Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Dawn de Grass
- Categorie: Devoțional femei
Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Primăvara! O perioadă de binecuvântări amestecate. Împreună cu căldura și cu soarele vine o creștere a polenului și a alergiilor. Pentru mulți, este o perioadă de dureri de cap, febra fânului, mâncărimi ale ochilor, probleme cu sinusurile și o mulțime de pachete de batiste din hârtie. Și apoi mai sunt și... crinii de iarnă. Pe marginea verandei noastre, vizavi de intrarea din față a casei noastre, se află un loc însorit care este plin de cei mai frumoși crini galbeni. Chiar acum, sunt în plină înflorire.
Când l-am plantat inițial m-am gândit la locul cel mai potrivit, luând în considerare umbra și mișcarea soarelui. Nu m-am gândit nici măcar la binecuvântarea suplimentară a poziției sale vizavi de ușa mea din față. Acum, ori de câte ori deschid ușa, sunt întâmpinată de o pată încântătoare de galben pe fundalul frumos și verde al grădinii mele de flori. Este un astfel de dar pentru mine, direct din mâna Creatorului meu, și servește pentru a-mi reaminti nu numai că El are grijă de nevoile mele, dar îi face plăcere să-mi ofere și ceva frumos la care să mă uit – doar pentru simpla plăcere de a o face! Ce Mântuitor minunat! Sunt în permanență uimită de dragostea Dumnezeului meu pentru mine. Când mă gândesc la amplasarea crinului galben în grădina mea, mă face să mă opresc și să mă gândesc unde Îl poziționez eu pe Dumnezeu în viața mea. Este El în fața și în centrul a tot ceea ce fac și văd? Sau Îl țin ascuns și departe de ochii mei, pentru a fi scos doar în Sabat? Sau când vreau ceva? Dacă Îl plasez pe Isus în centrul vieții mele, voi fi binecuvântată zilnic de frumusețea prezenței Sale. Dacă rămân în mod constant conectată la El, caracterul meu va fi transformat în cele din urmă după asemănarea Sa și voi răspândi în mod natural bucuria și dragostea Sa tuturor celor din jurul meu.
Isus le-a spus urmașilor Săi: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Așadar, cum este poziționat Dumnezeu în viața ta? În calitate de urmași ai lui Hristos, hai să-I acordăm lui Isus un loc de cinste în viața noastră! Comuniunea zilnică și intenționată cu El este un factor important care ne va transforma viața, căci prin contemplare suntem schimbați. Deschizând ușa inimii noastre către Dumnezeu, Îi permitem să lucreze în viața noastră.
Deschide-ți larg azi ușa inimii pentru El!
- Detalii
- Scris de: Tawny Sportsman
- Categorie: Devoțional femei
Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.
Matei 4:19Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.
Luca 5:4
Timp de peste douăzeci și cinci de ani am deținut un titlu special pentru că am prins primul, ultimul, cel mai mult ȘI cel mai mare pește atunci când Jon și cu mine mergeam la pescuit. A fost întotdeauna amuzant să mă laud cu titlul meu, lucru pe care l-am făcut deseori și destul de veselă, dar, sinceră să fiu, singurul motiv pentru care Jon nu deținea acest titlu era pentru că era ocupat să îmi pună momeala în cârlig și să îmi curețe peștii! A fost o glumă de familie și o amintire care îmi aduce bucurie și continuă să vorbească mult despre caracterul lui Jon și despre dragostea lui pentru mine.
Ne-am distrat foarte mult de-a lungul anilor. Unele dintre cele mai frumoase momente au fost atunci când ne-am căsătorit, la începuturile noastre împreună, și aveam o barcă de lemn de aproape 5 metri lungime, pe care o scoteam în larg. Era mică, ceea ce ne permitea să o ducem rapid și ușor la Knudsen Cove și să ne lansăm în largul mării pentru o zi sau un weekend. Economiseam pentru a putea împărți un hamburger și o ciocolată caldă la Clover Pass sau, mai des, ne luam prânzul la pachet. Nu conta dacă ploua – de fapt, întotdeauna ne-am descurcat mai bine în zilele ploioase. Câteodată, acestea permit un pescuit mai bun.
Ceea ce mă duce la acest gând. Isus a spus, în Evanghelia după Matei: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19). Iar în Evanghelia după Luca, El a spus: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire” (Luca 5:4). Nu aș fi prins niciun pește, cu atât mai puțin pe primul, pe ultimul, pe cel mai mult și pe cel mai mare, dacă Jon nu ar fi spus „Hai să mergem la pescuit” și nu m-ar fi dus în apa adâncă, unde peștii erau din belșug.
Astăzi, sunt un alt fel de pescar pentru că am răspuns chemării de a-L urma pe Isus și de a învăța să pescuiesc în felul Său. Nu mai este vorba despre primul, ultimul, cel mai mult sau cel mai mare. Este vorba despre a-L lăsa pe El să mă ducă în apele adânci, pentru că El știe totul despre cine, când, unde și cum să pescuiască oameni. Tot ce trebuie să fac este să-L urmez și El îmi va pune „momeala” în cârlig. Și cel mai bun lucru este că El îmi curăță și sortează peștii!
La începutul zilei, îmi place emoția de a pleca într-o aventură cu Cel care mă iubește cel mai mult, iar la sfârșitul zilei, mă rog ca El să fie mulțumit, așa cum era Jon, atunci când se uită la captura noastră.
- Detalii
- Scris de: Mary C.D. Johnson
- Categorie: Devoțional femei
Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă; şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi.
Ieremia 25:4
Îmi place să fac snorkeling! Am început să fac snorkeling pentru prima dată în Insula Catalina, California, Statele Unite ale Americii. Am fost ezitantă la început, dar sora mea mi-a împrumutat echipamentul ei și am fost captivată! Mai târziu, am mers la magazinul alimentar să cumpărăm mazăre congelată pentru că cineva ne-a spus că peștilor le place să o mănânce. Casierul ne-a avertizat să nu lăsăm punga de mazăre să atingă apa, deoarece peștii o pot vedea și vor mânca toată punga. Am crezut că glumește pe jumătate, dar am decis să-i fac pe plac și să țin punga de mazăre în afara apei cu mâna dreaptă, în timp ce hrăneam peștii cu mâna stângă.
M-am bucurat să văd toți peștii cum se îngrămădeau la mine, mai ales garibaldiul portocaliu, peștele statului nostru. După un timp, brațul meu drept a obosit și am gândit că este posibil ca omul de la magazin să fi glumit într-adevăr. Nu era adevărat! De îndată ce am lăsat punga să atingă apa, un pește uriaș cu dinți zimțați a venit și mi-a mușcat degetul arătător drept, încercând să ajungă la toată punga de mazăre! Țipetele mele au fost înăbușite de masca de snorkeling, în timp ce înotam frenetic înapoi la mal cu o mână în afara apei. Dintr-odată, brațul meu drept nu mai era atât de obosit în timp ce am intrat în „starea de fugă”.
A doua zi, în timp ce făceam snorkeling și mă bucuram din nou de peștii frumoși, nu am observat că înotasem departe de țărm. Eram atât de absorbită de frumusețea din jurul meu, încât nu eram atentă la direcția în care înotam. Dintr-odată, am simțit că cineva mă trage de picior, m-am întors și am văzut un străin. Am crezut că încerca doar să flirteze cu mine, așa că am înotat și mai repede. Ei bine, el a înotat și mai repede, urmărindu-mă și m-a apucat din nou de picior. M-am întors și m-am uitat din nou la el, agitată. A arătat spre o barcă uriașă spre care mă îndreptam direct, apoi s-a întors și a înotat spre țărm.
M-am îndreptat și eu spre țărm și i-am mulțumit cu sfială. Deși am fost lentă în a recunoaște ajutorul pe care Dumnezeu mi-l trimisese, am fost atât de bucuroasă că i-a folosit pe acești doi bărbați pentru a mă feri de pericol.
Vrei să te rogi împreună cu mine ca Dumnezeu să ne ajute să recunoaștem când cineva vine să ne avertizeze și să ne ferească de pericol, fie că este vorba de pericolul fizic sau de cel spiritual? Să ne rugăm ca și noi să fim canale ale dragostei Sale pentru a-i avertiza pe alții să se ferească de pericol!
- Detalii
- Scris de: Carolyn J. H. Strzyzykowski
- Categorie: Devoțional femei
Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
Evrei 13:5
Când eram copil, familia noastră își petrecea vacanța de vară pe frumoasele lacuri interioare din Michigan, Statele Unite ale Americii. Tatăl meu era un pescar pasionat. Frații mei și cu mine eram nerăbdători să-l ajutăm și abia așteptam să înotăm. Îmi plăcea să stau pe ponton lângă tatăl pe care îl adoram, în timp ce el își punea momeala în cârlig, își lansa undița și aștepta cu răbdare ca primul pește înfometat să muște din ea. Emoția noastră era mare când prindea un pește. Cu puțin mai mult timp și efort, putea să fie suficient pește pentru cină.
Aveam șapte ani, eram cel mai mare copil și singura fată cu trei frați mai mici. Într-o dimineață minunată m-am dus la doc cu tata și cu Timmy, fratele meu de doi ani. Cerul era de un albastru azuriu, iar soarele scânteia ca niște bijuterii din aur pe apa limpede. Era o zi perfectă pentru o aventură în aer liber. M-am plimbat în sus și în jos pe doc, m-am jucat în apa puțin adâncă împreună cu Timmy, în timp ce tati pescuia. M-am uitat în cutia de scule a lui tata și i-am admirat răbdarea cu care aștepta ca un pește neștiutor să lovească undița. În curiozitatea și intriga mea copilărească, i-am pierdut urma lui Timmy. Când m-am întors în cele din urmă să îl caut, nu l-am văzut nicăieri. L-am căutat din nou pe doc, apoi m-am uitat în jos. Timmy era acolo, așezat pe nisip, complet sub apă, și plângea!
Plângea fără zgomot. Cu nerăbdare, ochii lui s-au uitat la mine. Am strigat: „Tati, Timmy plânge și este sub apă!” Evident, Timmy se dăduse pe neobservate jos de pe ponton și stătea acolo, sub apă, având nevoie de salvare. Eu nu știam ce să fac, dar tatăl nostru știa. L-a ridicat pe Timmy din apă și l-a strâns la piep. „Ești în regulă. Ești în siguranță acum, iar eu voi rămâne alături de tine”, l-a liniștit el.
Uneori mă aflu în ape adânci. Nu știu cum am ajuns în această încurcătură și se pare că îmi este greu să găsesc calea de ieșire. Nu știu cum să mă salvez de mine însămi sau de pericolele acestei lumi. Dar, așa cum micul meu Timmy a avut un tată care l-a iubit și l-a salvat, și eu am un Tată ceresc care veghează asupra mea. Indiferent de ceea ce am făcut, știu că pot striga la El, având încredere că nu mă va părăsi niciodată. El va fi întotdeauna alături de mine. Vrei să mi te alături și tu și să strigi către El astăzi?
- Detalii
- Scris de: Sharon Long
- Categorie: Devoțional femei
M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Timotei 4:7-8
Am fost încântată atunci când Conferința Alberta, Canada, a decis să ridice restricțiile grele asociate cu COVID-19, urmând liniile directoare ale guvernului local, și a anunțat că întâlnirea de tabără va avea loc în mod fizic. În fiecare vară, biserica noastră organiza adunarea de tabără timp de nouă zile și oferea programe și activități pentru toate vârstele. Punctul culminant erau însă Sabaturile, în care erau invitați vorbitori pentru a împărtăși Cuvântul.
Tema a fost „Mergem înainte”, iar imaginea de sub titlu arăta trei persoane într-o barcă vâslind și o a patra privind înainte printr-o lunetă. Păreau să se deplaseze pe un teritoriu necunoscut, dar, cu toate acestea, mergeau înainte. Cam așa ne aflăm noi în aceste zile, nu-i așa? În mijlocul unei pandemii, al războaielor, incendiilor, inundațiilor, împușcăturilor în masă, al prețurilor mari la benzină și alimente, noi continuăm să mergem înainte.
Când eu și soțul meu am ajuns în tabără, am fost plăcut surprinși să vedem atât de mulți oameni. Mi-a bucurat inima să fiu liberă să mă închin și să am părtășie la țară, în natură, departe de cerințele vieții cotidiene. În timp ce am cercetat locul de campare, care ne era familiar, am recunoscut că unele lucruri rămăseseră la fel cum le lăsaserăm cu câțiva ani în urmă. Pe măsură ce mă apropiam de auditoriul principal, am observat ceva nou, o frumoasă grădină de rugăciune. Am redenumit spațiul liniștit Grădina Edenului, deși probabil că părea să pălească în comparație cu aceasta. Familia care crease acest spațiu avusese mare grijă să planteze florile și arbuștii potriviți în locul perfect. Băncile erau amplasate strategic pentru a permite momente de liniște pentru rugăciune sau pentru a o vizita împreună cu alții. Fântâna din mijloc liniștea sufletul, în timp ce apa curgea ușor în bazin. Cuplurile și prietenii făceau fotografii, în timp ce alții discutau și se rugau Tatălui lor ceresc.
Nu m-am putut abține să nu reflectez la cum va fi Raiul. Pavel ne amintește că „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Abia aștept să văd ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Hai să ne unim mâinile și inimile în timp ce mergem înainte spre Împărăție!