Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Eva Cleonice Kopitar
- Categorie: Devoțional femei
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
Această poveste a avut loc cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, dar îmi amintesc de ea ca și cum s-ar fi întâmplat astăzi. Aveam doar optsprezece ani, o tânără fără experiență care tocmai se mutase din Rio Grande do Sul în São Paulo, Brazilia. Una dintre surorile mele locuia pe atunci în apropiere și m-am mutat cu ea. Nu aveam prea multe resurse financiare, deoarece eram studentă, iar cumnatul meu obișnuia să mă ia în fiecare seară de la școală pe bicicletă.
Imediat ce am obținut un loc de muncă, doar cu jumătate de normă, am strâns suficienți bani pentru a studia știința amprentelor digitale. De asemenea, am reușit să plătesc biletul de autobuz pentru a merge și a reveni de la școală.
Într-o seară, am plecat de la școală în jurul orei 22:30 și am mers pe jos până la stația de autobuz. Era foarte frig și întuneric. M-am uitat pe ambele părți ale străzii și nu am văzut absolut pe nimeni. Strada era pustie, iar eu am început să mă tem. M-am rugat în liniște și L-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de mine și să mă țină în siguranță până când ajung acasă. Era atât de frig, încât am încercat să-mi acopăr fața împotriva vântului de iarnă cu gulerul hainei.
Dintr-odată, un tânăr înalt s-a apropiat și a spus că ar vrea să vorbească cu mine. Am simțit că ceva nu era în regulă și i-am spus că nu vreau să vorbesc. El a insistat și s-a apropiat. În acest moment, am simțit că intențiile lui nu erau bune și inima îmi bătea foarte repede. Nu era nimeni acolo să mă ajute și, chiar dacă aș fi țipat, nimeni nu m-ar fi auzit. Dar apoi, de nicăieri, au apărut doi ofițeri de poliție și au venit spre mine. M-au întrebat dacă bărbatul mă deranja. Eu am spus: „Da!”, dar el le-a spus sarcastic ofițerilor: „Credeți că nu știu să vorbesc cu o doamnă?”
Ofițerii i-au cerut să arate buletinul, iar el a început să îl caute, scotocind prin toate buzunarele. Se pare că nu a reușit să îl găsească. În mijlocul acestei confuzii, a sosit autobuzul și am sărit înăuntru cât de repede am putut. Inima încă îmi bătea cu putere, dar mă simțeam atât de ușurată și de recunoscătoare. Dumnezeu trimisese nu unul, ci doi îngeri să mă salveze în acea noapte. Sincronizarea Lui a fost perfectă!
Ori de câte ori îți este frică, amintește-ți că Dumnezeu este doar la o rugăciune distanță!
- Detalii
- Scris de: Jo Shuck
- Categorie: Devoțional femei
Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge... Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:9-11
Era în jur de ora 2:00 dimineața și eram în drum spre Houston, Texas (SUA), pentru a petrece Ziua Recunoștinței cu familia mea. Știam că în curând aveam să rămân fără benzină și totuși am trecut pe lângă o benzinărie de pe autostrada 35 spunându-mi: „O să opresc la următoarea.” Aproximativ cinci kilometri mai târziu, am trecut de un deal și am găsit un ambuteiaj care se întindea cât vedeam de departe. Inima mea s-a prăbușit. De ce nu am oprit să alimentez când am avut ocazia? În timp ce traficul continua să fie aglomerat pentru ceea ce părea o veșnicie, anxietatea mea a început să crească de la minut la minut.
În față am văzut o mașină oprită pe marginea drumului. Un domn în vârstă stătea neputincios lângă ea. Când am ajuns la mașina lui, mi s-a părut că era o femeie în mașină cu el, așa că am spus o rugăciune și am tras pe dreapta. Am simțit că amândoi aveam nevoie de ajutor! Au spus că erau în pană de la ora 21:00 și nimeni nu oprise să îi ajute. Asta se întâmpla în zilele de dinaintea comodității telefoanelor mobile, dar eu aveam un telefon portabil în portbagaj de la care puteam să dau un apel de urgență. În timp ce deschideam portbagajul, o voce din spatele meu a întrebat: „Tu ai cerut ajutor?” Surprinsă, m-am întors și am văzut un camion de remorcare. Șoferul camionului a spus că îl va ajuta pe domnul mai în vârstă și că eu trebuia să o iau pe următoarea ieșire. În acel moment, nu erau mai mult de o sută de metri până acolo. Mi-a spus că voi putea să mă întorc și să ajung înapoi la benzinărie pentru a alimenta.
Dacă mă îndoisem vreodată de existența îngerilor păzitori, nu am mai făcut-o niciodată după acea noapte! După această experiență, știu că există îngeri printre noi. Nu am cerut ajutor și încă nu sunt sigură că ieșirea exista înainte de intervenția lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu veghea și a trimis un înger pentru a ne ajuta pe mine și pe acel cuplu în vârstă care rămăsese în pană pe marginea drumului și stătea acolo de ore întregi. Angajata benzinăriei mi-a spus să o iau pe drumul județean care mergea de-a lungul autostrăzii, pentru a nu fi nevoită să mă întorc în acel ambuteiaj. Și uite așa, rezervorul meu de benzină era plin, iar problema traficului era rezolvată!
Îți mulțumesc, Isus, pentru că ai trimis un înger în clipa în care aveam nevoie!
- Detalii
- Scris de: Edna Andrews-Rose
- Categorie: Devoțional femei
Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.
Proverbele 18:7,21
Atât de des mă grăbesc să vorbesc înainte de a medita asupra unei chestiuni. Poate că pentru mulți sunetul tăcerii împinge gura să vorbească. De câte ori ne dorim să apăsăm butonul de derulare înapoi și să luăm înapoi cuvintele care rănesc? Cuvinte rostite în grabă, înainte de a ne gândi la situație. De câte ori resentimentele, durerea și neîncrederea ne-au determinat să vorbim cu gânduri de răzbunare? Acest lucru nu face decât să înrăutățească lucrurile.
Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem sinceri, am făcut această greșeală de mai multe ori. Sau poate că am spus ceva despre altcineva, adevărat sau nu, pe care ne-am dori să îl putem retrage. Cât de mult ne-ar plăcea să o „luăm din nou de la început”. Este trist să spunem că „a o lua din nou de la început” nu este întotdeauna posibil și nici garantat. Cu toate acestea, nu trebuie să ne descurajăm, deoarece binecuvântarea noastră se găsește în faptul că slujim unui Dumnezeu al celei de-a doua șanse. În fiecare zi, binecuvântările lui Dumnezeu sunt reîmprospătate și reînnoite. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să ne mărturisim păcatele în fața Domnului și să ne cerem scuze de la cel pe care l-am rănit. Dar Dumnezeu este atât de milostiv, atât de plin de har, atât de iubitor și de bun! El ne invită să ne apropiem de El și ne șoptește la ureche: „Draga Mea fiică, aceasta este calea, umblă pe ea!” El ne poruncește să venim în prezența Lui și să căutăm fața Lui. Harul Său ne este oferit fiecăruia dintre noi cu mâinile Sale rănite de cuie, pe cruce. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm darul dragostei Sale.
Astăzi, când Îi auzi glasul, predă-te Lui cu totul! El îți va îndrepta calea. Predă-te în fiecare zi și fă voia Lui! Îi putem cere să ne învețe cum să ascultăm și cum să ne gândim înainte de a vorbi. El va îndepărta inflexiunile aspre și expresia de mânie care ne strică înfățișarea. El va lua inima de piatră, ne va da o inimă de carne și va recrea în noi asemănarea și frumusețea Sa.
Știu că El poate face acest lucru pentru tine, pentru că El îmi transformă și mie viața. Învăț să ascult mai mult, să vorbesc mai puțin și să îmi cântăresc răspunsurile înainte de a vorbi. Dacă te simți descurajată, amintește-ți acest sfat și fii încurajată: dacă eșuăm „și suntem trădați și atrași în păcat, să nu simțim atunci că nu ne putem ruga... ci să-L căutăm pe Domnul cu și mai multă stăruință”.* Fie ca Dumnezeul celei de-a doua șanse să îți reîmprospăteze viața astăzi!
*E.G. White, Letter 6, 1893.
- Detalii
- Scris de: Ann Trout
- Categorie: Devoțional femei
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Romani 12:18
Există un text curios în Matei 10. Isus le vorbește ucenicilor Săi: „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui” (Matei 10:34-36).
Acestea sunt cuvintele Prințului Păcii! Într-o lume perfectă, am fi în pace cu toată lumea, pentru că am trăi cu toții în dragoste. Dar noi nu trăim într-o lume perfectă. Cuvintele și acțiunile noastre nu sunt întotdeauna pline de iubire. Și nici cuvintele și acțiunile celorlalți, inclusiv ale familiilor noastre. Când vine vorba de probleme de familie, avem tendința de a ascunde detaliile într-o bulă de normalitate. Acesta nu este neapărat un lucru rău, dar ne poate face să uităm că alții pot avea lupte similare. Ne ciocnim, iar sentimentele sunt rănite.
Din fericire, eu sunt responsabil doar pentru acțiunile mele. „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18). „Toată lumea” îi include pe casiera nepoliticoasă, pe șoferul agresiv, pe reprezentantul de la serviciul-clienți. De asemenea, include și familiile noastre. Nu uita că nu vom fi trași la răspundere pentru comportamentul lor, ci vom răspunde doar pentru al nostru!
Așadar, cum ar vrea Isus să ne comportăm cu ceilalți? Luca ne consemnează cuvintele lui Isus: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi. Fiți, dar, milostivi cum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6:32-36).
Acest lucru nu este ușor, dar nu suntem chemați să facem ceea ce este ușor. Suntem chemați să fim ca Isus. În puterea Lui, putem fi buni și plini de compasiune, atât în interiorul, cât și în afara casei noastre.
- Detalii
- Scris de: Sonia Kennedy-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Luca 6:45
Când a intrat în cameră, toate privirile s-au îndreptat în direcția ei. Arăta uimitor: Pantofii, rochia și poșeta ei erau perfect asortate. Părul îi era perfect coafat. Avea o siluetă încântătoare și știa să meargă, să vorbească și să se prezinte foarte bine. Da, înfățișarea ei exterioară era impresionantă.
Dar, la scurt timp după ce a început ședința, cineva „a călcat-o bătături”, după cum este zicala. Când a deschis gura și a răspuns la aparenta nedreptate, expresiile de admirație s-au transformat brusc în șoc. În timp ce am ascultat schimbul de replici, am fost cuprinsă de o mare dezamăgire. Schimbul verbal a încetat curând, dar un sentiment de tristețe a persistat o vreme după ce am părăsit ședința. Am lăsat să treacă ceva timp înainte de a aborda situația cu ambele părți și am făcut câteva sugestii cu privire la modul în care situația ar fi putut fi tratată diferit. Amândouă au fost în cele din urmă de acord, dar doamna bine îmbrăcată a făcut acest lucru cu o oarecare reticență. Simțea că a fost nedreptățită și se simțea justificată să se fi apărat.
Când mi-am amintit schimbul verbal câteva zile mai târziu, mi-a venit în minte frumosul măr colorat în roșu din tava mea de fructe. Arăta perfect, de parcă abia fusese cules din pom. Mi-era foame, așa că, nerăbdătoare, l-am spălat și l-am tăiat în două cu un cuțit. Spre mâhnirea mea, era negru în interior, cu excepția unui strat subțire de miez alb mai aproape de coajă. Am fost atât de dezamăgită! Fusesem păcălită de frumusețea sa exterioară.
Mi-au venit în minte cuvintele de avertizare ale lui Isus: „Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45). Nu este un lucru ușor să ne controlăm limba. Avem tendința de a răspunde instinctiv cu cuvinte dure, atunci când ne simțim atacați. Apoi vine regretul. Chiar dacă ne cerem scuze, rămâne o cicatrice în inima noastră și în inimile celorlalți.
Am făcut din cuvintele lui David mantra mea. „Ziceam: «Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.» Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare” (Psalmii 39:1-2). „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalmii 51:10). Dacă inima mea este curată, cuvintele mele vor fi bune și blânde.