Prin intermediul acestei cărţi, Tamyra Horst doreşte „să încurajeze, să echipeze şi să provoace oamenii să crească profund şi să slujească în mod unic. ” Ea descoperă un Dumnezeu desăvârșit și destul pentru toate imperfecțiunile noastre. Destul este o chemare la bucurie, la mulțumire și la o dedicare totală Celui ce poate face infinit mai mult decât putem gândi.
„Dumnezeu este atotsuficient. El doreşte ca noi să-L descoperim în insuficienţa noastră. ” - Tamyra Horst
Lumina Torei te invită la o călătorie prin istoria omenirii, cu mijloace antice și moderne, analizând și înțelegând întrebările eterne ale umanității.
Posibilitatea de a pătrunde imaginar pe străzile prăfuite ale unei așezări biblice, de a atinge teascul cu măsline, de a bea un suc de rodie în compania vecinului Iosua, va transforma lectura acestei cărți într-o experiență satisfăcătoare.
Autorul construiește, prin carte, o relație bună cu cititorul, manifestând talent pedagogic autentic, provocându-și partenerii de lectură spre o aprofundare suplimentară a subiectului; folosește un ton cald, afectiv, ca al unui bunic ce ne câștigă cu experiența vieții; reușește prin limbajul accesibil să-i mulțumească atât pe doritorii de narațiune, cât și pe căutătorii de adevăr; devine introspectiv în fața descoperirii și mai ales în fața revelației.
Indiferent de moment, deschide cartea! Va fi o experiență extraordinară...
Traian Aldea deține un doctorat în istorie, obținut la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București și predă, ca lector universitar, istorie biblică la Institutul Teologic Adventist din Cernica.
Are o bogată experiență de arheolog, participând pe șantiere arheologice din Israel, singur sau însoțit de echipe de studenți. A mai publicat, printre altele: Hațor, capitala canaaniților, Comori din pământ, Povestea smochinului și Acasă în lumea Bibliei.
Iosif este o profeție, o imagine a lui Hristos, o imagine a multora dintre noi. Asemenea lui Iosif și lui Hristos, li s-a întâmplat și altora în istorie și unora din cercul nostru de prieteni și chiar nouă înșine, să fim vânduți, trădați de cei pe care îi considerăm frați. Drama umanității este coruperea naturii umane, orbirea spirituală, minciuna, invidia, omul care se îndepărtează de Dumnezeu. În cazul istoriei lui Iosif, sunt frații care se îndepărtează de tatăl lor și mint.
Ne regăsim, de asemenea, în figura lui Iosif când ne aflăm în groapa vieții și a morții și încercăm în disperare să găsim răspunsuri rapide și consolatoare la cele mai profunde și provocatoare întrebări ale vieții. La fel ca și Iosif, după ce trecem prin experiențe vitrege, ajungem la maturizarea spirituală și umană.
Unul dintre cuvintele care îl definesc pe Iosif este Yasaf, adică „adăugat”. Prin alegerile pe care le facem, fiecare adăugăm vieții noastre un sens, o experiență, un element care ne maturizează. ne definește.
(text preluat din prefața cărții Perspectivă din abis, scrisă de Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia)
Ellen White trece proba focului este cartea care merită să fie citită de cei împotriva lui Ellen White, cât și de cei favorabili lui Ellen White.
Și unii, și alții vor afla istoria criticii și criticilor ei, cu elementele care pot genera distorsionări ale scrierilor ei. Inspirația, autoritatea și metodele de interpretare sunt cele trei paliere care pot face diferența dintre acceptarea și respingerea darului ei profetic. Autorul demonstrează de ce Biserica Adventistă este acuzată pe nedrept (din interior și din exterior) că îi acordă o importanță nemeritată lui Ellen White. Ea a fost inspirată la fel ca scriitorii Bibliei, dar autoritatea sa nu este egală cu cea a Bibliei, ci este o autoritate delegată circumscrisă. Cum și de ce? Veți afla citind această carte.
Cei care o apreciază pe Ellen White vor afla că este ceva de condamnat să o așeze pe Ellen White pe picior de egalitate cu Biblia sau mai presus de Biblie. Ellen White însăși și-a dorit ca scrierile ei să îi îndrepte pe cititori spre Biblie și spre relația cu Dumnezeu, nu să fie niște arme cu care creștinii (adventiști) să se atace și să se pună la zid. Pericolul interpretării legaliste a scrierilor ei încă persistă. Citiți și veți învăța cum să îi acordați lui Ellen White locul pe care îl merită și și l-a dorit.
Ultima cuvântare publică a lui Ellen White în cadrul unei sesiuni a Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea a constat din următoarele cuvinte, în timp ce, cu greu din cauza anilor, ținea pe brațe Biblia: „Fraților și surorilor, vă recomand această carte!” Atât.
Originile isprăvniciei
Zecimea în Noul Testament
Zecimea în scrierile lui Ellen White