Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Anne Crosby
- Categorie: Devoțional femei
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea!
Mica 7:8
Ori de câte ori mă gândesc la israeliți și la exodul lor din Egipt, stâlpul călăuzitor de nor, ziua, și de foc, noaptea, îmi iese întotdeauna cel mai mult în evidență. A fost mereu acolo și a strălucit în cea mai întunecată noapte, călăuzindu-i și arătându-le calea de urmat. Întotdeauna mi-am dorit această experiență pentru mine. Cât de mult mi-aș dori să existe un nor literal pe care să-l pot vedea. Să trăiești în lumină nu este întotdeauna ușor. Uneori, când ne uităm la alții, poate părea că lumina pare să-i urmeze pur și simplu – prezența, succesul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar lumina lui Dumnezeu este întotdeauna disponibilă, pentru toată lumea, gata să ne călăuzească pe cale, chiar și atunci când ne simțim cel mai departe.
Îmi amintesc că într-o vară mă simțeam exact așa – departe de Dumnezeu și un eșec în propria viață. Știam că ceva trebuie să se schimbe. Îmi amintesc și acum că stăteam pe un balcon și îmi doream să nu mai fiu nevoită să înfrunt viața. Nu aveam curajul să mor, dar nici curajul de a trăi așa cum trebuie.
Mai târziu, în acea zi, mă plimbam încet pe afară, când au venit niște prieteni de familie pe care nu-i mai văzusem de ceva vreme. Au început să-mi spună cu entuziasm ce binecuvântare eram pentru ceilalți și cât de valoroasă eram pentru Dumnezeu. Speram că nu observaseră că lumina se stinsese din ochii mei și că mă simțeam departe de a fi o binecuvântare pentru cineva. Mă simțeam condamnată. Încă o dată am știut că trebuie să aleg să pășesc din nou în lumină și să o împărtășesc și cu alții. Aveam un scop și un motiv să trăiesc.
Deși nu mi-am dat seama în acea noapte, am văzut cum, iar și iar, mi se reamintește că cele mai adânci și întunecate gropi în care cădem nu sunt niciodată prea adânci pentru ca lumina să ajungă la noi. Îndurarea lui Dumnezeu este neschimbătoare, iar lumina Lui strălucește întotdeauna mai adânc în inima, în sufletul și în viața noastră decât ne putem imagina. Dumnezeu așteaptă doar ca noi să acceptăm harul și pacea Sa în viața noastră. În acele circumstanțe în care simțim că toată lumea este împotriva noastră și că viața nu merită trăită, El este gata să ne dea un motiv să trăim. El este gata să ne dea puterea de a alege lumina în fiecare nouă zi și prin fiecare încercare cu care ne confruntăm.
Într-o lume din ce în ce mai întunecată, hai să ne dăm mâna și să alegem să trăim în lumină!
- Detalii
- Scris de: Eva M. Starner
- Categorie: Devoțional femei
Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
1 Tesaloniceni 4:16
În această dimineață, în timp ce îmi udam grădina, am observat roua de pe trandafiri. Frumoasele flori roz străluceau și scânteiau în lumina soarelui de dimineață. Mi-au amintit de cântecul „I Come to the Garden Alone” (Vin singur în grădină). Versurile de început spun: „Vin singur în grădină/ În timp ce roua este încă pe trandafiri”. Aceste cuvinte se tot repetau în capul meu în timp ce priveam priveliștea minunată.
Apoi mi-am amintit că acesta era cântecul preferat al străbunicii mele Fortier. A fost o femeie credincioasă. Avea o grădină de trandafiri, o grădină de legume, un șir întreg de tufe cu fructe de pădure, roșcovi, un rodiu, un smochin și rânduri de aloe vera. Îi plăcea să fie în grădina ei dis-de-dimineață, îngrijindu-și plantele. Îl iubea pe Dumnezeu. Avea un loc special în casa ei, unde îngenunchea de trei ori pe zi, la fel ca Daniel, și se ruga pentru copiii, nepoții, biserica și vecinii ei. A fost o femeie veselă și optimistă, care credea în a-i ajuta pe alții. Era implicată într-un grup din biserica ei numit „Lucrători de bunăvoie”. Aceste femei munceau din greu și le ofereau burse și cadouri tinerilor care se îndreptau spre facultate. De asemenea, ajutau mame tinere care aveau nevoie de anumite lucruri pentru copiii lor.
I-am fost alături în casa ei când a murit. Se trezise ca de obicei și trăsese deoparte toate perdelele pentru a lăsa soarele să intre. Și-a făcut devoționalul, s-a întins pe patul ei și a adormit în Isus. A fost credincioasă în această viață și știu că va auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:21).
Aș vrea să fiu ca ea și să împărtășesc dragoste, și nu ură, cu cei din jurul meu. Lumea noastră este plină de ură și de violență. Oamenii sunt furioși și vor să le facă rău altora. Vedem acest lucru la știri în fiecare zi. Crime motivate de ură, atitudini de ignoranță, violență față de femei și față de copii. Știm că trăim ultimele zile din istoria pământului. Ne vom strădui oare nu doar să facem o diferență, ci să fim diferența în lume? Le vom arăta dragostea lui Dumnezeu familiilor noastre și celor din sfera noastră de influență? Isus vine în curând. Hai să fim ca mâinile lui Dumnezeu și să întindem mâna către o lume care suferă!
- Detalii
- Scris de: Jessy Quilindo
- Categorie: Devoțional femei
Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
Matei 25:45
Adesea credem că trebuie să așteptăm circumstanțe epocale înainte de a face binele care ni se cere. Poate că trebuie să conducem o dubă plină de specialiști pentru a ajuta în taberele de refugiați sau să coordonăm cursuri de formare pentru populațiile greu accesibile din Muntele Kinabalu, Malaezia. Sau să organizăm o campanie de colectare de haine pentru cei nevoiași ori să trimitem articole de supraviețuire pentru cei care trăiesc în izolare medicală.
Dar cum rămâne cu lucrurile mai mici din jurul nostru pe care avem tendința de a le neglija? Fețele inexpresive care trec pe lângă noi în drumul nostru zilnic? Ochii scrutători în care ne este teamă să ne uităm? Mâinile întinse pe care ne este teamă să le atingem? Bătrânul care mătură străzile din jurul blocului în care locuiesc ridică adesea mâna în semn de salut. De cele mai multe ori, îi răspund cu un „Bună ziua!” sau ridic eu însămi un „bate palma” care trece pe lângă mâna lui ridicată – aproape, dar niciodată nu o atinge. Astăzi a fost diferit. Ceva m-a făcut să fac legătura între palma mea și a lui. Contactul acela a rămas întipărit în mintea mea.
Când mâinile noastre s-au atins, a durat o clipă până când mi-am dat seama că mâna mea chiar o atinsese pe a lui, apoi zâmbetul lui fără dinți s-a transformat în veselie, în timp ce a cântat un mic tril! Râsul de pe chipul bătrânului sărutat de soare a fost atât de puternic, încât am fost luată prin surprindere, la fel ca trecătorii care au asistat la acest gest. La început, privirea de cenzură de pe o față a escaladat în dispreț total față de prostia mea de a atinge mâinile murdare și nespălate. De cealaltă parte a drumului, m-au întâmpinat priviri surprinse și nedumerite. Poate că unii dintre cei care citesc aceste rânduri acum s-ar putea să se întrebe despre gestul meu aparent nesăbuit: atingerea unor mâini murdare și infestate de microbi, care ar fi putut să fi atins cine știe ce!
Dar reacția în lanț a fost neprețuită. O prețuiesc și acum. În timp ce bătrânul dansa o mică gigă, o urare de la un alt măturător de stradă a răsunat în aer și zâmbete largi s-au răspândit pe fețele privitorilor nedumeriți. Privirile austere s-au topit în zâmbete ezitante și gânduri nespuse de genul: „La ce am fost martor?” Pentru puțin timp, toți cei prezenți s-au scăldat în bucuria acestui moment împărtășit.
Tot ceea ce nu facem pentru cei mai neînsemnați pentru Isus nu facem! Ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu să facem? Cum ne invită Făcătorul de ucenici să ne arătăm dragostea Sa față de cei mai neînsemnați dintre aceștia?
- Detalii
- Scris de: Christine B. Nelson
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde.
Isaia 65:24
Patru cuvinte. Fiecare literă se afla la vreo trei metri înălțime pe un panou publicitar de pe autostradă, în timp ce mergeam în viteză spre biserică. Și în fracțiunea de secundă în care s-a întâmplat să ridic privirea și să văd cuvintele, am știut că ele îmi erau destinate tocmai mie. Nu a fost o întâmplare că am privit în sus în acel moment. Dumnezeu îmi ascultase frământările interioare cu privire la o problemă sâcâitoare. O problemă căreia îi zgâriam coaja ori de câte ori începea să se formeze una aducând vindecare în atitudinea mea. Iar acum supura din nou. Așa că Dumnezeu, care știa unde se afla panoul publicitar și cât de curând urma să trecem pe lângă el, mi-a îndreptat ochii exact la timp pentru a vedea acele cuvinte al căror mesaj m-a străfulgerat: LASĂ TRECUTUL ÎN URMĂ!
Uau! Cineva vorbea cu mine. Cu siguranță, Cineva folosea acele cuvinte pentru a sfătui un pasager care avea nevoie de ele, în mașina care mergea cu viteză pe șosea. Mesajul care a trecut pe lângă mine a pus un stop brusc nemulțumirilor mele interioare și frământărilor care mă chinuiau. Din acea zi, acea scurtă poruncă a servit ca o amintire frecventă a momentului în care Dumnezeu mi-a dat darul de a renunța la ceea ce mă otrăvea încet, dar sigur, din interior. Și Dumnezeu a făcut ca acele cuvinte să-mi răsară în minte și în alte momente, făcându-mă să trec mai ușor peste zidul de jale al plânsului de propria milă.
Dumnezeu Se folosește de orice funcționează pentru a ne atrage atenția. Fie că este vorba de un susur blând și subțire sau de o reclamă uriașă de pe autostradă, El Își adaptează metodele de ne atrage atenția la nevoile noastre specifice. Uneori este imediat, iar alteori se întâmplă pe parcursul unei perioade de ani. Tatăl nostru iubitor Se îndreaptă în mod constant către fiecare dintre noi, pe această planetă. Într-unul dintre versetele mele preferate, ni se spune că Isus, care este adevărata Lumină, este Cel care „luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1:9). Ai prins această revelație uluitoare? Ce adevăr magnific de asimilat: faptul că fiecare persoană care s-a născut vreodată pe această planetă, într-un mod pe care nu-l înțelegem exact, a fost și continuă să fie atinsă sau „luminată”, la propriu, de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Așadar, dacă te simți singură sau uitată de lume, deprimată sau lipsită de valoare, ridică-ți ochii și citește cuvintele scrise pe perete. Dumnezeul care este dragoste (1 Ioan 4:8) este același Dumnezeu care are numele tău gravat pe palmele mâinilor Sale (Isaia 49:16). Orice te reține – LASĂ-L ÎN URMĂ!
- Detalii
- Scris de: Kollis Salmon-Fairweather
- Categorie: Devoțional femei
Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”
1 Regi 19:11-13
Pot să apreciez cu adevărat ce a simțit Ilie în acea zi de cumpănă, în care a trebuit să fugă pentru a-și salva viața de o femeie furioasă. Trebuie să se fi simțit exaltat după ce realizase o asemenea biruință pentru cauza lui Dumnezeu. Îi ucisese pe toți profeții lui Baal – dar acum viața lui era amenințată. Singur, se simțea abandonat de Dumnezeu și voia să moară. Dumnezeu l-a văzut în timp ce dormea sub ienupăr și Și-a manifestat prezența printr-un susur blând și subțire.
Dumnezeu vine la noi în tăcerea gândurilor noastre. În mijlocul durerii noastre, El Se arată; uneori pe neașteptate, dar El este întotdeauna acolo.
În singurătate este locul în care îmi găsesc pacea. În tăcere pot să mă furișez la Isus și să am o dulce comuniune cu El. Când suntem singuri, doar noi doi, experimentez adevărata pace. Mă simt suficient de confortabil ca să mă arăt exact așa cum sunt, ca să-mi îndepărtez orice prefăcătorie și să fiu cine sunt cu adevărat. Îmi mărturisesc greșelile; acele păcate ascunse și dragi, cunoscute doar de El și de mine. Mă simt liberă să fiu eu însămi, așa că îi spun despre singurătatea mea, despre izolarea mea, despre dorința mea de a fi doar eu în mica mea lume. Îl las să intre și îmi deschid sufletul față de El. Este un prieten atât de minunat. Știu că pot avea încredere în El. Nu mă va dezamăgi niciodată. Indiferent de ceea ce fac și care este contrar voinței Sale, când îmi mărturisesc păcatele, El va spune întotdeauna: „Te iert.” El nu va înceta niciodată să mă iubească.
În singurătate auzim vocea lui Dumnezeu mai clar, la fel ca Ilie în 1 Regi 19. Când ne simțim descurajați și deprimați până la punctul de a vrea să murim, când ne simțim singuri, Dumnezeu îl va trimite pe îngerul Său să ne încurajeze și să ne întărească, așa cum a făcut cu Ilie. O, cum ne înviorează El, cum ne ridică și ne pune ferm pe picioare!
Fie ca Domnul să ne ajute, dragi surori, să ne oprim, să așteptăm și să ascultăm vocea lui Dumnezeu când El vine să ne salveze și să ne restaureze.