- Detalii
- Scris de: Paula Sanders Blackwell
- Categorie: Devoțional femei
Pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.
2 Corinteni 5:7
Am absolvit facultatea cu o diplomă de licență în comunicare și o specializare în informatică. Primul meu interviu de angajare important a fost ca prezentator de știri pentru WVTM din Birmingham, Alabama, Statele Unite ale Americii. Directorul de știri mi-a spus că nu aveam stofă de cameraman, dar îi plăcea cum scriam și voia să scriu știrile. Nu am știut dacă am fost devastată de comentariul său sau doar fericită că mi s-a oferit un loc de muncă.
Au venit mai multe oferte de muncă, iar apoi am primit un telefon din New York pentru a lucra ca producător junior pentru Children’s Television Workshop, cunoscut și sub numele de Sesame Street. Viața era frumoasă. M-am așezat și m-am uitat peste ambele oferte. În entuziasmul meu, nici măcar nu m-am uitat să văd care ar putea fi salariul. Nu mi-a păsat. Visam deja cu ochii deschiși la viața din New York. Oferta de salariu se afla pe ultima pagină, scrisă foarte frumos. Postul de televiziune local oferea 15.000 de dolari pe an. Postul din New York oferea 13.000 de dolari. Hmm... Houston, avem o problemă!
După ce le-am explicat părinților mei toate detaliile, am încercat să-i conving că postul din New York era mai prestigios și că aș fi fost o newyorkeză! Tata mi-a reamintit că factura mea de îmbrăcăminte pentru anul precedent era cam la fel cu ceea ce ofereau ei. A vrut să știe cum aveam de gând să plătesc chiria, să mănânc și să cumpăr haine cu 13.000 de dolari. Iar planurile mele nu puteau include și banii lui. Nu eram fericită. Părinții mei mi-au sugerat să mă rog în legătură cu această decizie. Nu aveam cum să trăiesc în New York cu acel salariu. Așa că, după multe rugăciuni, am acceptat postul de redactor la televiziunea locală. Cel puțin puteam trăi acasă fără chirie – o mare motivație. De asemenea, am reușit să încep să scriu pe cont propriu pentru ziarul local și pentru o revistă.
În fiecare zi luăm decizii care ne plasează pe căi diferite. Depinde de noi să avem încredere că, atunci când Îi încredințăm deciziile noastre lui Dumnezeu, El nu ne va îndrepta niciodată greșit. Au trecut treizeci și unu de ani de când am luat decizia de a deveni scriitor. Dumnezeu m-a făcut să trec prin mai multe locuri de muncă în corporații, locuri de muncă în domeniul asistenței tehnice și, în cele din urmă, în educație. Dar scrisul este cel care m-a alimentat în ultimii ani. Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a deveni noua mea slujbă. Așadar, pentru oricine se confruntă cu decizii, ai încredere în Dumnezeu și mergi mai departe prin credință! Banii nu sunt totul. Cântărește-ți toate opțiunile și roagă-te! Lecție învățată.
- Detalii
- Scris de: Ricki-Lee Riley
- Categorie: Devoțional femei
Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi.
Proverbele 4:1
Am știut de la o vârstă fragedă că educația este importantă, dar era ceva ce nu înțelesesem încă – importanța faptului de a te strădui să fii mai bun decât media. Îmi amintesc foarte bine că în primii mei ani de școală eram o elevă de mijloc. Îmi treceam întotdeauna cursurile, dar nu eram impulsionată să îmi depășesc tendința de a fi o elevă mediocră. Nu încercam deloc să-mi îmbunătățesc abilitățile de învățare. Simțeam că este în regulă să fiu mediocră și eram fericită să pot trece clasa și să merg mai departe. Mi-am dat seama că părinților mei le păsa foarte mult. Fiecare ședință părinte-profesor se încheia cu mama sau tata care îmi vorbea despre importanța de a fi mai mult decât de mijloc.
Această atitudine s-a schimbat când am intrat la gimnaziu. Am avut o relație excelentă cu profesorii mei și, încet-încet, am început să iau în serios sfaturile părinților mei. Relația mea cu educația a trecut de la „fac acest lucru pentru că așa trebuie și voi avea probleme dacă nu îl fac” la „fac acest lucru pentru că vreau să am succes. Vreau să fiu mândră de munca mea.” Am încetat să mă bazez pe mama mea pentru a aprinde focul sub picioarele mele ca să mă mențină motivată și am ajuns să aprind focul eu însămi. Munca mea asiduă nu a trecut neobservată. Am fost în mod constant pe lista de onoare a directorului, am fost recrutată în Societatea Națională Junior și am primit premiul NAACP. Asta m-a făcut să mă simt minunat.
În liceu, m-am validat academic prin Dumnezeu și prin învățătura părinților mei. Am primit în mod constant onoruri deosebite. De asemenea, am absolvit deja, în avans, două cursuri universitare. Pe măsură ce am devenit mai independentă și mai concentrată pe educația mea, părinții mei nu mai trebuiau să se uite mereu peste umărul meu și să îmi țină lecții despre note. Aveau încredere în mine și știau că, dacă făceam o greșeală, mă gândeam imediat cum să performez mai bine data viitoare. Ca elevă în ultimul an de liceu, pregătindu-mă pentru facultate, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest semnal de alarmă. Cred că acum am două dintre cele mai importante aptitudini necesare pentru a mă ajuta să trec prin experiența mea universitară: automotivarea și autodeterminarea. Voi avea nevoie de ele pentru a-mi atinge obiectivul de a deveni medic.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am ascultat părinții și că am răspuns semnalului de alarmă pentru a mă descurca mai bine la școală înainte de a fi prea târziu.
- Detalii
- Scris de: Florence E. Callender
- Categorie: Devoțional femei
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!… Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmii 150:1,6
Am participat la botezul unei prietene – o tânără. O fermă de nuntă rustică, amplasată pe dealuri luxuriante, a oferit fundalul perfect. Copacii maiestuoși dădeau o atmosferă de seninătate care se reflecta pe fețele tuturor celor adunați acolo. Peisajul de pe malul apei era uluitor, cu gâște și lebede pe apă. Terenuri împădurite înconjurau locul.
Scaunele erau aranjate frumos pe malul apei, iar brizele răcoroase ne-au mângâiat pe toți ca o îmbrățișare blândă din ceruri, amintindu-ne să savurăm fiecare moment care trece, recunoscând în același timp că eternitatea este chiar după colț. Am stat jos în timpul slujbei, apoi unii s-au ridicat și s-au poziționat în locuri în care să poată fotografia ceremonia de imersiune în apă. Am fost cu toții martori ai puterii uimitoare a lui Dumnezeu, în timp ce păsările I se închinau și recunoșteau intrarea unui suflet prețios în Împărăția Sa de har. Pe tot parcursul slujbei, gâștele au gâgâit în mod corespunzător atunci când noi am spus „Amin” și au tăcut atunci când noi am tăcut. În timp ce pastorul și prietena mea au intrat în apă, păsările au înotat până la marginea cea mai îndepărtată a lacului.
Când slujba s-a încheiat, gâștele s-au întors în mijlocul lacului și au început un cor de „cântece” gâgâitoare. Toată lumea privea uimită! Era ca și cum mâini nevăzute le controlau pliscurile. Imediat, mi-am amintit cuvintele lui Isus: „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15:7). Acea experiență a fost o reprezentare tangibilă a dragostei și a puterii lui Isus. Nu voi uita niciodată recunoașterea tacită din partea păsărilor că avusese loc o transformare specială. Când L-au lăudat pe Dumnezeu în felul lor, mi-au reamintit că El Se îngrijește profund de fiecare dintre noi.
Mult prea adesea nu reușim să recunoaștem semnificația profundă a deciziei cuiva de a-L urma pe Hristos. Este ușor să ne lăsăm distrași de aparenta lor indiferență față de lucruri care ne sunt familiare, cum ar fi îmbrăcămintea, bijuteriile și dieta. Să ne amintim întotdeauna că Biblia ne spune că omul se uită la exteriorul unei persoane, dar numai Dumnezeu poate vedea ce este în interiorul inimii.
Tată, ajută-mă să mă concentrez asupra lucrurilor cu valoare eternă, în loc să aleg să critic și să condamn!
- Detalii
- Scris de: Judy Casper
- Categorie: Devoțional femei
Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
Psalmii 50:2
Îmi place să fac drumeții, iar experiența de a fi în natură este una la care tânjesc și pe care o prețuiesc. Există atât de multă frumusețe în această lume.
Într-o vară, eu și soțul meu am stabilit să ne întâlnim cu prietenul său Chris pentru o drumeție de 8 km în Parcul Național Zion, Utah, SUA. Era o zi călduroasă. Cerul azuriu era împletit cu nori albi pufoși. Se simțea o briză ușoară, iar soarele era sus. Chris este un muzician talentat și creativ, care scrie și înregistrează muzică. Dragostea lui pentru Dumnezeu este expusă în toate aranjamentele sale muzicale. În timp ce soțul meu scruta poteca după șerpi cu clopoței, eu pur și simplu m-am bucurat de drumeție și de faptul că eram în natură. L-am observat pe Chris comentând continuu despre diferitele culori ale rocilor, cum se schimbau de la roz la roșu, la gri și uneori la alb de-a lungul aceluiași perete de stâncă. El a văzut verdele copacilor în contrast cu cerul de un albastru intens și cu pereții multicolori ai stâncilor, observând frumusețea lor dată de Dumnezeu.
Deși mai mersesem pe acest traseu înainte, nu îl apreciasem niciodată așa cum a făcut-o Chris. Perspectiva lui m-a inspirat să îmi deschid și mai mult mintea față de creația lui Dumnezeu, care încă există, în ciuda lumii noastre distruse.
Traseul s-a încheiat la un frumos arc dublu care era acoperit de nuanțe frumoase de roșu, roz și negru, reflectând strălucitor lumina soarelui. Chris a intrat în arc și a început să cânte un cântec scris de el, intitulat „Our Faith Will Rise” (Credința noastră se va înălța). Vocea lui cu un timbru perfect a răsunat între pereții de stâncă din jur și m-a făcut să plâng, amintindu-mi de dragostea imensă a Mântuitorului nostru. Dumnezeul nostru nu a creat doar peisaje care îți taie respirația, ci ne-a dat fiecăruia dintre noi talente minunate, menite să-L binecuvânteze pe El și pe pe cei din jurul nostru. Ce experiență!
Această simplă drumeție de opt kilometri mi-a reamintit să privesc în sus și să văd minunile care există în lumea noastră. M-am bucurat de această experiență într-un mod nou și proaspăt, folosindu-mi toate simțurile. Am auzit ciripitul păsărilor. Am simțit mirosul de prospețime al copacilor și umezeala pârâului. Am văzut culorile vibrante ale stâncilor care se înalță deasupra noastră. Dar, mai presus de toate, a fost un memento care mi-a reamintit să îi mulțumesc Tatălui nostru ceresc pentru că ne-a oferit darul iubirii Sale și promisiunea vieții veșnice. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Și ghiciți ce? Nu am văzut niciun șarpe cu clopoței! Slavă Domnului!
- Detalii
- Scris de: Juliet L. Lucas Languedoc
- Categorie: Devoțional femei
Domnul este păzitorul tău, domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
Psalmii 121:5
Creația lui Dumnezeu este uimitoare! Există atât de multe lecții pe care le putem învăța de la creaturile pe care le-a făcut Dumnezeu. Ai ținut vreodată o broască țestoasă ca animal de companie? Ele nu latră și nu sunt drăgălașe, dar unii oameni pur și simplu le iubesc. Poate că acest lucru se datorează faptului că au personalități atât de interesante. Aceste reptile au caracteristici de personalitate comune nu doar lor, ci tuturor țestoaselor. La fel ca oamenii, ele sunt liniștite, timide și blânde. De asemenea, sunt inteligente și sunt capabile să recunoască și să formeze o legătură cu îngrijitorii lor. Am putea învăța câteva lucruri de la ele!
Țestoasele au sânge rece și au nevoie să se scalde la soare în fiecare zi pentru a-și crește temperatura corpului și a-și menține sănătatea optimă. Noi trebuie să ne scăldăm zilnic în prezența Fiului lui Dumnezeu, Soarele neprihănirii, pentru o sănătate spirituală optimă. Facem acest lucru atunci când petrecem timp cu El. Prin rugăciune, devoțiune personală, studiu biblic, împărtășirea mărturiilor noastre și prin activitate misionară, formăm o legătură prețioasă cu Cel care ne-a creat – Păzitorul nostru. Ar trebui să prețuim întotdeauna „momentele noastre de hrănire”. Avem nevoie de hrană, dacă vrem să devenim fiice puternice și mature ale lui Dumnezeu. Isus ne amintește: „Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51). Pe măsură ce ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu, El ne pregătește pentru Cer, unde vom trăi cu El pentru totdeauna.
Sora mea, Păzitorul nostru ne încurajează să umblăm prin credință, și nu prin vedere. Desigur, vor fi momente grele, dar nu contează cu ce ne confruntăm. Ne putem încrede în El. Ia-ți timp pentru a cunoaște cine este El, ce poate face și unde te conduce. El știe totul. Cuvântul Său declară: „Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii” (Isaia 25:4).
Când Iosif a fost aruncat în închisoare, când a avut nevoie de un adăpost din calea furtunii, citim: „Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței” (Geneza 39:21). La fel ca Iosif, avem un Păzitor care este capabil să facă același lucru și pentru noi.
Păzitorul nostru ne cunoaște. El ne iubește în orice moment. El știe când ceva nu este în regulă și ne promite că, dacă ne vom apropia „de Dumnezeu... El Se va apropia de voi” (Iacov 4:8).