Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Dana M. Bean
- Categorie: Devoțional femei
Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
Matei 25:1
Ziua a început ca oricare alta. După o săptămână petrecută în Toronto, Canada, în care ne-am întâlnit cu vechi prieteni, am vizitat liceul pe care îl urmasem și ne-am bucurat de numeroasele atracții pe care le oferă orașul, familia mea era pregătită să se întoarcă acasă. Era o zi însorită, destul de caldă, o zi excelentă pentru zbor. Știam ora de plecare și la ce oră trebuia să fim la aeroport. Eram la doar cinci minute de aeroport și nu am anticipat nicio problemă.
Ne-am trezit în acea dimineață având la dispoziție destul timp liber. Mai aveam un singur lucru de făcut înainte de a începe să împachetăm. Mi-e prea rușine să îți spun care a fost acel lucru. Este rușinos pentru că acum, în retrospectivă, știu că ar fi putut fi evitat. Inutil să mai spun că, până la urmă, ceea ce credeam că va fi o sarcină ușoară nu a decurs conform planului. În cele din urmă, am plecat de la hotel mai târziu decât ne așteptam și a trebuit să ne croim drum printr-un aeroport necunoscut. Problema era că, deși fusesem de mai multe ori în Toronto înainte, nu avusesem niciodată nevoie să conduc. Cineva mă luase, mă dusese cu mașina și mă lăsase la destinație. Nu și de data aceasta.
De data aceasta a trebuit să învăț să mă descurc singură în Toronto. În loc să mergem direct la Terminalul 3, ne-am trezit la Terminalul 1 și a trebuit să luăm tramvaiul până la Terminalul 3. Acest lucru ne-a costat timp prețios. Ne-am grăbit la biroul de check-in doar pentru a afla că am ratat apelul de îmbarcare cu câteva minute. Oh, nu! Avionul era încă acolo, dar nu ni s-a permis să ne urcăm în el. În toți anii noștri de călătorie nu ni se întâmplase niciodată așa ceva. A fost foarte dureros!
Această experiență îmi amintește de o poveste din Biblie pe care Isus a spus-o despre cele zece fecioare. Cinci dintre ele aveau ulei în plus și au mers la ospățul de nuntă. Cinci au neglijat să se pregătească. „Când fecioarele neînțelepte au ajuns la locul ospățului, ele s-au întâlnit cu un refuz neașteptat. Mai-marele ospățului le-a zis: «Nu vă cunosc». Ele au fost lăsate afară, în mijlocul străzii și în întunericul nopții.”*
Parabola îi oferă un cuvânt, un sfat, celui înțelept: să fie pregătit. A fost o lecție greu de învățat, pentru că am pierdut zborul, dar sunt sigură că nu se va mai întâmpla! Prietena mea, să nu ratăm acel ultim apel de îmbarcare! Câteva minute de întârziere ne-ar putea costa o eternitate.
*Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 406.
- Detalii
- Scris de: Althea Y. Boxx
- Categorie: Devoțional femei
Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.
Luca 16:10Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18
În timp ce mă relaxam în incinta Primăriei și a Centrului de Arte din Hamilton, Bermuda, am învățat o lecție umilă despre „a face ceea ce pot, cu ceea ce am, acolo unde sunt. Dacă este cineva curios să afle cine mi-a fost învățător, va trebui să spun că au fost niște păsări locale. Sincronizarea a fost perfectă, deoarece administratorul îngrijea gazonul de la primărie, iar aspersorul era pornit.
Fusese o zi călduroasă de vară, iar păsările au profitat de ocazie pentru a face un duș rece la aspersor. Mai rămăsese încă destulă apă pentru ca ele să-și potolească setea. Urmărind cum se desfășura această scenă în fața mea, am învățat multe lucruri. Deși este foarte posibil să avem nevoie să aspirăm la lucruri mai mari, suntem datori să folosim tot ceea ce ne este disponibil în momentul prezent. Dacă nu suntem capabili să folosim ceea ce avem acum, ce garanție avem că, atunci când se vor revărsa binecuvântări mai mari, vom avea capacitatea de a le gestiona și de a realiza valoarea reală a oportunității? Dacă putem fi recunoscători pentru micile binecuvântări, atunci când binecuvântări mai mari vor veni în calea noastră, vom fi capabili să le primim și să le acceptăm.
Așadar, astăzi, dragile mele surori, ce binecuvântări mici ignorați în timp ce așteptați cu nerăbdare binecuvântări mai mari? Ignorați faptul că aveți membri iubitori ai familiei care au grijă de voi, în timp ce așteptați să vă întemeiați propria familie în viitor? Sunteți conștiente de faptul că aveți suficient în cămară pentru a pregăti o masă delicioasă, în timp ce așteptați să vă intre banii de salariu pentru a merge la cumpărături la magazinul alimentar? Și s-ar putea să ignorați faptul că aveți de fapt un loc de muncă bun, care vă permite libertatea religioasă de a vă închina, chiar dacă vă doriți o promovare sau un loc de muncă mai bun?
Dumnezeu urmărește să vadă cât de recunoscătoare suntem cu micile binecuvântări pe care ni le trimite. Ne bucurăm pe deplin de favoarea Sa astăzi și ne încredem în El că ne va trimite binecuvântările mai mari atunci când va considera necesar? Să-I mulțumim pentru toate, iar El va avea grijă de ziua de mâine!
- Detalii
- Scris de: Viorica Avrămiea
- Categorie: Devoțional femei
Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră.
Psalmii 68:19
Era o zi ca oricare alta când m-am întâlnit cu una dintre fostele mele colege de liceu, în timp ce mă plimbam prin centrul orașului. Am salutat-o și am schimbat câteva amabilități și am împărtășit câteva amintiri vechi. Și-a amintit cu plăcere de orientarea mea creștină și, încurajată de amintirile ei bune, am invitat-o să viziteze biserica noastră în Sabatul următor. A venit și, deși a părut să se bucure de slujbă, nu s-a mai întors niciodată.
Câțiva ani mai târziu, drumurile noastre s-au intersectat din nou. În timp ce eram ocupate să depănăm amintiri, m-a întrebat: „Îți amintești când am venit la biserica ta și m-ai întrebat dacă poți să‑mi ții copilul în brațe pentru o vreme? În acel moment, m-am simțit ca și cum o povară uriașă a fost ridicată de pe umerii mei, deoarece copilul meu a trecut de la mine în brațele tale! Părea că toate poverile mele au fost ridicate de o Putere atotputernică. Cât de mult m-am bucurat de acel moment!” Am fost uimită să îi aud cuvintele și m-am simțit smerită de o afirmație atât de neașteptată. Am recunoscut cu sinceritate că nu-mi aminteam acel gest, deși iubeam cu adevărat copiii, mai ales bebelușii. Întotdeauna a fost o bucurie să-i legăn în brațele mele, să le simt moliciunea și confortul de a fi aproape de ei. După o vreme, în timp ce continuam să discutăm, memoria mea încețoșată și-a amintit că pe atunci ea ținea în brațe un băiețel, dar nimic mai mult.
„Încă îmi amintesc cu claritate acel sentiment fără precedent de eliberare de poverile mele”, a repetat ea. „Și tu ai fost cea care m-a făcut să mă simt atât de ușurată.” I-am spus încă o dată că nici măcar nu-mi amintesc să fi făcut așa ceva, dar am profitat de ocazie pentru a-i împărtăși faptul că Dumnezeu, care o iubește foarte mult, S-a folosit de mine pentru a-Și extinde dragostea față de ea.
Dacă simplul act de a ține în brațe copilul unei mame obosite a exercitat o influență atât de puternică, am face bine să urmăm zilnic sfatul: „Găsește-ți timp pentru a mângâia o altă inimă, pentru a binecuvânta cu un cuvânt bun și încurajator pe cineva care se luptă cu ispita și, poate, cu necazul.” În această binecuvântare a persoanei de lângă tine prin cuvinte încurajatoare și pline de nădejde, îndreptându-i atenția și speranța spre Purtătorul de poveri, s-ar putea ca tu însăți să găsești, în mod neașteptat, pace, fericire și mângâiere.”*
Purtătorul nostru de poveri ne invită să Îi urmăm exemplul și să îi binecuvântăm pe alții cu dragostea Sa.
*11MR nr. 916, p. 358.3 – E.G. White.
- Detalii
- Scris de: Joan Dougherty-Mornan
- Categorie: Devoțional femei
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psalmii 139:16
Amintirile evenimentelor din ziua în care s-a născut fiul meu, Jordan, încă îmi dau fiori. Nașterea lui a fost normală, fără complicații. După ce asistentele au terminat cu „primirea lui pe lume”, l-au adus în camera mea și l-au așezat pe pieptul meu. Nu a mâncat prea mult și, după un timp, am adormit amândoi. Înainte de a adormi, m-am simțit îndemnată să ridic balustradele de la pat.
Nu știu sigur cât timp am dormit. Îmi amintesc că am deschis ochii, mă simțeam confuză și mă gândeam: Unde este Jordan? Nu mai era pe pieptul meu. Probabil că l-a luat asistenta, m-am gândit, chiar dacă mintea mea panicată se agita, în timp ce ochii mei căutau răspunsuri în cameră. Frigul glacial al fricii m-a lovit când am realizat că în cameră nu se aflau răspunsuri. Dintr-odată am simțit o voce care îmi spunea: „Uită-te în partea stângă a patului. Inima mi-a înghețat de groază. Era acolo – prins între balustradă și pat, atârnând de pătură în timp ce aceasta se desfăcea încet. Amețită, am simțit cum alunec de pe pat în genunchi și mi-am strecurat mâinile pe sub trupul lui micuț. L-am prins înainte ca pătura să se desfacă de pe pat complet. Își sugea degetul mare – inconștient de pericolul din jurul lui, fără să înțeleagă cât de mult Cerul era concentrat asupra lui în acel moment. Între șoapte fervente de „Mulțumesc, Doamne” și lacrimi de recunoștință, l-am înfășurat ușor înapoi în coconul lui cald și l-am ținut aproape până când a venit asistenta să-l ducă în salonul nou-născuților.
Timpul a trecut cu repeziciune și în iarna trecută Jordan a împlinit treizeci de ani. L-am privit cum a crescut și s-a maturizat și s-a transformat într-un tânăr remarcabil și nu am ratat nicio ocazie de a-i spune că Dumnezeu a fost prezent la nașterea lui și că vrea ca el să trăiască. Dumnezeu i-a planificat existența înainte de a fi conceput; Dumnezeu îl trezește cu un miracol glorios în fiecare dimineață; viața lui este plină de posibilități proiectate de Dumnezeu. Cu siguranță, Dumnezeu a fost în acea zi în camera mea de spital, așa cum a fost întotdeauna în viețile noastre; El a arătat clar că are un plan pentru Jordan.
Unii ar spune că ceea ce s-a întâmplat în camera de spital în acea noapte a fost pur noroc. Dar eu spun că succesiunea evenimentelor este prea precisă pentru a fi o simplă coincidență. Numai El cunoaște valoarea celor pe care îi creează după planul Său, a celor pentru care El a murit și acum trăiește. El este Dumnezeu și are un plan pentru fiecare! Știi care este planul Lui pentru tine, astăzi?
- Detalii
- Scris de: Jannett Maurine Myrie
- Categorie: Devoțional femei
Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
Evrei 13:16
Îmi amintesc că, pe când eram o fetiță de aproximativ zece ani, de o dimineață de duminică, pe frumoasa insulă Jamaica. Mama era ocupată în bucătărie cu gătitul, fredonând un cântec, în timp ce eu o ajutam. Când mâncarea a fost gata, ea a aranjat masa în mod tipic englezesc, adăugând un șervețel frumos de pânză – un decor potrivit pentru un rege. Eram puțin confuză. Aveam musafiri la micul-dejun? Dacă da, speram să fie una dintre mătușile mele, pentru că, în acest caz, știam că vor veni și verișorii mei. Când totul a fost gata, ea a ieșit afară, iar eu am urmat-o, întrebându-mă unde se ducea. Câteva doamne care locuiau în apropiere s-au întrebat și ele și au întrebat-o direct: „Doamna Rema, unde te duci?” Ea doar a zâmbit și a spus că se va întoarce curând. Am mers și eu în urma ei.
Mama a mers în sus și în jos pe stradă, căutând pe cineva. În cele din urmă, a dat peste un om al străzii murdar, zdrențăros și fără adăpost. Nouă, copiilor, ne era frică de el, deși nu părea să ne observe niciodată. Era pierdut în propria lui lume. Mama s-a aplecat și i-a spus ceva. Când a terminat, el s-a ridicat, s-a îndreptat și a început să o urmeze. Mă uitam la ea șocată! Unde îl ducea mama pe acest om al străzii, murdar și fără adăpost? Direct în casa noastră!
Vecinii s-au împrăștiat speriați în timp ce ea l-a dus înăuntru, l-a așezat la masa din sufragerie și l-a servit cu cea mai mare onoare. I-a oferit pâine de fructe coaptă la cuptor, ackee și pește. I-a turnat o ceașcă de ceai fierbinte, de la firma Milo, și i-a dat un bol cu fructe proaspete. A mâncat micul-dejun și a cerut să mai mănânce o dată. Când a terminat, a stat nemișcat câteva minute, apoi s-a ridicat în liniște și a plecat. Mama a fredonat din nou cântecul ei în timp ce strângea masa și spăla vasele. Câteva dintre doamnele de la ușă au întrebat: „Domnă Rema, păstrați vasele pe care tocmai le-a folosit omul fără adăpost?” Cu zâmbetul ei radiant, ea a răspuns: „Și de ce nu le-aș păstra? Și el este copilul lui Dumnezeu, nu-i așa?” Apoi a ieșit și s-a așezat în scaunul ei de pe verandă ca și cum nimic ieșit din comun nu s-ar fi întâmplat.
Moștenirea mamei continuă să trăiască în viețile copiilor ei, în timp ce noi îndeplinim însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul tuturor: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40).
Prietenii mei, fie ca noi toți să împărtășim dragostea lui Isus cu ceilalți, în timp ce așteptăm întoarcerea Sa! La mulți ani de Ziua Mamei!