- Detalii
- Scris de: Lila Farrell Morgan
- Categorie: Devoțional femei
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
„Nici măcar nu-mi place să mă gândesc la acea bicicletă. Aproape că m-a omorât!” Fiul meu și cu mine reflectam la unele dintre aventurile sale din adolescență.
Mai întâi a fost skateboardul. Întotdeauna a fost bun la improvizații. Deoarece locuiam la țară și nu avea acces la parcuri de skateboard, și-a găsit propria modalitate de a-și exersa abilitățile. Casa noastră cu patru dormitoare are un subsol mare, pe toată suprafața construcției, așa că își trăia emoțiile navigând pe o foaie de placaj pe care o proptise de peretele înalt al subsolului. Se ducea cât era podeaua de lungă și apoi până la tavan, se învârtea înapoi în cerc, apoi o făcea din nou și din nou. Din câte știu eu, nu a căzut niciodată.
Apoi a venit motocicleta de teren accidentat. Cât de mult îi plăcea libertatea de a merge în pădure, pe poteci și pe câmpuri, până când, într-o zi, s-a întâmplat ceva de neimaginat. Bicicleta a lovit o piatră și l-a aruncat cu capul într-un stejar. Când și-a recăpătat cunoștința și a putut merge, s-a clătinat prin pădure, fără să știe încotro se îndreaptă. A fost găsit de o cunoștință, care l-a condus acasă. Avea ochii umflați și închiși, nasul și pometele drept erau sparte și tăiate. I-a luat mult timp să se vindece și să fie pregătit să meargă din nou pe motocicletă. Prietenul său a recuperat motocicleta și casca – iar aceasta era distrusă iremediabil. Fiul meu plecase în acea zi fără cască, dar s-a răzgândit și s-a întors după ea – altfel, această poveste ar fi avut un final tragic și cu totul diferit.
În altă zi, a venit în grabă și i se putea citi panica pe chip și în glas. Motocicleta luase foc pe câmpul nostru, iar flăcările se îndreptau spre casă. În acele zile nu exista numărul de urgență 911, așa că, speriată, cu mâinile tremurând, am găsit numărul de telefon al pompierilor voluntari și am sunat după ajutor. Spre ușurarea noastră, au sosit la timp pentru a stinge focul înainte să ne fie pusă casa în pericol. Așa s-au încheiat aventurile cu motocicleta de teren accidentat, și chiar la timp.
Fiul meu este acum bunic și a supraviețuit și mai multor aventuri și nereușite. Domnul a fost credincios și l-a condus în siguranță prin toate acestea. Cât de recunoscători putem fi pentru atâta îndurare și har – și pentru îngerii păzitori!
- Detalii
- Scris de: Marsha Hammond-Brummel
- Categorie: Devoțional femei
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.
Ioan 4:14
Era un Sabat de vară, iar eu mă aflam la biserica istorică din Washington, New Hampshire, Statele Unite ale Americii. Avusesem slujba de dimineață și prânzul la pachet, iar după-amiaza am condus turul cimitirului pentru grupul nostru de vizitatori care veniseră de peste tot. După tur, unii au plecat, în timp ce alții se plimbau pe traseul de Sabat.
Am observat un cuplu de tineri cu rucsac în spate care citeau o placă pe care era scrisă istoria locului. Vechiul drum de pământ din fața bisericii face parte din traseul Monadnock-Sunapee Greenway Trail, de 80 de kilometri, care trece printre doi munți. Era ceva obișnuit ca drumeți cu rucsac în spate să treacă pe acolo. M-am apropiat de ei, le-am urat bun-venit și i-am anunțat că, deși nu exista curent electric în zonă, aveam băi moderne alimentate cu energie solară și că erau bineveniți să le folosească. Bărbatul a răspuns: „Aveți băi moderne? Asta înseamnă că aveți o sursă de apă?”
„Da, există apă în băi”, am răspuns eu, „și este sigură pentru spălat. Dar nu vă recomandăm să o beți. Dacă doriți apă potabilă, avem așa ceva în foaierul bisericii și în pavilion”.
Cuplul a făcut un schimb de priviri și a zâmbit, iar el a răspuns: „Ne-ar plăcea să bem niște apă!” Am mers în foaierul bisericii și amândoi au băut pe nerăsuflate. Apoi el a scos un bidon gol și l-a umplut. Atunci mi-am dat seama că rămăseseră fără apă. Nu e de mirare că arătau atât de obosiți. M-am întrebat de cât timp erau pe drum fără să bea nimic. I-am îndrumat spre pavilionul unde știam că se află soțul meu, iar eu m-am apucat să fac ordine în biserică.
Când a venit timpul să mergem acasă, soțul meu m-a rugat să verific cutia de donații de la capătul traseului. O golise mai devreme, dar văzuse cuplul de excursioniști punând ceva în ea. În cutie era o singură bancnotă mare. Cu siguranță au pus mare preț pe un pic de apă, mi-am zis.
Așa cum apa oferă viață trupurilor noastre, tot așa Isus oferă viață veșnică tuturor celor care cred și Îi revendică darul. La fel ca „apa pentru cei însetați”, Isus ne satisface nevoile cele mai profunde.
- Detalii
- Scris de: Ardis Dick Stenbakken
- Categorie: Devoțional femei
Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”
Apocalipsa 21:6
În timp ce citeam textul de astăzi în timpul meu devoțional de dimineață, mi‑am amintit cu claritate de o vreme când eram dispusă să plătesc aproape oricât pentru măcar puțină apă.
Zburam din Germania în Tanzania când colonul meu a început să sângereze – de fapt, aveam impresia că sângele efectiv țâșnea. Mi-am întrerupt zborul în Johannesburg, Africa de Sud, și am fost examinată de un medic în aeroport. Acesta mi-a sugerat să merg la medicul meu personal cât mai curând posibil. Am încercat cu disperare să obțin un zbor înapoi în Germania, deoarece soțul meu era încă acolo și am crezut că aș putea beneficia de îngrijiri medicale bune, dar companiile aeriene nu au vrut să coopereze. În cele din urmă, am reușit să obțin un bilet la clasa business spre Maryland cu Air France, prin Paris. Am sunat la Frankfurt, iar soțul meu și-a anulat programările și a insistat să vină în întâmpinarea mea și să ne întâlnim în aeroportul din Paris. În timp ce îmi așteptam zborul, am băut suc de portocale și apă disponibile în salonul de la clasa business.
Când am ajuns la Paris, încă sângeram și începusem să leșin la cel mai mic efort. A fost o plimbare lungă de la locul unde aterizase avionul până la poarta de îmbarcare pentru a mă întâlni cu Dick și cu zborul meu spre casă. Devenisem disperată după apă – un semn de șoc, mi s-a spus. Dintr-odată, de-a lungul coridorului am văzut un chioșc care vindea apă. „Cât costă o sticlă?” am întrebat. Cinci euro. Mi s-a părut exorbitant, dar nu am ezitat să plătesc pentru ea.
Ioan, autorul evangheliei care îi poartă numele, ne spune că Isus a trebuit să meargă prin Samaria – nu pentru că aceasta era singura cale, ci pentru că a vrut să întâlnească o femeie samariteană care era deschisă față de Cuvântul Său. S-au întâlnit la fântâna lui Iacov. Am fost acolo, iar fântâna este adâncă și apa este rece. A fost multă muncă pentru această femeie să scoată apă. În conversația lor, Isus a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” Când femeia a pus la îndoială acest lucru, El a adăugat: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Ți-e sete ca și mie? Și nouă ni se promite că acum, astăzi și pe Noul Pământ, putem avea acea „apă fără plată din izvorul apei vieții”.
- Detalii
- Scris de: Sylvia A. Franklin
- Categorie: Devoțional femei
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.
Romani 12:21
Sunt o persoană foarte competitivă și îmi place să câștig! Câștigătorii primesc un premiu, o recompensă sau un trofeu. Pavel scrie: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: «Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:19-20).
Am citit acest text și am decis să fac exact asta! O colegă de serviciu fusese foarte răutăcios și îmi spusese unele lucruri urâte mie și altora despre mine. Am plecat în vacanță și m-am întors cu un cadou pentru ea – un suvenir din călătoriile mele. A fost atât de surprinsă, încât a început să transpire, s-a înroșit și nu a avut absolut nimic de spus! Aș spune că simțea acei cărbuni aprinși pe cap.
La scurt timp după acea experiență, am citit: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti” (Proverbele 25:21-22). Foarte bine! De ce a fost menționată această promisiune de două ori în Biblie? Când voi face acest lucru, Domnul Însuși mă va răsplăti! Voi primi un premiu!
Partea competitivă din mine s-a entuziasmat. Acum trebuie să găsesc un alt inamic, să îi mai îngrămădesc cărbuni aprinși pe cap și să-mi iau recompensa! De ce nu pot găsi un inamic? Unde este un dușman când ai nevoie de unul? Cuvintele lui Isus au răsunat cu putere: „Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44). Deși am ajuns la concluzia că îngrămădirea cărbunilor de foc aduce o răsplată, poate că ar trebui mai degrabă să caut răsplata supremă.
Uneori ne lăsăm prinși de această viață, urmărind lucruri care nu ne sunt la îndemână. Avem nevoie să respirăm și să ne reorientăm. Scriitorul cărții Evrei ne arată spre Avraam: „Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). Dacă vrem să câștigăm cea mai importantă răsplată dintre toate, ar trebui să ne amintim această promisiune: „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12). În Hristos, suntem cu toții învingători. Amin!