„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.

A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?

Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?

„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.

În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.

„S-a spus că nu contează cine scrie legile unui popor, însă e foarte important cine îi scrie istoria. Dacă noi nu vom prezenta în mod corect Sesiunea Conferinței Generale din 1888 și cele întâmplate după ea, vom perpetua, ca biserică, păcatul comis atunci.”

Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:

• Care a fost conținutul soliei de la 1888?

• Ce s-a întâmplat la Minneapolis?

• Care au fost consecințele?

• Care este responsabilitatea noastră actuală?

Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).

 Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu). 

Dr. Jean Nussbaum a fost cunoscut ca ambasador al lui Isus Hristos, intervenind pentru libertatea religioasă la autoritățile politice ale țărilor, la cel mai înalt nivel.

În plan religios a avut relații mai mult decât diplomatice cu personalități de seamă, între care se remarcă, în Apus, Papa Pius al XII-lea, iar, în Răsărit, mai mulți patriarhi ortodocși.

Între anii 1927 și 1940, dr. Jean Nussbaum a vizitat de mai multe ori România pentru intervenții la conducerea de atunci a țării, în vederea asigurării și recâștigării libertății religioase. Numai în anul 1937 a trebuit să vină de patru ori pentru situații de urgență.

Experiențele acestui „cruciat pentru libertate”, relatate în această carte, vor fi o reală inspirație atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.

În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, în unele biserici protestante, femeilor li s-au încredinţat roluri de conducere.
Acest lucru a fost valabil şi cu privire la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
- Trei dintre primii unsprezece trezorieri ai Conferinţei Generale (1871-1883) au fost femei.
- Dintre cei nouăsprezece editori ai publicaţiei Youth's Instructor, care au slujit în perioada 1852-1899, unsprezece au fost femei.
- L. Flora Plummer a condus Departamentul Şcoala de Sabat al Conferinţei Generale timp de douăzeci şi trei de ani.
- Între anii 1878 și 1910, Biserica Adventistă a acordat autorizaţie de a predica pentru treizeci şi una de femei.

Ellen White a evidenţiat adesea faptul că „Domnul are o lucrare pentru femei, aşa cum are pentru bărbaţi. Ele pot să ajungă aproape de inima unor oameni la care bărbaţii nu pot ajunge.” (Review and Herald, 26 august 1902)

În volumul Fiice ale lui Dumnezeu, au fost adunate părţi semnificative din sfaturile adresate de Ellen White femeilor din lucrarea lui Dumnezeu, dar şi cuvinte de încurajare, apreciere şi mângâiere din scrisori adresate unor prietene sau rude care treceau prin situaţii deosebite – boală, pierderea soţului sau a unui copil – sau urmau să ia hotărâri decisive pentru viaţă. Este abordat şi subiectul restabilirii şi susţinerii respectului de sine, ajutându-le pe femei să ştie că sunt importante şi valoroase în ochii lui Dumnezeu.

Volumul Profețiile din Apocalipsa pentru adolescenți este scris de Seth Pierce, un pastor dinamic și foarte îndrăgit de tineri, din SUA. Cartea a fost publicată în anul 2013 de editura Pacific Press și a fost foarte bine primită de adolescenți și nu numai.

Primele patru capitole ale acestei cărți sunt comune cu cele din cartea Profețiile din Daniel pentru adolescenți, scrisă de același autor, și constituie o introducere despre cum trebuie interpretată profeția biblică.

În timp ce scrie această carte, Seth își imaginează că este în fața unei audiențe formate din adolescenți cărora trebuie să le spună, pe limba lor, lucruri deosebit de serioase și importante, fără însă a-i plictisi sau a-i face să privească pe fereastră. Provocarea nu este însă ușoară, și nici de neglijat, mai ales dacă privim la numărul mare al celor ce aleg să ignore Biblia sau biserica părinților lor.

Folosind titluri atractive și un limbaj specific adolescenților, Seth Pierce introduce marile teme profetice ale Apocalipsei, încercând să prezinte cât mai clar istorii de ieri, dar și provocări pentru mâine. Fiarele, sigiliul, îngerii, Sabatul și Duminica, Iadul sau Noul Pământ sunt teme pe care autorul le face accesibile chiar și pentru cei care nu au citit niciodată Apocalipsa.

Evident, cartea nu este un comentariu teologic aprofundat pentru cei obișnuiți cu o astfel de literatură, și nici nu își propune așa ceva. Dar prezentarea dinamică, presărată uneori cu aluzii care te fac să zâmbești, are rolul de a-i face pe cititori să deschidă Biblia și să aprofundeze temele amintite aici.

La finalul fiecărui capitol întâlnim un scurt rezumat al celor prezentate, dar și câteva întrebări de studiu. Pentru cei ce vor să aprofundeze subiectele majore ale cărții, la final este oferită o listă de lecturi și, chiar dacă sunt în limba engleză, aceste titluri contribuie la formarea unei imagini mult mai amănunțite asupra subiectelor.

Dorința autorului este ca aceia care vor citi această carte să Îl descopere pe Isus, care este „Începutul și Sfârșitul”, Cel care poate da sens și valoare fiecărei persoane.

„Cartea Apocalipsa este solicitantă și complexă; nu reprezintă cea mai interesantă lectură pentru adolescenți, care sunt distrași ușor de cea mai recentă tehnologie sau video de pe YouTube. Seth Pierce facilitează complexitatea acesteia cu istorioare și analogii hilare și oferă doar atâta substanță câtă este necesară pentru ca mulți adolescenți, cititori ai cărții, să fie tentați să meargă mai profund. Această carte este singura de acest fel pe acest subiect.”

Jon Paulien

Decan, Școala de Religie, Universitatea Loma Linda

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o împlinire a unei profeții? Ce puteți spune despre primirea de către biserică a soliei de la 1888? Dar despre acuzația conform căreia Conferința Generală ar fi Babilonul? Ce a spus Ellen White despre bijuterii, verighetă, teatru, dans, jocurile sportive? Scrierile ei sunt plagiate? Ulterior au intervenit și alții asupra textelor? De ce nu s-a publicat tot ce a scris ea? Ce se face cu banii din cărțile ei? Putem sărbători Crăciunul, Paștele sau sărbătorile din vechime? Este interzis să consumăm carne, brânză, ciocolată? Ce puteți spune despre chimioterapie, tratamente moderne sau controlul nașterilor?

William Fagal a fost pastor de district și profesor de colegiu, iar din anul 1984 a fost cooptat în echipa de cercetare a Fundației White. Timp de 19 ani a slujit ca director al filialei Fundației White de la Universitatea Andrews, iar ulterior, din 2003, ca director asociat al fundației la sediul central din Silver Spring.

În cartea de față, William Fagal a selectat din miile de întrebări despre Ellen White un număr de 101 întrebări, considerate cele mai provocatoare, des întâlnite și controversate. Citind cărțile ei, el demască o serie de mituri care s-au strecurat în biserică și descoperă adevărul despre această autoare inspirată.

În acest al doilea volum, conţinând pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, ca şi în primul volum, am căutat să prezint – spre slava lui Dumnezeu – modul minunat în care Cel Atotputernic a adus şi pe plaiurile frumoase şi binecuvântate ale ţării noastre lumina adevărului Sau.

Lucrarea de faţă nu conţine numai "file de istorie", ci ea ne oferă o lecţie a credincioşiei şi a devotamentului, o lecţie a unei slujiri depline a celor care au făcut o lucrare de pionierat.

Parcurgând paginile acestui volum, două vor fi ţintele noastre: să reţinem modul în care Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire lucrarea şi să vedem spiritul de sacrificiu de sine al celor chemaţi la această lucrare.

Cartea de față nu este o monografie medicală, deși are multe informații din acest domeniu. Nu este un ghid de psihoterapie, deși ar putea fi. Nu este, nici pe departe, un discurs religios, deși Îl întâlnim pe Dumnezeu aproape pe fiecare pagină. Cartea este, pur și simplu, reflexia unei vieți din care s-au scos persoanele, dar în care au rămas realitățile în care ne regăsim fiecare. Nu există soluții infailibile, ci doar decizii care pot veni sau nu, după înțelegerea a ceea ce se întâmplă în noi lângă noi și, mai ales, deasupra noastră. Iar înțelegerea unei probleme este primul pas în rezolvarea acesteia.

Acest ABC al vieţii spirituale, un mic tratat în domeniul devoţiunii, îşi enunţă chiar din titlu misiunea pe care o are. Cartea îl îndrumă pe cititor spre Isus Hristos, ca fiind singurul care poate să împlinească nevoile sufletului. 

Paşii celui care se simte nesigur sau cuprins de îndoială sunt conduşi pe cărarea păcii, iar cel ce caută neprihănirea şi desăvârşirea caracterului este îndrumat, pas cu pas, pe calea adevăratei vieţuiri creştine.

Cartea dezvăluie secretul biruinţei şi descoperă, într-o manieră simplă, harul mântuitor şi puterea sustinătoare a Marelui Prieten al întregii omeniri.

Ellen G. White(1827-1915) a fost scriitoare americană foarte apreciată. autoare a 40 de cărţi şi a 5 000 de articole. Cărţile ei, traduse în zeci de limbi din toate colţurile lumii, tratează o varitate de subiecte, de la comentarii biblice şi spiritualitate creştină la educaţie , stil de viaţă, nutriţie, relaţii interumane şi, nu în ultimul rând, profeţie. A publicat între altele: Patriarhi şi profeţi; Profeţi şi regi; Viaţa lui Iisus; Faptele apostolilor; Tragedia veacurilor etc

Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic, însă vremurile se schimbă. Dovezile din Scriptură nu mai au aceeaşi valoare pentru scepticii de azi. Din fericire, Dumnezeu ne oferă metode inovatoare pentru a ajunge la ei. Jon Paulien îşi prezintă gândurile legate de misiunea bisericii şi de oportunitatea pe care o avem de a da mărturie în moduri noi unor oameni noi.

Pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, ne trebuie ceva mai mult decât o doctrină corectă. Ne trebuie o relaţie vie cu Isus, relație care să se reflecte zilnic sub forma credinţei, a speranţei şi a dragostei.

În acest volum, Ellen White oferă multe răspunsuri inspirate și inspiratoare la întrebările ridicate de cei ajunși la vârste „de aur”. aceste idei prețioase au fost spicuite din scrisorile ei, din manuscrise, cărți, articole publicate în periodice, majoritatea dintre ele fiind scrise după ce autoarea trecuse de șaizeci și cinci de ani, în cei douăzeci și trei de ani cuprinși în perioada 1892-1915.

Iertarea este o idee minunată până când apare ceva foarte greu de iertat. În acel moment, în noi se duce o luptă. De aceea, acest volum foarte practic este  cartea de care toți avem nevoie.

Dacă suntem sinceri, vom recunoaște că mulți dintre noi avem unele probleme de iertare pe care ar trebui să le rezolvăm. Această carte nu este numai un manual despre cum să facem lucrul acesta, ci și un comentariu teologic și practic cu privire la modul creștin de a rezolva greutățile vieții. Ne ajută să înțelegem ce este iertarea cu adevărat și cum putem să o facem să dureze pentru a avea pacea interioară de durată.

Lourdes E. Morales-Gudmundsson le spune cititorilor despre iertare din punctul de vedere al oamenilor care s-au luptat cu ea, al psihologilor care au studiat-o, al teologilor care au săpat in Scriptură după ea, și al creștinilor care s-au rugat pentru ea. Această carte practică este o haină multicoloră - lucrată de o persoană care a înfășurat ea însăși haina iertării în jurul ei și a familiei ei. Îți va încălzi inima și te va păzi în timp ce te îndrepți către iertare.

Ellen White îi scria în anii 1860 unui membru al bisericii că ouăle nu ar trebui să se regăsească pe masa lui fiindcă sunt dăunătoare pentru copiii lui. Apoi, în 1901, îi scria unui alt membru să folosească ouă de la găini sănătoase și să le consume crude sau gătite.

Cum împăcăm astfel de declarații aparent contradictorii ieșite din penița aceleiași autoare? Care sfat a fost inspirat? Sau au fost amândouă? Cum le interpretăm, și nu doar pe ele, ci tot ce a scris Ellen White?

George R. Knight prezintă într-o manieră clară și simplă principiile care să ne ajute să interpretăm și să aplicăm sfaturile ei la viața noastră.

În prima secțiune a cărții, autorul discută despre scopul scrierilor lui Ellen White, relația dintre acestea și scriptură și rolul compilațiilor, prezentând și un plan de citire sistematică a lor. A doua și cea mai lungă secțiune analizează principiile fundamentale de interpretare, iar secțiunea finală explorează modul în care trebuie să aplicăm sfaturile lui Ellen White atât la viața celorlalți, cât și la viața noastră.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Conceptul de rămăşiţă nu este unul care să poată rămâne în culise. Dacă în Vechiul Testament se reduce la Israel, în Noul Testament se aplică în dreptul creștinismului, iar în Apocalipsa devine marca definitorie a poporului credincios de la sfârșitul timpului.

Pe parcursul studiilor cuprinse în acest volum, se desprind trei dimensiuni ale rămăşiţei: o rămăşiţă istorică, o rămăşiţă credincioasă şi o rămăşiţă escatologică, fiecare cu particularităţile sale. Poporul lui Dumnezeu există în două ipostaze: o biserică universală, invizibilă în momentul de faţă, şi rămăşiţa, expresia vizibilă a bisericii. Se pare că intenţia lui Dumnezeu este de a realiza, la finalul conflictului cosmic, o fuziune între biserica universală şi rămăşiţa escatologică.

În vederea îndeplinirii acestui ţel, misiunea rămăşiţei este cea care i-a fost încredinţată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14: un apel adresat bisericii invizibile de a ieși din Babilon. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, cei ce fac parte din rămăşiţă trebuie să-şi formeze o concepţie corectă despre natura şi importanţa rămăşiţei.

În acest scop, volumul de faţă articulează în mod coerent o teologie a rămăşiţei echilibrată, care evită capcana exclusivismului şi, în acelaşi timp, şi extrema diluării conceptului până acolo, încât să devină inutil.

Acesta este primul volum al unei serii dedicate de Institutului de Cercetări Biblice (BRI) ecleziologiei adventiste. Al doilea volum a fost publicat tot în colecția „Raftul lui Tertius”, sub titlul: Mesajul, misiunea și unitatea bisericii.