„Învață-ne să ne rugăm!” este un mic tratat în 8 capitole despre rugăciune, de la nevoia de a ne ruga până la modalități și momente în care să ne rugăm.
Poți începe prin a te ruga pentru orice - griji, temeri, decizii și oameni pe care îi iubești, oameni care te-au supărat, chiar și pentru cei pe care nu îi placi deloc. Începe să Îi mulțumești în toate situațiile. Rugăciunea înseamnă mai mult decât a te ruga pentru o listă cu lucruri și oameni. Este o modalitate de a face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie mai profundă.
Această carte îți va reaminti să îți iei timp să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru modul în care El răspunde. Recunoștința ne schimbă și pe noi. Ne reamintește că Dumnezeu lucrează și ne întărește încrederea și credința.
Dezamăgit de revenire este o culegere de argumente trăite, citite şi constatate cu privire la starea spirituală a bisericii creştine, cât şi despre lucrarea acesteia. Cartea apare ca un duş rece pentru cei care pretind a fi la timpul şi locul potrivit lucrării la care au fost chemaţi de Dumnezeu, dar în realitate s-au pierdut în forme, superficialitate, complăcându-se într-o stare de amorţeală inconştientă într-o vreme atât de preţioasă şi serioasă.
Conţinutul lucrării ne conduce uşor spre soluţia adevărată a problemei: nevoia de a-L avea pe Hristos în viaţa reală cotidiană, şi nu doar în predici amorfe, pasive, ca subiect de imnologie sacră intonată pentru satisfacerea sufletului sau ca subiect searbăd de afişare a unei apartenenţe creştine. Apreciez dorinţa de schimbare a vieţii spirituale confuze, superficiale şi amăgitoare a creştinului de astăzi într-una autentică, profundă, simplă şi pragmatică, după modelul lui Hristos.
În concluzie, despre cartea Dezamăgit de revenire se poate spune că ne ajută să nu fim dezamăgiți la revenire!
Triunitatea lui Dumnezeu este una dintre doctrinele distinctive ale creștinismului, în care credința afirmă ceea ce rațiunea nu poate înțelege total.
Trinitarianismul în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este unul dintre acele principii de credință care s-au dezvoltat treptat, pe măsura progresului spiritual al comunității de credință.
Prin mărturisirea ei de credință, biserica nu impune doctrina trinitariană, ci afirmă ceea ce crede la timpul prezent, așa cum a fost călăuzită de Dumnezeu cu adevărat. Fără a-i condamna pe cei care se poticnesc în subtilitățile și paradoxurile acestei doctrine și bine știind că cercetarea despre Dumnezeu va dura o veșnicie, biserica mărturisește în mod hotărât credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, trei Persoane divine într-o unitate de esență.
Marturii pentru biserica, volumul 5, autor E. G. White