Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Fabienne Maslet
- Categorie: Devoțional femei
Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!
Psalmii 61:1
Sunt momente în viață când ne simțim abătuți, într-o mare tristețe, cu totul răvășiți. Ne simțim izolați, descurajați și deprimați. Ni se pare că suntem despărțiți de Dumnezeu, blocați de dificultăți cărora nu le putem face față. Avem impresia copleșitoare că nimeni nu ne înțelege.
Dacă inima ta este grea sau abătută astăzi, rezistă! Nu renunța – fiindcă Dumnezeu are un plan pentru viața ta. El Își va împlini promisiunile pe care ți le-a făcut. Psalmul 61 ne amintește că în necazuri, întristare, dureri sau descurajare, atunci când venim în prezența lui Dumnezeu, inima noastră devine liniștită. Știm că El este foarte aproape de noi, iar prezența Sa ne liniștește și ne mângâie. Acest psalm ne amintește un lucru foarte important, pe care uneori noi îl uităm: Dumnezeu este singurul care ne poate sătura sufletul și ne poate acorda pacea, bucuria și mângâierea de care avem atât de multă nevoie.
El ne ascultă așa cum nimeni altcineva nu o poate face. Uneori, este posibil ca soții, părinții și prietenii noștri să nu aibă timp să ne asculte, deoarece sunt prea ocupați pentru a auzi ceea ce inimile noastre vor să împărtășească. Ca și noi, sunt oameni și s-ar putea să nu aibă chef să fie alături de noi atunci când avem nevoie de ei. Dar Dumnezeu va fi întotdeauna acolo. El ne ascultă strigătele. El ne simte disperarea, durerea și tristețea. Mântuitorul nostru este cu noi – nu uneori, ci tot timpul. Și El ne poate satisface sufletul, dacă ne încredem în El.
În prezența lui Dumnezeu, putem spune împreună cu psalmistul:
„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!” (Psalmii 40:1-4).
Atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu din toată inima, indiferent cu ce ne confruntăm în viață, vom găsi pace pe toate planurile. Așa cum ne amintește Isaia: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1). Cu siguranță Dumnezeu ne va auzi, ne va salva și ne va sătura sufletul.
- Detalii
- Scris de: Barbara Burris Neequaye
- Categorie: Devoțional femei
Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta
Psalmii 119:37
Echipa noastră pastorală a ales să țină o serie de predici despre diferite emoții umane. Când pastorul principal a predicat despre dorințe, a menționat Codul Hays.* Acest set de linii directoare a fost dezvoltat și folosit în industria cinematografică pentru a se asigura că predomină bunul gust, că nu va fi folosit un limbaj obscen și că nu va exista nuditate sugestivă sau ridiculizarea clerului. Codul Hays a fost respectat cu strictețe în cea mai mare parte a anilor 1950, dar s-a erodat lent în timp, din cauza impactului televiziunii și a influenței filmelor străine, care nu erau obligate de Codul Hays.
Îmi amintesc că mă uitam la programe de televiziune cu mesaje morale bune. Unele includeau chiar reportaje care arătau cum se rostea binecuvântarea la mesele de familie. Cât de mult s-au schimbat vremurile! Industria divertismentului nu mai respectă Codul Hays – în goana după creșterea numărului de telespectatori și după generarea unor venituri mai mari din box office și rating. Filmele încurajează în mod regulat răzbunarea și atitudinea justițiară. Religia și persoanele religioase sunt batjocorite în mod obișnuit, cu prea puține excepții notabile. Există, de asemenea, filme și programe de televiziune care umanizează răul și forțele malefice. Din fericire, există încă documentare informative și educative și filme biografice care ne încântă și ne inspiră.
La fel ca în cazul Codului Hays, instrucțiunile lui Dumnezeu sunt adesea ignorate. Am fost instruiți: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8).
Trebuie să fim atenți la ceea ce privim, pentru că privind suntem schimbați. Nepăsarea este cea care erodează dragostea noastră pentru Dumnezeu și alegerile pe care le facem. Cuvântul lui Dumnezeu ne amintește: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Să ne fixăm ochii și mintea asupra Domnului!
*Wikipedia contributors, „Hays Code”, Wikipedia, The Free Encyclopedia, https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Hays_Code&oldid=1102148255 (accesat la 14 august 2022).
- Detalii
- Scris de: Nilde Itin
- Categorie: Devoțional femei
Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”
Isaia 52:7
Intrând în fugă în casă într-o zi, după școală, unul dintre copiii noștri a anunțat entuziasmat că peste câteva zile clasa lor va merge într-o excursie la Grădina Zoologică. Copiilor le place entuziasmul de a avea ceva ce așteaptă cu nerăbdare.
Dar noi ce facem? Suntem entuziasmați de vestea bună și așteptăm cu nerăbdare să o împărtășim? Vestea bună în care credem rămâne unică și relevantă în lumea de astăzi. Pentru unii, o lume postmodernă și postcreștină este un domeniu dificil în care să lucrezi. Este o perioadă în care mulți oameni simt că drumul lor personal, experiența lor individuală și adevărul lor relativ sunt mai valoroase decât o religie veche, organizată și instituționalizată, pe care o consideră învechită.
Cu toate acestea, ceea ce cred și valorile pe care le susțin, înțelegerea mea cu privire la profeții și la doctrină, precum și experiența mea religioasă unică nu ar trebui ținute ascunse doar pentru că eu cred că oamenii nu vor să le audă. Prin studierea Scripturilor, prin participarea mea la o comunitate de credință și printr-o inimă deschisă față de ceilalți, mă dezvolt. Când văd cum vestea cea bună îmi afectează viața, alegerile, gândurile și obiceiurile, îi descopăr valoarea și semnificația – și mă entuziasmez! Cu toate acestea, pacea și speranța în Hristos care provin din cunoașterea Cuvântului Său nu ar trebui să mă facă să mă simt superioară cuiva. Ca adventiști de ziua a șaptea, avem un mesaj de transmis, dar noi înșine avem nevoie de el la fel de mult cum au ceilalți. Suntem responsabili și răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru ceea ce știm și învățăm. Isus ne invită să fim ucenicii Săi și să facem, la rândul nostru, ucenici. Așadar, cum împărtășim vestea bună cu alții astăzi? Ne ținem lumina „sub obroc”, încercând să ne integrăm, în loc să împărtășim ceea ce ne face diferiți?
Vestea bună trebuie împărtășită cu o atitudine de discernământ. Trebuie să construim punți mai degrabă decât ziduri de separare. Mesajul este frumos nu doar pentru cel care îl împărtășește, ci și pentru cel care îl ascultă. Vestea bună a lui Dumnezeu va doborî bariere și va deschide ușile închisorilor.
În timp ce studiezi viața lui Isus, observă atitudinea Sa blândă, iubitoare și plină de compasiune! Observă cum a împărtășit El vestea bună, cum a proclamat mântuirea și cum a declarat: „Dumnezeul meu domnește!” Fie ca Dumnezeu să domnească în viețile noastre în timp ce creștem și împărtășim vestea bună.
- Detalii
- Scris de: Mabel Kwei
- Categorie: Devoțional femei
Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!”
1 Samuel 3:10
Când am studiat comunicarea, mi-am dat seama că ascultarea este o parte importantă a ei, care a fost în mare parte neglijată. De ce? Pentru că, de obicei, oamenii nu ascultă. Noi auzim, dar oare ascultăm cu adevărat? Dacă oamenii ar asculta, multe dintre problemele lumii ar fi reduse. Atunci când legea este neglijată pentru că oamenii nu ascultă, criminalitatea crește la niveluri tot mai ridicate. Comunicarea completă este atunci când un mesaj este trimis printr-un canal bun, este recepționat printr-o bună ascultare și înțelegere și se primește feedback. Dar, pentru că majoritatea receptorilor nu ascultă, expeditorii (transmițătorii) nu primesc niciodată feedback, astfel că o mulțime de mesaje incomplete rămân în suspensie. Comunicarea poate fi rostită cu voce tare sau în șoaptă, prin limbajul corpului sau prin cuvinte scrise. De cele mai multe ori, comunicarea vorbită este cea care are cel mai mult de suferit.
Biblia spune că profetul Ilie aștepta să audă de la Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a trimis profetului diferite tipuri de comunicare mediatică. Dar a ascultat Ilie? A auzit? Se aștepta el ca Dumnezeu să vorbească prin vântul tare și puternic, care despica stâncile, sau prin cutremurul de pământ, sau prin foc, sau printr-un susur blând și subțire? (1 Regi 19:11-13). Dumnezeu a ales să vorbească printr-un susur blând și subțire. Așadar, ce putem învăța de aici? Că trebuie să ascultăm cu atenție pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, care ne vorbește tot timpul.
Am încercat de mai multe ori să aud vocea lui Dumnezeu, dar nu am putut spune cu certitudine că am auzit-o. Dar într-o zi, când stăteam liniștită după timpul meu de meditație, mi-am dat seama că am auzit o voce care îmi spunea să iau o umbrelă și să o pun în geantă. Afară erau 32 de grade Celsius și nu era niciun nor de ploaie pe cer. M-am supus – și la doar cinci minute după ce am plecat de acasă pentru programarea la doctor a început să plouă cu găleata. Tot ce am spus a fost: „Îți mulțumesc, Doamne!” În acea zi am înțeles cum să ascult și, mai ales, cum să aud vocea șoptită și liniștită a Duhului Sfânt.
Dacă te întrebi dacă Dumnezeu chiar are timp să-i aducă aminte cuiva despre o umbrelă, tot ce pot spune este că pentru mine a făcut-o. Și m-a ajutat foarte mult. Tot ce trebuie să facem este să ascultăm vocea Lui. Fie că este vorba despre o problemă majoră sau despre una minoră, ne va ajuta întotdeauna! Așadar, tu Îi asculți vocea? Vrei să o asculți? Să nu-L îndepărtăm pe Duhul Sfânt! El vrea să comunice cu noi. Trebuie doar să fim liniștiți – și să ascultăm.
- Detalii
- Scris de: Charmaine Houston
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
Zgârietura slabă a vârfului de creion pe hârtie însemna finalizarea încă unui element de pe lista cu „de făcut” de dimineață. Am închis ochii pentru o clipă și imagini ale unor articole neterminate care se luptau pentru prima poziție în ordinea priorităților au apărut ca optimile dintr-un concert de Rachmaninov – uneori discordante, dar întotdeauna într-o cursă dramatică. Așa cum promisesem, m-am îndreptat spre garaj pentru a o aștepta pe mama mea să mergem împreună la cumpărături. M-am îndreptat spre partea pasagerului și am simțit o senzație neașteptată. Ploua în garajul meu! Creierul meu a avut nevoie de un minut pentru a procesa imposibilitatea de a ploua într-un spațiu închis, mai ales că soarele și cerul albastru se zăreau prin geamuri. Mi-am ridicat privirea și o picătură grasă de apă mi-a căzut pe față. Da, într-adevăr, ploua în garajul meu, ploua din tavan.
Posibilități mi-au zburat prin minte. Aș putea să o ignor, pentru că nu poate ploua în interiorul unui garaj, nu-i așa? Sau să înfrunt realitatea. Era o țeavă care curgea în casă. Fiind o mamă singură care mă mutasem recent într-o zonă necunoscută, opțiunile mele erau limitate. Deși eram o expertă cu șurubelnița și cu ciocanul, nu știam nimic despre instalații sanitare și nici nu cunoșteam vreun instalator. M-am târât înapoi înăuntru și am început frenetic să dau o serie de telefoane, toate cu rezultate negative. Instalațiile sanitare ale casei nu mai erau în garanție. Serviciul de urgență de 24 de ore pentru instalații sanitare primea doar mesaje. Apelurile către alți instalatori intrau direct în căsuța vocală.
Brusc, mi-am amintit că sunasem la întâmplare un meșter pentru a mă ajuta cu câteva săptămâni înainte la niște lucrări în curte. Știa el vreun instalator? L-am sunat și, în mod providențial, tocmai terminase o lucrare și putea veni să investigheze problema. După ce a sosit, am rămas holbându-ne la gaura din tavanul garajului, în timp ce el îndepărta izolația umedă. Mi-a explicat că o multitudine de probleme puteau cauza scurgerea. S-a întâmplat ca prima țeavă pe care a verificat-o să fie cea care curgea. S-a întâmplat ca el să aibă în camionetă uneltele potrivite pentru a rezolva problema. În acel moment, mi L-am imaginat pe Dumnezeu spunând: „Vezi, chiar dacă totul pare haotic și stricat, eu încă te văd, încă îți port de grijă!” Chiar înainte de a simți prima picătură de apă pe capul meu, Dumnezeu desemnase un ajutor disponibil, cu toate uneltele potrivite. Miracolul meu cu picătura de apă servește ca un memento că, deși merg adesea prin văi de incertitudine, Dumnezeu este întotdeauna cu mine.