


Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei

Pret intreg
59,00 Lei

Pret intreg
35,00 Lei
Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Ieremia 29:11
Eram la plimbarea mea obișnuită de dimineață, când o mișcare ușoară pe trotuar mi-a atras atenția. Uitându-mă mai atent, am văzut că era o broască.
Cele pe care le mai văzusem înainte erau de cele mai multe ori grase, cu aspect lipicios, burtoase, cu ochi proeminenți, care aminteau de Prințul-broască din basme. Aceasta era slabă și deshidratată, cu o burtă mai degrabă dezumflată, sărind cu greu de-a lungul trotuarului cimentat, fără niciun semn de apă sau vegetație pe undeva pe-aproape.
Făcându-mi-se milă de situația bietului animal și lăsând la o parte numeroasele povești pe care le citisem despre broaștele otrăvitoare, am încercat să împing mica grămăjoară patetică într-o punguță pe care o port mereu cu mine, în poșetă, cu intenția de a căuta un petic de verdeață în care să o eliberez. Spre consternarea mea, cu cât încercam mai mult să o „salvez”, cu atât mai mult încerca să țopăie frenetic și să se îndepărteze de mine și de eforturile mele, probabil văzându-mă mai degrabă ca pe un prădător decât ca pe un ajutor.
Gândul mi s-a dus la propriile noastre reacții frecvente de-a lungul trotuarului vieții. De multe ori devenim slabi emoțional și spiritual, înaintăm cu pași slabi, fără să întrevedem undeva aproape pășunile verzi la care să găsim odihnă, nereușind să vedem mâna de ajutor întinsă de Domnul. Ne luptăm ca broasca pe care am întâlnit-o eu, chiar împotriva Aceluia care dorește mai mult decât orice să ne salveze.
„El, care a luat firea umană asupra Sa, știe ce înseamnă compasiunea față de suferințele omenirii. Nu numai că Hristos cunoaște fiecare suflet, nevoile personale și încercările acelui suflet, dar știe și toate împrejurările care frământă și nedumeresc spiritul. Mâna Sa este întinsă cu o gingășie plină de milă către fiecare copil suferind al Său. Cei care suferă cel mai mult primesc cea mai adâncă compasiune și milă din partea Sa. El este mișcat de înțelegerea neputințelor noastre și dorește ca noi să lăsăm nedumeririle și necazurile noastre la picioarele Sale și să le părăsim acolo.”*
Draga mea prietenă, oricare ar fi problema cu care te lupți, ascultă cuvintele Învățătorului: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
*Ellen G. White, Divina vindecare, p. 249.
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!
Psalmii 27:14
Înainte de a mă pensiona, aveam serioase intenții de a mă stabili la țară. Dorința mea fusese să mă bucur de viața la țară, să respir aer curat, să cultivăm majoritatea, dacă nu chiar toată mâncarea pe care o vom consuma. Pe măsură ce anii au trecut și au apărut probleme de sănătate, ideea de a trăi la țară a devenit mai puțin dezirabilă. Le-am permis gândurilor mele să se concentreze pe „ce-ar fi dacă”. Ce se întâmpla dacă ne îmbolnăveam și nu puteam ajunge la unitatea medicală necesară pentru a ne primi îngrijirile medicale necesare? Dacă o porțiune de drum ar fi fost distrusă din cauza inundațiilor? Dacă se întrerupea curentul electric? Multe gânduri îmi ocupau mintea, dar cel mai important gând era acela de a trebui să conduc pe un drum de țară întunecat și plini de curbe, pe ploaie.
Din păcate, am permis gândurilor insuflate în mintea mea de Satana să mă abată de la planul pe care îl avea Dumnezeu pentru mine și m-am mulțumit cu ceva mai puțin. Ne-am mutat în Georgia, Statele Unite ale Americii, când aveam o stare de sănătate precară, dar ne-am stabilizat rapid. Eram nemulțumită de locul în care aleseserăm să trăim. Am început să mă uit după terenuri de vânzare. Am găsit cel puțin trei suprafețe de teren, dar de fiecare dată când credeam că proprietatea este la îndemână apărea o problemă și devenea indisponibilă. Îmi pierdusem aproape orice speranță când, într-o dimineață de primăvară, m-am simțit impresionată să merg cu bicicleta la țară într-un alt comitat, pentru a vedea dacă pot găsi un teren de vânzare.
După ce am mers ceva timp, fără niciun rezultat, m-am îndreptat spre casă. Apoi am observat un panou cu „de vânzare”, aproape de nevăzut, pus într-un șanț. L-am contactat pe vânzător, dar prețul era cu cinci mii de dolari mai mare decât voiam să plătesc. Când am întrebat de o reducere, l-a redus imediat exact cu cinci mii de dolari, fără ca eu să menționez măcar cât eram dispusă să plătesc. Am știut că Dumnezeu a orchestrat întregul scenariu.
În timp ce reflectez la calea parcursă în achiziționarea acestui teren, trebuie să recunosc că intervenția lui Dumnezeu a fost cea care a făcut ca acest lucru să se întâmple, în ciuda obstacolelor din încercările mele anterioare de a cumpăra un teren. Prietena mea, nu îți pierde niciodată speranța! Fii perseverentă, în ciuda dificultăților, atunci când știi că Dumnezeu este Cel care te conduce. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5-6).
Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Psalmii 121:1-2
Într-o seară, în timp ce sora mea mai mică se întorcea acasă cu mașina după o călătorie lungă, a început să plouă. Dar aceasta nu era o ploaie obișnuită, ci o ploaie care urma să provoace inundații fulgerătoare. Sora mea conducea pe drumuri lăturalnice și, în acest moment, se afla la doar zece minute de casă, când mașina s-a oprit și apa a intrat în ea. Această tânără femeie de culoare s-a trezit blocată într-o zonă predominant caucaziană, plină de vecini care nu erau de obicei cunoscuți pentru a fi amabili cu cei de culoare mai închisă. Era singură, fără semnal de telefonie mobilă, pe timp de furtună și fără niciun ajutor prin apropiere – sau cel puțin așa credea ea.
Un bărbat care locuia într-una dintre casele din jur a ieșit să o ajute. A legat o frânghie în jurul unui copac și apoi de el însuși, în încercarea de a o salva. Deși a fost un efort curajos, nu a funcționat. Sora mea, care nu știa să înoate și era mică de statură, era din ce în ce mai speriată. Habar nu avea cum va reuși să scape. Din fericire, bărbatul nu a renunțat. A îndrumat-o cu grijă și i-a spus ce să facă pentru ca mașina să nu fie luată de valuri.
Apoi a încurajat-o să deschidă plafoniera și să se urce pe acoperișul vehiculului. Această instrucțiune a fost esențială, deoarece presiunea apei o împiedica pe sora mea să deschidă orice ușă. Privind retrospectiv, dacă ar mai fi așteptat chiar și două minute, mașina s-ar fi oprit înainte ca ea să poată deschide plafoniera (care se deschidea electric), lăsând-o prinsă înăuntru. Acum, pe capota mașinii, cu ploaie, tunete și fulgere în jurul ei și încă fără contact cu familia, sora mea a văzut o altă mașină care venea spre ea. Din fericire, apele au împiedicat o coliziune. Și, tot din fericire, străinul amabil, care fusese deja atât de util, nu i-a părăsit pe șoferi. De fapt, el a fost esențial pentru a ajuta la operațiunile de căutare și de salvare prin a-i localiza.
În timp ce ascultam povestea ei, m-am minunat de puterea lui Dumnezeu de a salva. Sora mea ar fi putut să se înece, să fie lovită de fulger, să moară în urma unei coliziuni sau să fie rănită de o persoană cu intenții rele. Dar Dumnezeu a trimis un străin prietenos și plin de resurse exact la timp. Poate fi ușor să ne întrebăm unde este Dumnezeu atunci când nu vedem o cale de ieșire. Dar Dumnezeu a fost cu ea! El este cu adevărat Ajutorul nostru. Atunci când te simți speriată sau neajutorată, te încurajez să reflectezi la Psalmul 121, ca un memento al puterii de salvare a lui Dumnezeu.
Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: „Ia, citeşte!”, el răspunde: „Nu ştiu să citesc.”
Isaia 29:12
Tânăra Vasantha era analfabetă. Nu putea nici măcar să-și semneze numele. De câte ori mergea la piață să cumpere alimente, era înșelată de negustorii fără scrupule. Simțea că era mai mult o piedică decât o binecuvântare pentru familia ei. Mai mult decât orice, Vasantha își dorea să învețe să citească și să scrie. Era hotărâtă să facă acest lucru.
Prima ei experiență la cursul de alfabetizare a fost foarte jenantă. Nu știa absolut nimic. Nu putea să recunoască nici măcar o literă sau un cuvânt. Pentru a o liniști, mi-am pus mâinile în jurul ei și i-am spus: „Vasantha, nu-ți face griji! Vei citi, într-o zi.” Am încurajat-o să continue să meargă la ore în fiecare zi. Centrul de alfabetizare oferă mai mult decât să le învețe pe cursante cum să citească și să scrie. Acestea sunt învățate cum să facă aritmetică simplă și alte abilități, cum ar fi: să pregătească mese sănătoase, să împletească ușor coșuri din sârmă, să confecționeze flori din hârtie și să brodeze. De asemenea, ele pot participa la discuții despre sănătate și la clase de exerciții fizice. Aceste activități le încurajează pe femei și este minunat să le vezi cum devin mai pline de speranță și cum încep să se intereseze de viață.
Într-o zi, Vasantha a menționat că aștepta să fie rugată să citească Scriptura în biserică și cât de mult i-ar plăcea să cânte împreună cu celelalte femei. Încă o dată am încurajat-o să se roage în legătură cu acest lucru și să se încreadă în înțelepciunea Domnului. La sfârșitul anului, prin harul lui Dumnezeu, Vasantha a reușit să citească destul de cursiv Cuvântul lui Dumnezeu. Toate laudele Îi sunt aduse Lui!
Odată ce a devenit alfabetizată, a putut să se alăture grupului de auto-ajutorare a femeilor din satul ei, sponsorizat de guvern. Ea a prosperat, devenind în cele din urmă lidera grupului respectiv. În acest rol, ea merge adesea la bancă, unde semnează pentru toate salariile membrilor grupului ei. Directorul băncii a fost uimit să vadă transformarea acestei tinere, altădată timide. Vasantha Îi atribuie toate meritele lui Dumnezeu.
Sunt recunoscătoare pentru rolul pe care am avut privilegiul de a-l juca în cadrul Centrului de alfabetizare. Îi dau toată gloria și onoarea Domnului pentru că a modelat-o pe Vasantha într-o mamă minunată, o soție binecuvântată și un membru valoros al societății. Suntem binecuvântați ori de câte ori ajutăm la a face o diferență în viața cuiva. Există cineva care are nevoie de ajutorul tău astăzi?
Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Ieremia 29:11
Dacă ești ca mine, îți place să asculți o poveste bună. Poveștile despre oameni care iau decizii ce sfidează status quo-ul ne umplu de admirație și de speranță. Poveștile despre oameni obișnuiți care fac lucruri curajoase inspiră acțiuni la alții. Recent, am citit o poveste despre cinci surori curajoase, care m-a făcut să apreciez Ieremia 29:11 într-un mod cu totul nou.
În Numeri 27, un bărbat pe nume Țelofhad a murit, fără să lase un fiu care să-i moștenească averea. Conform legii, linia genealogică a familiei sale se încheia acolo, iar cele cinci fiice ale sale nu aveau niciun drept asupra proprietății lui. Nedreptatea le-a adus pe fiicele lui Țelofhad la tabernacul. În timp ce se aflau în fața lui Moise, ele și-au prezentat cu îndrăzneală cererea: De ce ar trebui ca numele tatălui nostru să fie șters din rândul familiei sale pentru că nu a avut niciun fiu? Dă-ne o moștenire printre frații tatălui nostru, pentru ca numele lui să nu se stingă! Cu alte cuvinte: „Tatăl nostru nu a avut fii, dar noi suntem aici. Noi nu contăm?”
Când Moise a prezentat cazul lor în fața Domnului, El le-a onorat într-un mod care avea să le protejeze. Dumnezeu l-a instruit pe Moise să le dea proprietatea și moștenirea tatălui lor ca și cum ar fi fost moștenitori de sex masculin. Dar Dumnezeu a mers mai departe. În acest caz care a creat un precedent, Dumnezeu a stabilit o lege inovatoare care ar putea fi cunoscută sub numele de Amendamentul fiicelor lui Țelofhad. Dacă un bărbat murea fără un fiu căruia să-i transmită moștenirea, fiica sa o primea. Dacă nu avea nicio fiică, atunci moștenirea urma să treacă fratelui său și așa mai departe, până la următorul bărbat în linie dreaptă. Acest amendament al legii a venit în sprijinul femeilor care altfel s-ar fi confruntat cu un viitor dificil.
La fel cum Dumnezeu a prevăzut o cale de salvare pentru fiicele lui Țelofhad, putem crede că Dumnezeu are un viitor și pentru noi. Multe promisiuni biblice arată că lui Dumnezeu îi pasă de bunăstarea noastră. Există o circumstanță în viața ta care ți se pare imposibilă? Te-ai rugat ca Dumnezeu să mute un munte din loc? Atunci adu-ți aminte de aceste cinci femei curajoase și mergi cu îndrăzneală la tronul harului și cere!
Dragă Tată, Îți mulțumim că ne amintești de dragostea Ta pentru noi! Uneori nu suntem curajoase, nu îndrăznim și ne lipsește credința de a cere. Iartă-ne că limităm ceea ce vrei să faci pentru noi și prin noi! Ajută-ne să fim îndrăznețe și să devenim instrumente pentru misiunea Ta! Amin.