Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Mary H. Maxson
- Categorie: Devoțional femei
Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!
Apocalipsa 5:12
Citesc Mesia, de Jerry D. Thomas, capitolul „Isus obține victoria”. Ceea ce m-a frapat până în adâncul inimii și al sufletului meu, este următorul citat: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” – Apocalipsa 5:12 (p. 83). Atunci când, în sfârșit, vom înțelege, „ne vom arunca la picioarele Lui coroanele și vom cânta”. Ce sentiment de admirație aduce acest lucru față de Isus al nostru, care a trecut prin pustiul ispitelor pentru tine și pentru mine.
Ce realizare este faptul că Isus S-a așezat acolo unde ar trebui să fiu eu – înfruntându-l pe Satana – și totuși a făcut-o fără să păcătuiască sau să i Se închine lui Satana. El m-a avut pe mine în gând. Te-a avut pe tine în gând. Pentru că ne-a iubit atât de mult, El a ales să folosească, atunci când a fost ispitit, doar cuvintele „este scris”, pentru că dragostea Sa pentru Tatăl Său și pentru noi era mai mare decât orice avea Satana să Îi ofere. Cu toate acestea, era un preț pe care El l-a simțit, după cum a fost declarat:
„După ce Satana a fugit, Isus a căzut la pământ epuizat și aproape mort. Îngerii din ceruri urmăriseră bătălia, privindu-l pe iubitul lor Comandant în timp ce suferea pentru a deschide o cale de scăpare pentru oameni. El supraviețuise testului mai mare decât oricare altul pe care oamenii l-ar fi putut îndura. Acum, acei îngeri Îi aduceau mâncare și apă, împreună cu un mesaj despre dragostea Tatălui Său. Ei L-au asigurat că cerul răsuna de bucurie pentru victoria Lui (p. 83).
În timp ce contemplu aceste scene cu ochii minții mele, îmi dau seama că bătălia emoțională, fizică și spirituală pe care Isus a dus-o a fost una biruitoare doar pentru că S-a conectat cu Tatăl Său. Singura speranță pentru noi este să rămânem conectați cu Tatăl nostru. Să ne agățăm de El prin intermediul imaginației noastre, prin cercetarea Bibliei și prin timpul petrecut cu El. Să Îi luăm mâna, așa cum este întinsă spre noi, spre tine și spre mine. El ne întinde mâna și ne spune: „Te iubesc. Te-am salvat. Ești a mea. Am ales să merg la cruce pentru tine. Nu-mi pot imagina să trăiesc eternitatea fără să fiu aproape de tine.”
Eu aleg să mă prind de mâna Lui și te invit să faci la fel, în timp ce El cuprinde în îmbrățișarea Sa incredibilă, unde vei găsi dragoste și siguranță. Acceptă darul harului Său, căci El este vrednic să fie lăudat!
- Detalii
- Scris de: Karen Pearson
- Categorie: Devoțional femei
Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Ioan 15:13
Un prieten a postat o fotografie a fetiței sale făcută în momentul în care a realizat că Isus a murit pentru ea. Captura spontană a arătat durerea ei în fața suferinței lui Isus și, în timp ce poposeam asupra imaginii, mi-au trecut prin minte amintiri de când eu, la șase ani, am trăit un moment similar.
Într-o după-amiază călduroasă de duminică, în timp ce familia mea dormea, m-am strecurat pe neobservate din pat și m-am îndreptat spre sufragerie. Plictisită și complet trează, să trag un pui de somn era ultimul lucru la care mă gândeam. Eram pe deplin conștientă de nevoia de a sta liniștită când am observat Biblia mare așezată pe un mic raft cu cărți. Curioasă, am luat-o și am dus-o până la canapea. Biblia îi aparținea mamei mele și era frumos ilustrată cu imagini de picturi vechi. În timp ce întorceam cu atenție paginile, poveștile pe care le auzisem la Școala de Sabat se desfășurau în fața mea. Noe, construind arca în timp ce oamenii stăteau în jur și își băteau joc de credința lui. Apoi au venit animalele, care se așezau două câte două în interiorul bărcii uriașe. Am întors pagina și un curcubeu strălucitor a strălucit pe cer.
L-am văzut pe bebelușul Moise ascuns într-un coșuleț împletit, în timp ce Maria, sora lui, stătea printre trestiile râului din apropiere. Mi-a plăcut mult această poveste! David, băiatul păstor, se uita la uriașul din fața lui, având în mână doar o praștie. Această poveste nu s-a terminat bine pentru Goliat. Am întors paginile până când L-am văzut pe pruncul Isus într-o iesle. Înțelepții îngenuncheau, în hainele lor colorate, și Îi ofereau daruri. Apoi, băiatul Isus, înconjurat de învățători și de cărturari, stătea în templu luminând cu blândețe mințile întunecate, chiar dacă părinții Lui Îl căutau cu frenezie. Am întors repede paginile și am văzut apa transformată în vin, valuri furioase reduse la tăcere și liniștite. Apoi, El stătea acolo, cu copiii adunați în jurul Lui. O fetiță, aflată în poala Lui, își odihnea capul pe pieptul Său, iar eu tânjeam să fiu acea fetiță.
Când L-am văzut în curtea lui Pilat, dezbrăcat și biciuit, m-am oprit. Știam cum se va sfârși această poveste. Când a căzut sub greutatea crucii, un străin s-a aplecat să îi ridice povara. Când Calvarul a apărut ilustrat pe toată pagina, ochii mi s-au umplut de lacrimi, pentru că am știut atunci că El murise din dragoste pentru mine. Lacrimile mi s-au revărsat în timp ce inima mea s-a liniștit. Nimeni nu mă iubise vreodată ca Isus! Nimeni nu avea să mă iubească vreodată ca Isus! Acel moment a stabilit traiectoria vieții mele. El are inima mea. El a murit din dragoste și pentru tine, iar în curând Se va întoarce să ne ia Acasă.
- Detalii
- Scris de: Cordell Liebrandt
- Categorie: Devoțional femei
Isus a strigat cu glas tare... „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Matei 27:46
Tabloul mi-a atras atenția de îndată ce am luat loc în biserica mare din campusul universitar. Văzusem tabloul de multe ori, dar nu-i acordasem niciodată o atenție deosebită, până în acel moment, când am observat ceva ce nu mai văzusem până atunci. Tabloul Îl înfățișa pe Isus atârnând pe cruce, iar detaliul care îmi scăpase era o singură lacrimă care își croia drum pe fața chinuită a Răscumpărătorului nostru.
Mintea mea și-a imaginat imediat dealul Golgota – Locul Căpățânii – măturat de vânt și împovărat cu trei cruci grele. Vorbim adesea despre sângele vărsat de Mântuitorul nostru, despre coroana crudă de spini de pe fruntea Sa și despre cuiele nemiloase înfipte în carnea Sa. Dar vederea acelei singure lacrimi care cădea pe obrazul Său însângerat m-a speriat.
Nu acordasem niciodată prea mult timp gândului unui Mântuitor care plânge, angoasei mintale și emoționale care se ascundea în spatele acelei lacrimi. În timp ce Isus a îndurat bătăile, batjocura și cumplita răstignire, trebuie să Se fi simțit complet singur în suferința Sa. Este imposibil pentru noi să ne imaginăm vreodată agonia pe care a îndurat-o Hristos în timp ce acele piroane de fier Îi erau înfipte în mâini, iar crucea era ridicată și înfiptă în pământ. Cu trupul adânc sfâșiat și sângerând, Mielul fără pată al lui Dumnezeu a fost înălțat pentru toată lumea. Ce agonie de neimaginat a îndurat El în fața mâniei lui Satana și a aparentei despărțiri de iubitul Său Tată! Buzele Lui tremurânde tremurau în timp ce rostea cu ultimele puteri: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Înconjurat de forțele răului în acel ceas teribil, Isus nu a putut discerne fața Tatălui Său și a fost tentat să creadă că fusese abandonat. Și a îndurat totul datorită iubirii Sale pentru noi și încrederii Sale în dragostea Tatălui Său.
O scriitoare inspirată a scris: „Când bărbații și femeile vor putea înțelege mai bine amploarea marelui sacrificiu care a fost făcut de Maiestatea cerului murind în locul omului, atunci planul de mântuire va fi mărit, iar reflecțiile asupra Calvarului vor trezi emoții tandre, sacre și vii în inima creștinului. Laudele la adresa lui Dumnezeu și a Mielului vor fi în inimile și pe buzele lor.”* Adevărat! Ce dragoste este aceasta!
*Ellen G. White, Lift Him Up, p. 43.
- Detalii
- Scris de: Karen Pearson
- Categorie: Devoțional femei
Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.
Luca 22:42
Isus, Maestrul învățător, i-a învățat pe ucenicii Săi un nou mod de a se ruga. Dar El a făcut mai mult decât să-i învețe să se desprindă de formele în care căzuseră. Prin cuvintele „Tatăl nostru”, El a zugrăvit un portret al lui Dumnezeu ca Tată. Cât de mult trebuie să se fi chinuit ei să înțeleagă panorama care se desfășura în fața lor! Elohim este Tatăl nostru! Iar noi suntem copiii Săi adorați!
Ei uitaseră de dragostea Lui. Fusese îngropată sub minuțiozitatea cerințelor stabilite de om timp de secole. Isus a venit să schimbe acest lucru și, în darul suprem al Iubirii, o cruce îmbibată de sânge a fost ridicată, înfiptă în pământ, iar Mielul lui Dumnezeu a fost sacrificat pentru toți. Dar, înainte de a merge la Calvar, Isus a mers în grădina Ghetsimani. Ucenicii au recunoscut-o ca fiind unul dintre locurile Sale preferate pentru a Se ruga. În această noapte însă, părea să existe o disperare, o urgență, în nevoia Lui de a Se ruga. Suferind o agonie incomensurabilă, Maestrul le-a cerut să se roage. Și au făcut-o până când au adormit. Nu au observat niciodată că sângele Său picura pe pământul unde zăcea întins în agonie. În timp ce se răsucea de durere, o rugăciune a izbucnit ca smulsă din inima Lui: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!” (Luca 22:42).
În acea singură frază agonizantă, Isus a dezvăluit cum să ne rugăm dintr-un loc al disperării și al durerii. Suntem atât de familiarizați cu ritmul blând al Rugăciunii Domnești. Îi învățăm cuvintele ei pe copiii noștri. Îi punem o melodie și o cântăm în ocaziile de închinare. Ne agățăm de ea atunci când trecem prin vale și ne bucurăm că, într-o zi, Împărăția, puterea și gloria Lui vor dăinui pentru totdeauna! Dar în rugăciunea din Ghetsimani, Isus ne arată cum să ne rugăm atunci când viața ne-a zdrobit. Cerând ca paharul suferinței să fie îndepărtat, sinceritatea strigătului lui Isus ne învață că și noi putem fi la fel de sinceri. Putem să venim în siguranță înaintea Lui, cu inima zdrobită, cu inima deschisă, și să ne rugăm imperfect, impertinent și nepotrivit Celui pe care Îl numim Tată. Oare există o altă cale, mă întreb, de a ajunge la locul de predare deplină?
Fără rugăciunea din Ghetsimani, nu ar fi existat niciun strigăt de victorie: „A înviat!” în duminica Învierii. Când suntem frânți de durere, să ne rugăm ca Isus și să ne încredințăm iubirii Tatălui nostru. Autenticitatea poate forma puntea dintre zdrobirea noastră și predarea deplină. Predă-te Lui astăzi! El este doar la o bătaie de inimă distanță.
- Detalii
- Scris de: Aminata Coote
- Categorie: Devoțional femei
Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.
Isaia 42:8
În 1 Regi 20 este relatată o istorie pe care o găsesc fascinantă. Ben-Hadad, regele Siriei, s-a dus la regele Ahab al Israelului cerându-i argintul și aurul, precum și cele mai frumoase soții și copiii săi. Știind că nu poate câștiga o bătălie împotriva Siriei, regele Ahab a fost de acord (1 Regi 20:1-4). Încuviințarea lui Ahab l-a făcut pe Ben-Hadad îndrăzneț. El a trimis un alt convoi de slujitori pentru a-i spune lui Ahab că slujitorii săi vor vizita Israelul a doua zi și vor lua tot ceea ce Ahab avea mai scump (1 Regi 20:6).
Această a doua amenințare l-a înfuriat pe Ahab și, probabil pentru prima dată în viața sa, a vorbit cu îndrăzneală. A refuzat să accepte termenii mai stricți, ceea ce l-a înfuriat apoi pe Ben-Hadad. A urmat o bătălie în care Ben-Hadad și cei treizeci și doi de regi cu care își alăturase forțele au fost zdrobiți de cei 7.000 de oameni din armata lui Ahab.
Ai crede că Ben-Hadad și-a învățat lecția; dar nu – în primăvara următoare, s-a întors cu o armată la fel de numeroasă precum cea precedentă. Slujitorii săi îl convinseseră că singurul motiv pentru care israeliții învinseseră înainte era că Dumnezeul lor era Dumnezeul munților. Erau convinși că El nu va putea să-i învingă dacă se vor lupta cu israeliții în câmpie.
Dumnezeul lui Israel a continuat să demonstreze că era nu numai Dumnezeul munților, ci și Dumnezeul văilor. Prietena mea, acest lucru ne amintește că Dumnezeu este Suveran peste orice problemă sau situație din viața noastră. El nu este surprins de lucrurile care ni se întâmplă. El nu este nici amenințat sau învins de ele. Dar atunci când nu Îi aducem problemele noastre lui Dumnezeu, Îi răpim ocazia de a-Și dovedi dominația asupra tuturor lucrurilor. Să ne amintim că Dumnezeul pe care Îl slujim este atotputernic, atotștiutor și omniprezent! Să ne punem poverile noastre la picioarele Lui, având încredere că El va avea grijă de ele!
Tată, Îți mulțumim pentru că ne amintești că Tu ești Dumnezeul dealurilor și al văilor. Astăzi, vreau să pun la picioarele Tale tot ceea ce mă frământă, încrezându-mă că Tu ești în stare să-mi dai victoria. În Numele lui Isus mă rog, amin.