autoritate.

Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Întâlniri (2015).

Dorinţa lui Dumnezeu este ca noi să înţelegem bine ceea ce EL ne transmite. Pentru noi, scrierile semnate de Ellen White sunt solii profetice, inspirate de Duhul Sfânt, motivate de iubirea Tatălui nostru ceresc faţă de orice fiinţă omenească. Ca şi în Biblie, Domnul Isus Hristos este Eroul principal, Personajul central şi Întruchiparea idealului lui Dumnezeu pentru omenire.

Ca biserică a Rămăşiţei, avem o misiune unică, un mandat divin, realizabil doar prin Duhul Domnului. Rândurile aşternute de peniţa lui Ellen White revarsă lumină asupra detaliilor drumului credinţei, ajutându-ne să obţinem o imagine de ansamblu corectă a vieţii şi a misiunii poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului. Cu încredere în lucrarea conştiincioasă şi competentă a traducătorului, să implorăm puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt, pentru ca, la rândul nostru, să traducem în practică, în aceeaşi manieră fidelă, sfatul divin al Celui care va veni şi nu va zăbovi.

Pastor Teodor Huţanu

Volumul de față este rezultatul muncii unor teologi adventiști care au explorat împreună înțelegerea biblică a naturii și misiunii bisericii. Ni s-a spus că „biserica lui Hristos, așa slabă și cu defecte cum pare, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Își îndreaptă atenția și grija Sa supremă” (MPSE 15). Prin urmare, este de datoria fiecărui membru al ei să își formeze o concepție biblică solidă despre natura acestei biserici asupra căreia Hristos Își îndreaptă „atenția și grija Sa supremă”.

Această preocupare profundă a lui Hristos pentru biserica Sa a fost motivul care a stat la baza inițierii de către Institutul de Cercetări Biblice (BRI) al Conferinței Generale a unei serii de studii despre natura și funcția bisericii. Primul din setul de trei volume care au fost gândite să abordeze această problemă a fost publicat în 2009 în original și în 2014 în colecția de față, sub titlul Introducere la teologia rămășiței. O perspectivă ecleziologică adventistă. Acesta este al doilea volum al setului și tratează subiecte extrem de relevante, cum ar fi unitatea bisericii, mesajul ei și misiunea pe care o are de îndeplinit în lume. S-au analizat nu doar materialele biblice pe această temă, ci și evoluțiile teologice din perioada postapostolică, cu scopul de a plasa ecleziologia adventistă în cadrul istoriei creștine, în calitatea acestei biserici de rămășiță escatologică.

În urma lecturii acestui volum, orice pastor, profesor, lider și membru al bisericii care, asemenea lui Hristos, are o înaltă prețuire pentru biserică va avea de câștigat. Va înțelege mai bine mișcarea adventistă și sperăm că va fi inspirat să contribuie la unitatea bisericii, să îi aprofundeze mesajul și să se implice în misiunea ei.

Întrebarea tânărului bogat: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” este întrebarea pe care și-o pune fiecare om. Omul a fost creat pentru a trăi. Ceea ce dorește cel mai mult este să trăiască. Poate să fie cea mai nenorocită viață, însă, când vine ceasul morții, omul se agață cu disperare de viață.

Pentru a avea viață, este în stare să facă orice, să plătească oricât, să facă tot felul de sacrificii. „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Este strigătul disperat al inimii omului. Iar răspunsul lui Hristos este simplu: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

Vezi? Secretul vieții veșnice nu constă doar în cunoașterea unui set de doctrine sau în afilierea la o biserică anume. Secretul este cunoașterea unei persoane: Isus Hristos. Creștinismul adevărat implică relația între două persoane: Tu și Hristos. Ceea ce contează cel mai mult în experiența ta spirituală nu este în CE crezi, ci în CINE crezi.

Pentru că… ISUS este totul, prietene!

Ellen White îi scria în anii 1860 unui membru al bisericii că ouăle nu ar trebui să se regăsească pe masa lui fiindcă sunt dăunătoare pentru copiii lui. Apoi, în 1901, îi scria unui alt membru să folosească ouă de la găini sănătoase și să le consume crude sau gătite.

Cum împăcăm astfel de declarații aparent contradictorii ieșite din penița aceleiași autoare? Care sfat a fost inspirat? Sau au fost amândouă? Cum le interpretăm, și nu doar pe ele, ci tot ce a scris Ellen White?

George R. Knight prezintă într-o manieră clară și simplă principiile care să ne ajute să interpretăm și să aplicăm sfaturile ei la viața noastră.

În prima secțiune a cărții, autorul discută despre scopul scrierilor lui Ellen White, relația dintre acestea și scriptură și rolul compilațiilor, prezentând și un plan de citire sistematică a lor. A doua și cea mai lungă secțiune analizează principiile fundamentale de interpretare, iar secțiunea finală explorează modul în care trebuie să aplicăm sfaturile lui Ellen White atât la viața celorlalți, cât și la viața noastră.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Domnul Hristos, Marele Învățător, a prezentat multe din învățăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pe dealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malul unui lac sau al unui râu.

În parabolele Sale, Isus lega adevărul divin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele în viața pastorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilor și a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevăruri frumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, despre respectul și recunoștința care I se datorează și despre grija pe care trebuie să o avem unii față de alții. În felul acesta, adevărurile înțelepciunii divine și lectiile practice deveneau convingătoare și impresionau profund.

Aceasta carte contine prelegerile sustinute de autor in anul 1957, in Takoma Park, Maryland, in deschiderea seriei de prelegeri destinate incurajarii si sprijinirii pastorilor hirotoniti, dar si a studentilor la Teologie. Ea este o dovada semnificativa a faptului ca pastorii adventisti au o experienta bogata, care merita fructificata in cadrul unor prelegeri. Aparute acum in forma tiparita, aceste prezentari vor constitui un mijloc prin care sfaturile lor vor ajunge la lucratorii din toata lumea.
Autor: H. M. S. Richards

Cuprins:
Prefata
Ce este predicarea?
Predicatorul
Randuiti sa predice
"Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit"
"Paste oile Mele!"
Raspunsul predicatorilor
Lectura predicatorilor
"Un nor asa de mare de martori"
Limba de foc

Ne plac experienţele de viaţă şi de credinţă ale marilor oameni. Iar când aceştia sunt din propria noastră biserică şi sunt chiar pionierii ei, istoria vieţii lor capătă semnificaţii colosale. Ne privesc din portretele lor feţe sobre în hainele clasice ale vremii şi oameni trecuţi prin viaţă şi prin încercări grele. Niciunul nu a fost desăvârşit, dar fiecare, la rândul lui, ne oferă o fărâmă din experienţa sa de viaţă, de căutare a lui Dumnezeu şi mai ales de vestire a revenirii Fiului Său. Vom zâmbi şi vom plânge alături de ei, ne vom înţelege mai clar istoria, chemarea profetică şi misiunea care ne stă în faţă. De la o tinereţe de aşteptare a unei reveniri iminente până la anii firelor de păr alb, în care faptele lor îi urmează, experienţele uimitoare ale pionierilor adventişti vorbesc deopotrivă minţii şi inimii noastre. Experienţele pionierilor arată calea pentru experienţele unei noi generaţii de aşteptători.