Într-o înțelegere cum nu se poate mai greșită, ideea de întrebare e considerată în conflict cu ideea de credință. Adevărul este chiar opusul - Dumnezeu Înșuși a spus: „Întreabă-Mă și îți voi răspunde” și, dacă cineva crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl va întreba. El este răspunsul la orice întrebare care s-a ridicat vreodată în mintea sau în sufletul vreunui om.

Atunci când setea de cunoaștere va bea din darul descoperirii de Sine al lui Dumnezeu, din puterea lui de a Se face cunoscut și nu din puterea omului de a-L cunoaște pe El, atunci, și doar atunci, va fi potolită această sete.

Cartea de față formulează răspunsuri la întrebări cum ar fi:

De unde știu că Dumnezeu există?

Nu duc toate religiile la Dumnezeu?

Pot să am încredere în Biblie?

Este Isus singura cale spre Dumnezeu?

De ce este religia plină de reguli?

Dumnezeu este bun. De ce atâta suferință?

Care este rostul vieții mele pe pământ?

Ce facem cu vinovăția?

... și lista întrebărilor continuă.

Predica de pe Munte reprezintă binecuvântarea Cerului pentru lume - un glas venit de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată spre a fi pentru omenire legea datoriei și lumina Cerului, speranță și mângâiere în descurajare, bucurie și alinare pe cărările vieții și în mijlocul tuturor dificultăților. În Predica de pe Munte, Prințul predicatorilor, Maestrul Învățător, rostește cuvintele care I-au fost încredințate de Tatăl. Cuvintele rostite de Domnul Hristos pe Muntele Fericirilor își vor păstra puterea de influență de-a lungul tuturor timpurilor. Fiecare frază este un giuvaer din tezaurul adevărului.

E kötet különösen fontos témaköröket érint. Az írások mindennapi tevékenységek közben születtek valóságos problémákra adott válaszként. Ezzel segítik az olvasót a keresztény élet útján járni. Olvashatunk az egyházról, az ihletettség elveirõl, a megváltás elveirõl, a keresztény oktatásról, az egészségügyi reformról, az utolsó napok eseményeirõl és más lényeges, többnyire gyakorlati keresztény életet érintõ tanácsokról.

Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.

Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.

„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.

Biserica este comunitatea de credință întemeiată de Domnul Christos și condusă de Duhul Sfânt prin oameni dăruiți de El, după planul și principiile lui Dumnezeu.

Biserica este ambasada Împărăției lui Dumnezeu și este organizată după principiile ordinii cerești, având ca model Sfânta Treime, familia din Eden, ordinea patriarhală, teocrația israelită și, în mod special, organizația concepută de Iisus și de apostolii Săi.

Biserica are o identitate spirituală care îi include pe toți copiii lui Dumnezeu care au trăit sau trăiesc în toată lumea, în orice popor sau confesiune, și o identitate istorică, limitată la instituția vizibilă, întemeiată de Iisus, și la mișcările religioase și confesiunile care au așezat autoritatea divină (Scriptura, Duhul Sfânt) mai presus de orice autoritate omenească.

Armonia bisericii este realizată prin dragoste, doctrină sănătoasă și organizare eficientă. Principiile fundamentale ale ordinii ecleziastice sunt slujirea, egalitatea (frăția), unitatea, colaborarea, responsabilitatea, autoritatea, subordonarea (supunerea) administrativă. Spiritul de slujire dezinteresată și de supunere respectuoasă asigură coerența, colaborarea, identificarea darurilor și alegerea slujbelor în biserică.

M-am străduit să reliefez modul în care presa adventistă română a contribuit la dezvoltarea Bisericii Adventiste din România și să urmăresc contribuția pe care aceasta a adus-o la extinderea adventismului în România, pe de o parte, și, pe de altă parte, la menținerea unității doctrinare și organizatorice a acestei biserici.

Solii alese se constituie într-un tip unic de compilație, format nu numai din articole valoroase și din declarații aflate în manuscrise, ci și din anumite broșuri și mici lucrări vechi foarte prețioase, care între timp au ieșit din circulație.

Sfaturile prezentate aici au o paletă bogată, de la declarațiile autoarei Ellen White cu privire la inspirație făcute după anul 1885 până la observații cu privire la „cele două legi”; de la mesaje de mângâiere pentru aceia care trec prin suferințe sau se confruntă cu moartea până la avertizări pentru presupuși membri ai unor societăți secrete, precum și numeroase articole în care sunt tratate pe larg anumite puncte-cheie de doctrină.

Sanctuarul este cea mai frumoasă lecție despre mântuire, dar uneori și una extrem de greu de înțeles în toate amănuntele ei.
Traian Aldea ne conduce prin istoria sanctuarului, explicând fiecare element în lumina mărturiei Scripturii și observând lecții și simboluri actuale pentru cititorii de astăzi.

Triunitatea lui Dumnezeu este una dintre doctrinele distinctive ale creștinismului, în care credința afirmă ceea ce rațiunea nu poate înțelege total.

Trinitarianismul în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este unul dintre acele principii de credință care s-au dezvoltat treptat, pe măsura progresului spiritual al comunității de credință.

Prin mărturisirea ei de credință, biserica nu impune doctrina trinitariană, ci afirmă ceea ce crede la timpul prezent, așa cum a fost călăuzită de Dumnezeu cu adevărat. Fără a-i condamna pe cei care se poticnesc în subtilitățile și paradoxurile acestei doctrine și bine știind că cercetarea despre Dumnezeu va dura o veșnicie, biserica mărturisește în mod hotărât credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, trei Persoane divine într-o unitate de esență.

Acest ABC al vieţii spirituale, un mic tratat în domeniul devoţiunii, îşi enunţă chiar din titlu misiunea pe care o are. Cartea îl îndrumă pe cititor spre Iisus Hristos, ca fiind singurul care poate să împlinească nevoile sufletului. Paşii celui care se simte nesigur sau cuprins de îndoială sunt conduşi pe cărarea păcii, iar cel ce caută neprihănirea şi desăvârşirea caracterului este îndrumat, pas cu pas, pe calea adevăratei vieţuiri creştine.

Cartea dezvăluie secretul biruinţei şi descoperă, într-o manieră simplă, harul mântuitor şi puterea susţinătoare a Marelui Prieten al întregii omeniri.

Cartea Dumnezeu, Scriptura și Biserica este o călăuză, un ghid care, cu certitudine, va ajuta cititorul să-și facă ordine în gânduri și idei, pentru a vedea frumusețea complexă a revelației. Temele abordate sunt complexe și controversate, însă soluțiile propuse sunt îmbinarea dintre metodă, sistem și argumente biblice, prin care autorul reușește să demonstreze încă o dată că teologia este știința științelor.

Dr. Zoltán Szallós-Farkas și-a fundamentat lucrarea pe textul Scripturii și se află în dialog permanent cu gânditorii antici și contemporani ai teologiei și ai filozofiei. Tratatul trebuie să fie citit de orice creștin cunoscător al limbii române.

Pastorul Gheorghe Graur a făcut parte din generațua de aur a pionierilor AZȘ din prima jumătate a secolului XX. Absolvent al Școlii Misionare de la Stupini în anul 1933, a iubit biserica și a slujit-o cu devotament până la vârsta de 85 de ani, când s-a stins din viață.

Istoria Bisericii Adventiste din România este publicată în memoria pastorului Gheorghe Graur, care și-a petrecut ultimii treizeci de ani din viață căutând, cercetând și analizând diverse surse și documente, vorbind cu oameni ai credinței care au trăit evenimentele pătrunderii soliei advente în România. O particularitate care iese în evidență este faptul că acesta a prezentat evenimentele mai mult ca pastor și mai puțin ca istoric, ceea ce face ca lucrarea să fie plăcută, captivantă și ușor de citit.

Acest seminar reprezintă un instrument important pentru redeşteptare personală. Experiența a arătat că studierea adevărurilor prețioase din această carte are o binecuvântare specială când, în urma studiului personal, se organizează devoționale în doi. Cuplurile au o binecuvântare specială! (Ceilalți se pot întâlni pe Skype, la telefon...). De asemenea, un timp zilnic sau săptămânal pentru conversație și rugăciune în grup este un puternic stimulent.

Helmut Haubeil este antreprenor și predicator. După o perioadă de succes ca director executiv al unei companii de transporturi, la vârsta de 37 de ani a acceptat chemarea la pastorație din partea lui Dumnezeu și a activat timp de 16 ani în slujba bisericii. Apoi a condus căminul de bătrâni adventist din Bad Aibling, Germania, și de când s-a pensionat conduce grupul de misiune globală al bisericii din Bad Aibling.

El coordonează mai multe proiecte – local și internațional, inclusiv plantarea de biserici prin pionierii din Asia Centrală, India și Germania, editează și publică o revistă misionară (Missionbief) și distribuie literatură pentru redeșteptare. El nu se consideră a fi autorul cărții Pași spre redeșteptare personală, ci mai degrabă instrumentul pus în mâna lui Dumnezeu. Accesând secțiunea Development de pe site-ul www.steps-to-personal-revival.info, veți putea descoperi mai multe experiențe uimitoare.

„Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”

Durerea rămâne, până la urmă, numitorul comun al umanităţii noastre. Deşi nu o dorim, deşi fugim de ea şi căutăm să îi limităm efectele şi durata, ea rămâne mereu aproape de noi, este parte din existenţa noastră efemeră.

Din păcate însă, la fel ca multe alte lecţii importante ale vieţii, lecţia suferinţei nu se învaţă la şcoală şi nici nu se predă la universitate. Dintre toate religiile şi filozofiile lumii, creştinismul are o perspectivă unică asupra subiectului suferinţei. Dumnezeu Însuşi S-a întrupat în „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” pentru a putea ca, într-o zi, să şteargă „orice lacrimă” din ochii copiilor Săi. Şi, până atunci, El străbate alături de noi tot acest drum, ca să ne fie mai uşor.

Cartea În fața suferinței ne spune în mod magistral cum să trăim cu durerea, cum să facem faţă situaţiilor dramatice din viaţa noastră şi, mai ales, cum să nu renunţăm la speranţă. Într-o lumea a îndoielilor şi a nesiguranţei, Cuvântul plin de pace al lui Dumnezeu rămâne singura certitudine absolută. O certitudine pe care merită să o experimentezi şi tu.

Roberto Badenas este doctor în Teologie al Universităţii Andrews (Michigan, SUA), specialist în filologie biblică şi profesor de Noul Testament.
Autor al mai multor lucrări, cărţile sale Dincolo de lege, Povestitorul de parabole şi Întâlniri (cea mai cunoscută lucrare de până acum, tradusă şi editată în engleză, franceză, germană, italiană, portugheză, română şi catalană) fac parte din seria „Semillas de Esperanza” (Seminţe de speranţă).

Marturii pentru biserica, volumul 5, autor E. G. White