În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.
Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.
Biserica este comunitatea de credință întemeiată de Domnul Christos și condusă de Duhul Sfânt prin oameni dăruiți de El, după planul și principiile lui Dumnezeu.
Biserica este ambasada Împărăției lui Dumnezeu și este organizată după principiile ordinii cerești, având ca model Sfânta Treime, familia din Eden, ordinea patriarhală, teocrația israelită și, în mod special, organizația concepută de Iisus și de apostolii Săi.
Biserica are o identitate spirituală care îi include pe toți copiii lui Dumnezeu care au trăit sau trăiesc în toată lumea, în orice popor sau confesiune, și o identitate istorică, limitată la instituția vizibilă, întemeiată de Iisus, și la mișcările religioase și confesiunile care au așezat autoritatea divină (Scriptura, Duhul Sfânt) mai presus de orice autoritate omenească.
Armonia bisericii este realizată prin dragoste, doctrină sănătoasă și organizare eficientă. Principiile fundamentale ale ordinii ecleziastice sunt slujirea, egalitatea (frăția), unitatea, colaborarea, responsabilitatea, autoritatea, subordonarea (supunerea) administrativă. Spiritul de slujire dezinteresată și de supunere respectuoasă asigură coerența, colaborarea, identificarea darurilor și alegerea slujbelor în biserică.
Printre mijloacele cele mai eficiente ale marelui amăgitor, sunt învățăturile false și minunile neadevărate ale spiritismului. Sub aparența unui înger de lumină, el își așază capcanele acolo unde se bănuiește mai puțin. Dacă ar studia Cartea lui Dumnezeu cu rugăciune stăruitoare pentru a o înțelege, oamenii n-ar mai fi lăsați în întuneric și nu ar mai primi învățături rătăcite.
Autorul prezintă istoria salvării sale din lumea înspăimântătoare a spiritismului prin intervenția directă a lui Dumnezeu.
„Cel care a început să înțeleagă doctrina îndreptățirii prin credință își pierde pentru totdeauna siguranța falsă a mântuirii prin eforturi proprii. Mântuirea îi este oferită omului pe baza calității dedicării lui față de Dumnezeu, nu în funcție de cantitatea lucrului său.”
Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:
• Ce este acela „păcat”?
• Ce înseamnă să fii „îndreptățit prin credință”?
• Ce așteptări să avem de la „desăvârșire”?
• Cum rămâne cu „faptele bune”?
Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).
Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și a dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu).
Daniel - Căpetenia înțelepților Babilonului este al patrulea volum al dr. Paul Boeru despre personajul biblic atât de îndrăgit. După ce în volumele anterioare am fost cu Daniel pe drumul spre Babilon, după ce l-am însoțit la Universitatea Babilonului și după ce am trăit emoțiile examenului final, în acest volum suntem gata să îl însoțim în noua sa responsabilitate. De data aceasta, Daniel ocupă o funcție importantă, dar provocările și dificultățile nu au dispărut. La palat sunt întotdeauna intrigi și interese ascunse, ceea ce poate face viața grea unuia care vrea să se țină departe de ele. Ne regăsim, în mod suprinzător, în multe scene din carte, dar cel mai frumos Îl regăsim pe Dumnezeu, Cel care nu își abandonează niciodată copiii și care le păzește pașii pe potecile alunecoase și dificile ale vieții.
Pastorul Paul Boeru are un master în religie la Universitatea Andrews, Michigan, SUA, şi un doctorat obţinut la Universitatea LaTrobe (Departamentul de Istorie), Melbourne, Australia. A slujit ca pastor în România şi apoi, în 1992, a fost chemat să slujească ca pastor al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Melbourne, comunitatea română. Deşi locuieşte în Australia, împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor, legătura lui cu comunitatea românească nu a fost întreruptă niciodată şi tot ceea ce scrie este tipărit atât în limba engleză, cât şi în limba română.