Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.

Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.

„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.

Ellen White îi scria în anii 1860 unui membru al bisericii că ouăle nu ar trebui să se regăsească pe masa lui fiindcă sunt dăunătoare pentru copiii lui. Apoi, în 1901, îi scria unui alt membru să folosească ouă de la găini sănătoase și să le consume crude sau gătite.

Cum împăcăm astfel de declarații aparent contradictorii ieșite din penița aceleiași autoare? Care sfat a fost inspirat? Sau au fost amândouă? Cum le interpretăm, și nu doar pe ele, ci tot ce a scris Ellen White?

George R. Knight prezintă într-o manieră clară și simplă principiile care să ne ajute să interpretăm și să aplicăm sfaturile ei la viața noastră.

În prima secțiune a cărții, autorul discută despre scopul scrierilor lui Ellen White, relația dintre acestea și scriptură și rolul compilațiilor, prezentând și un plan de citire sistematică a lor. A doua și cea mai lungă secțiune analizează principiile fundamentale de interpretare, iar secțiunea finală explorează modul în care trebuie să aplicăm sfaturile lui Ellen White atât la viața celorlalți, cât și la viața noastră.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Lucrarea lui Isus Hristos în favoarea omenirii este pivotul istoriei, cheia către viaţa veşnică, dar lucrarea Duhului Sfânt este esenţială pentru lucrarea Fiului. Duhul Sfânt este cel care descoperă viaţa şi lucrarea lui Isus pentru a fi înţelese şi acceptate de fiinţele umane păcătoase.

Fie ca citirea acestei cărţi să te conducă, drag cititor, la o dorinţă mai mare de a săpa adânc în paginile Scripturii, pentru a descoperi ceva din lungimea şi din adâncimea lucrării Duhului Sfânt în favoarea ta şi în favoarea lumii.

De ce aceste narațiuni povestite acum două mii de ani continuă să ne suscite interesul și astăzi? Ce au în comun interesele și problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor inițiali?

În ciuda acestei enorme distanțe în timp și spațiu, lumea în care Învățătorul Și-a povestit parabolele rămâne, în fond, foarte asemănătoare cu a noastră. În lumea noastră, ca și în Palestina primului secol, continuăm să facem pâine cu drojdie, să gătim cu sare, să condimentăm cu muștar și să pescuim cu năvoade. Continuăm să bem și să mâncăm (unii prea mult, alții prea puțin), să cumpărăm și să vindem, să ne căsătorim… Și la fel ca atunci, și astăzi este mai ușor să pierdem o monedă, un animal domestic sau un fiu decât să-i recuperăm. Soarele continuă să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar ploaia continuă să cadă (sau să nu cadă) și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Neghina crește încă în lanul de grâu și o mare parte din recoltă se pierde la fiecare seceriș pe sol stâncos, printre spini și pe drumuri…

În țările noastre, încă există soldați, colectori de impozite, preoți și comercianți, bogați nechibzuiți și cerșetori amărâți, regi care călătoresc și invitați egoiști, farisei pioși și angajați inutili, judecători nedrepți și văduve impertinente, administratori lipsiți de scrupule și datornici rău-platnici, patroni arbitrari și șomeri care nu sunt recrutați nici la prima oră, nici la a doua, nici la unsprezecea.

În jurul nostru, încă mai sunt prieteni agasanți, manageri profitori, căutători de perle, băieți ai tatei capricioși, hoți care operează noaptea și jefuitori care acționează în plină zi.

Și astăzi mai sunt, dar la un nivel mai înalt, accidente cu victime, mulți martori indiferenți și foarte puțini samariteni. Și astăzi oameni de afaceri milionari mor de infarct înainte să apuce să-și inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc moștenirea familiei și sfârșesc într-o cocină tragică, provocându-le o suferință adâncă părinților lor disperați și o ranchiună iremediabilă fraților lor mai mari.

Astăzi, ca și atunci, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, ar trebui să înmulțim pâinile și peștii sau să transformăm pietrele în pâini. Sau, ceea ce ar fi un miracol și mai mare: să ajungem să împărțim și cu alții ceea ce avem…

Lumea noastră, mai mult decât cea din primul secol, este plină de nedreptate, violență, indiferență și durere. Este plină de războaie și de vești de războaie; o națiune se ridică împotriva altei națiuni și o împărăție contra altei împărății, cei mari împotriva celor mici și cei mici împotriva celor mari. Lumea noastră, sătulă de știri rele și de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodată de cuvinte de speranță. Lumea noastră, plină de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodată de mesajele lui Isus.

Parabolele Sale sunt astăzi tot atât de pertinente, sau impertinente, ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.

Învățătorul n-a avut timp să scrie o carte. Sau poate S-a decis să n-o facă. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trăit cu intensitate, iar viața Sa este mai importantă decât toată literatura pe care ar fi putut să ne-o lase. 

Discipolii Săi ne-au lăsat patru scurte compilații ale amintirilor lor: întâlniri personale, diverse povestiri uimitoare, câteva cuvântări și aceste parabole. Totuși, cu acestea, Învățătorul a devenit mai mult decât un autor – a devenit o autoritate.

Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Întâlniri (2015).

Cum au reușit primii creștini să aibă un impact atât de profund asupra lumii din secolul I?

Cum am putea noi, după două mii de ani, să călcăm pe urmele lor?

Cartea Cele 4 mari secrete ale unei biserici înfloritoare explorează patru factori care au reprezentat cheia succesului bisericii primare și care pot fi elemente de succes pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Acești 4 factori sunt:

• conducere, lideri eficienți și energici, pastori și laici;

• spiritualitate autentică, având forță și pasiune;

• membri consacrați și activi;

• închinare care îl înalță numai pe Dumnezeu.

Indiferent de slujba pe care o deții în biserică, urmărind metodele, cazurile concrete și ilustrațiile din această carte vei fi înzestrat cu o nouă viziune și resurse pentru a face și din biserica ta una înfloritoare.

S. Joseph Kidder este de origine irakian, fiind convertit la creștinism în urma unei experiențe de viață și de moarte. A studiat la Walla Walla College și apoi la Andrews University, unde acum este profesor de Slujire creștină și predă Fundamentele spirituale și teologice pentru modulul de Teologie pastorală, o componentă majoră a programului de doctorat (DMin) în Evanghelizare și Creștere a Bisericii.

În această carte, autorul împărtăşeşte lucrurile care îi frâng inima şi ne lasă să vedem pasiunea profundă care arde în interiorul lui - aceea de a ajunge la cei de care lui Dumnezeu Îi este cel mai mult dor.

Folosindu-i ca puncte de referinţă, pe fiul risipitor şi pe fratele lui mai mare, Hernandez îşi împarte mesajul în 3 părţi 

1. Problema - o privire sinceră asupra a ceea ce ne provoacă durere.

2. Planul - patru soluţii practice. 

3. Predicarea - o abordare demonstrată pentru o experienţă evanghelistică mai deliberată.

Poate Ellen White sa mai aiba ceva de spus unei lumi in care informatia ajunge instantaneu oriunde, pe intreaga planeta, prin intermediul internetului, iar stiinta pare sa aiba intotdeauna inca o solutie "venita exact la timp" pentru nevoile omului?
Desi circumstantele s-au schimbat radical, iar lumea socio-politica este mult diferita, vom observa ca scrierile lui Ellen White vorbesc explicit pentru zilele noastre si sunt tot mai relevante in acest timp al sfarsitului.
Credem ca toti cei care vor citi aceasta carte vor intelege mai bine cum lucreaza Dumnezeu prin profetii Sai si vor fi profund convinsi ca Ellen White a fost chemata de Dumnezeu sa indeplineasca slujba profetica. De asemenea, vom intampina viitorul cu mai mult curaj si cu o credinta mai puternica, exclamand impreuna cu mesagerul lui Dumnezeu: "Nu avem nici un motiv de teama pentru viitor, cu exceptia faptului ca am putea uita calea pe care ne-a calauzit Domnul si invataturile Sale din istoria noastra." (Schite din viata mea, pag. 196)

Orașele și satele reprezintă o parte din via lui Dumnezeu.Trebuie să se facă lucrare în ele și nu trebuie trecute cu vederea. Satana va încerca  să stea în cale și să descurajeze lucrătorii, împiedicându-i  să prezinte solia de lumină și avertizare atât în locurile importante cât și în cele izolate. Se vor face eforturi disperate pentru a-i abate pe oameni de la adevărul lui Dumnezeu la înșelăcune. Îngerii cerului sunt însărcinați să conlucreze cu eforturile mesagerilor aleși ai lui Dumnezeu de pe pământ. Predicatorii adevărului trebuie să  încurajeze credința și speranța, așa cum a făcut Hristos, viul vostru Conducător. Rămâneți smeriți și umili cu inima înaintea lui Dumnezeu. Păstrați o credință neclintită în făgăduințele Sale. 

Cartea La izvoarele vieții te poartă cu bucurie pe drumul călăuzirii lui Dumnezeu, acolo unde dragostea și ascultarea se unesc într-o clipă de veșnicie.

Cartea a apărut pentru prima dată în 1947 și este una dintre primele lucrări care s-au retipărit la începutul anilor 1990. Exemplele oferite și exprimarea sunt așadar specifice stilului și contextului de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial, însă mesajul este actual și important.

Ștefan Demetrescu adună aici o mulțime de gânduri și de întâmplări citite în diferitele surse pe care le-a avut la dispoziție, cu dorința ca fiecare cititor să găsească Izvorul vieții, singurul care nu seacă niciodată.

Faptele apostolilor, a patra carte din seria Istoria umanității din perspectivă creștină, îi oferă cititorului ocazia de a cunoaște și a retrăi evenimentele pline de semnificație din viața primei biserici creștine.

Întemeindu-se pe adevărurile descoperite în cartea cu același nume în Noul Testament, volumul de față nu oferă doar niște pagini de istorie, ci și lecții de viață creștină, de devotament, de slujire și arată ce minunată transformare a caracterului poate realiza Duhul Sfânt, pe care Iisus Hristos, înainte de moartea și învierea Sa, a făgăduit că Îl va trimite ucenicilor și urmașilor Săi.

Cartea Tragedia Veacurilor, ediţia de buzunar are acelaşi conţinut pe care îl au ediţiile anterioare ale cărţii Tragedia veacurilor, de Ellen G. White, însa la dimensiuni şi greutate mai mici, astfel încât poate fi purtată cu uşurinţă în buzunar. Ediţie cu pagini color. 

Volumul acesta abordează luptele din trecut pentru a scoate în evidenţă faptele şi principiile care vor influenţa decisiv mersul lumii şi evenimentele viitoare. În paginile sale sunt dezvăluite scenele marii lupte dintre adevăr şi minciună, înşelăciunile lui Satana şi mijloacele prin care i se poate rezista cu succes. Cititorii vor găsi o soluţie satisfăcătoare pentru marea problemă a răului şi a suferinţei şi vor descoperi dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu.

Evanghelizarea, însăși inima creștinismului, este un subiect de o importanță principală pentru aceia care sunt chemați să vestească ultima solie de avertizare a lui Dumnezeu unei lumi aflate sub condamnarea păcatului. Trăim în ultimele ceasuri ale istoriei, iar mesajul advent, proclamat spre a pregăti un popor pentru revenirea Domnului, trebuie să ajungă până la cele mai îndepărtate zone ale pământului, asemenea unui strigăt puternic.

Ellen G. White (1827-1915) este autoarea cu cele mai multe lucrări traduse în alte limbi. A scris 40 de cărți și 5000 de articole, iar din cele 50 000 de pagini de manuscris s-au compilat peste 100 de volume.

Pastorul Gheorghe Graur a făcut parte din generațua de aur a pionierilor AZȘ din prima jumătate a secolului XX. Absolvent al Școlii Misionare de la Stupini în anul 1933, a iubit biserica și a slujit-o cu devotament până la vârsta de 85 de ani, când s-a stins din viață.

Istoria Bisericii Adventiste din România este publicată în memoria pastorului Gheorghe Graur, care și-a petrecut ultimii treizeci de ani din viață căutând, cercetând și analizând diverse surse și documente, vorbind cu oameni ai credinței care au trăit evenimentele pătrunderii soliei advente în România. O particularitate care iese în evidență este faptul că acesta a prezentat evenimentele mai mult ca pastor și mai puțin ca istoric, ceea ce face ca lucrarea să fie plăcută, captivantă și ușor de citit.