- Detalii
- Scris de: Claudette Garbutt-Harding
- Categorie: Devoțional femei
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Psalmii 23:4
Era o seară frumoasă și tocmai terminasem o vizită întârziată la coafeza mea, pe care prefer să o numesc „sora mea de îngrijire a părului”. Era foarte întuneric în momentul în care am pus cheia în contact și am pornit motorul. Apoi am văzut că am defecțiune la lumina de fază scurtă! Nicio problemă, m-am gândit, pot să folosesc luminile de întâlnire, la nevoie. Să spun că am fost prea încrezătoare în timp ce plecam ar fi puțin spus, dar știam că în numai douăzeci de minute voi fi pe drumuri bine iluminate. Sau cel puțin așa am crezut.
Mi-am dat seama că aceasta nu era cea mai bună soluție când am văzut lumini albastre și roșii clipind la scena unui accident la prima intersecție majoră. Inima mi-a încremenit. Acum trebuia să fac un ocol pe un drum necunoscut. Încrederea mea excesivă a dispărut brusc și m-am rugat: „Doamne, ai milă!”
Dacă aș fi putut să fac stânga, ar fi fost grozav. Cunoșteam calea alternativă prin mall, dar din cauza accidentului, acum era o singură cale. Trebuia să fac dreapta. În acea noapte, dreapta părea greșită pentru mine. Totuși, pe măsură ce am făcut dreapta, un lucru pentru care Îi mulțumeam lui Dumnezeu era că poliția era prea ocupată cu accidentul pentru a observa problema mea cu farurile. Pe măsură ce am intrat pe drumul necunoscut, cu o singură bandă de circulație, am văzut că nu existau felinare. M-am simțit neajutorată pe un drum întunecat, cu un singur far de fază scurtă. Nu vedeam calea mea. Dar Dumnezeu mi-a auzit strigătul și mi-a dat pace. Știu că Dumnezeu a auzit, pentru că aveam toate motivele să intru în panică.
GPS-ul a devenit brusc inutil. Nu era un loc sigur unde să mă opresc și să-l sun pe soțul meu. Mulțumesc lui Dumnezeu, sistemul de orientare al Bunului Păstor funcționa. Puteam să mă bazez pe Psalmul 23:4. „Tu ești cu mine”, m-am rugat, în timp ce urmăream câteva mașini care mergeau în aceeași direcție cu mine, spre casă. În cele din urmă, am văzut un drum cunoscut, dar eram pe banda greșită. Trebuia să trec pe banda de viraj la stânga. Am pornit semnalizarea de stânga și un înger al drumului mi-a permis cu bunăvoință să mă strecor pe banda corectă. „Mulțumesc, Isuse!” am exclamat. Acel drum secundar nu arătase niciodată atât de bine! Era bine iluminat, iar eu eram mai familiarizată cu el.
În curând, am ajuns în siguranță acasă. Bunul Păstor Își îndeplinise încă o dată promisiunea: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28:20). O altă promisiune testată și dovedită de Domnul! Îți mulțumesc, Doamne!
- Detalii
- Scris de: Caritate Hanene Nchimunya
- Categorie: Devoțional femei
Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Filipeni 4:19
Într-o după-amiază toridă, la sfârșitul unei veri, am hotărât să mă duc să mă odihnesc în dormitorul meu. În timp ce mă odihneam, m-am gândit la recenta întorsătură a evenimentelor din viața noastră. Contractul meu cu GIZ Zambia (Agenția Germană pentru Cooperare Internațională) se încheiase cu câteva luni înainte, iar soțul meu rămăsese fără loc de muncă de mai bine de doi ani. Ne epuizaserăm economiile pentru a ne continua contribuția la fondul de pensii și pentru a plăti taxele școlare pentru cei cinci copii ai noștri. Gândurile mele s-au îndreptat spre ghiozdanele fetelor. Era nevoie să fie înlocuite, iar școala urma să se deschidă peste o săptămână. În timp ce mă gândeam cum le vom înlocui ghiozdanele, cumva am adormit. După câteva minute de somn, am fost trezită de un apel telefonic. Uitându-mă la număr, am recunoscut că era de la sora mea care locuiește în străinătate. Cu nerăbdare, i-am răspuns la apel și, după ce am schimbat amabilități, a trecut rapid la subiect și mi-a spus de ce mă suna.
Voia să mă avertizeze că a trimis niște cutii care conțineau o varietate de bunătăți pentru familia rămasă acasă. Voia ca soțul meu să faciliteze ridicarea cutiilor. Următoarele ei cuvinte m-au făcut să plâng de bucurie. Mi-a spus că a inclus două ghiozdane pentru fete, printre celelalte bunătăți pe care le trimitea. Nu înțelegea de ce plângeam. După ce m-am liniștit, i-am spus că, de fapt, cu câteva minute înainte de a adormi mă gândisem la gențile fetelor, care trebuiau schimbate, dar nu-mi puteam da seama cum voi face acest lucru, având în vedere provocările financiare cu care ne confruntăm. Dar iată că Dumnezeu făcea provizii într-un mod pe care nu-l anticipasem, prin ea. Promisiunea din Isaia a prins viață în mintea mea: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta” (Isaia 65:24).
Când m-am gândit la modul în care mă frământasem și mă îngrijorasem cu doar câteva minute mai devreme, m-am simțit mai degrabă rușinată de mine însămi că nu reușisem să mă încred în Dumnezeu și în grija Sa uimitoare. El face provizii chiar înainte ca noi să conștientizăm nevoile noastre. El furnizează ceea ce avem nevoie, conform bogăției slavei Sale. Înainte ca noi să chemăm, El răspunde și, în timp ce noi încă vorbim, El ascultă. Ce Dumnezeu minunat avem!
- Detalii
- Scris de: Carmalita Green
- Categorie: Devoțional femei
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psalmii 139:16
M-am întors acasă, în Louisiana, Statele Unite ale Americii, pentru o vizită și, în timp ce eram acolo, am stat cu o prietenă. Ne-am petrecut după-amiaza de Sabat pe veranda ei din spate, vorbind și bucurându-ne de natură. Păsările colibri se hrăneau de la hrănitor. O pasăre frumoasă, albă, făcea plajă pe marginea iazului, iar stejari înalți și maiestuoși se aliniau în perimetrul proprietății ei. Oricât de frumoasă era curtea ei din spate, nu arătase întotdeauna așa. În timp ce stăteam de vorbă, mi-a împărtășit povestea grădinii.
Într-o zi, soțul ei a rugat-o să meargă cu el să vadă o proprietate pe care dorea să o cumpere. Când au ajuns la proprietate, nu i-a venit să creadă ce vedea. Era un lan imens de porumb. Nu înțelegea de ce soțul ei voia să cumpere un lan de porumb. El i-a explicat că voia să îi crească pe copii la țară. Prietena mea nu a fost de acord cu planul. Soțul ei a răspuns: „Trebuie să ai viziune, să vezi în perspectivă.” Ea a încercat cu adevărat, dar când se uita nu vedea decât porumb. După multe discuții, au decis să cumpere proprietatea.
Soțul ei a nivelat terenul și l-a făcut potrivit pentru casa lor mobilă. Mai târziu, el și fiul său au săpat un iaz și l-au umplut cu pește. Apoi a împărțit parcele mici pentru grădinărit și a construit un foișor lângă iaz. În cele din urmă, i-a construit prietenei mele casa de vis. Ea mi-a împărtășit cum i-a mulțumit soțului ei pentru că a avut o viziune pentru terenul lor, chiar și atunci când ea nu putea. Acum, după ce a trăit pe vechiul lan de porumb timp de treizeci de ani, știe că nu ar fi vrut să locuiască nicăieri altundeva.
Adesea, în viață, putem să ne uităm unii la alții sau chiar la noi înșine și să vedem doar porumb, incapabili să privim dincolo de exteriorul dur și de neorânduiala aparentă. Cu toate acestea, când Dumnezeu Se uită la noi, El vede viitorul nostru. Cu acel viitor în minte, El începe să lucreze, modelându-ne și dându-ne forma după viziunea pe care a avut-o pentru noi de la început. Chiar înainte de a ne naște, Dumnezeu lucra la acea viziune. Nu contează cât de mult rătăcim sau rămânem în lanul de porumb – Dumnezeu nu uită niciodată viitorul pe care l-a plănuit pentru noi.
Abia aștept ziua în care voi sta pe marea de cristal, îmi voi așeza coroana la picioarele Lui și Îi voi mulțumi pentru că a văzut în mine mai mult decât porumb.
- Detalii
- Scris de: Beatrice Tauber Prior
- Categorie: Devoțional femei
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.
Eclesiastul 3:11
A intrat în biroul meu și s-a așezat pe canapea. Am ascultat-o în timp ce făcea afirmații pe care le auzisem de multe ori de-a lungul anilor. Se simțea urâtă și de neiubit. Simțea că nu era suficient de bună. Și alții au intrat în biroul meu cu o lipsă de încredere, de motivație, de speranță sau de scop în viață. Nu erau siguri că pot gestiona toate dificultățile cu care se confruntau.
De-a lungul drumului vieții, această femeie, la fel ca multe altele cu care am lucrat, a fost lăsată să creadă că nu merită, că este un eșec. Prea adesea, societatea, rețelele de socializare, prietenii, familia și chiar și liderii religioși bine intenționați fac declarații și acționează în moduri care întăresc oarecum convingerea că trebuie să schimbăm ceva la noi înșine pentru a fi suficient de buni. Dacă sunt lăsate necontrolate, aceste gânduri pot alimenta depresia, anxietatea și ura față de sine și față de ceilalți. Deși am văzut o femeie frumoasă intrând în biroul meu în acea zi, ea nu se vedea pe sine în același mod. Am început o călătorie care o va ajuta să învețe că este demnă, frumoasă și demnă de iubit. Viața ei avea un scop.
Călătoria spre vindecare începe cu recunoașterea faptului că suntem creați „după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Câteva versete mai departe, Biblia afirmă că El S-a uitat la tot ce făcuse și a apreciat că toate erau foarte bune. În Ieremia 1:5, Dumnezeu spune: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte.”
Cu toții am fost creați în mod minunat și cu un scop precis. Suntem iubiți dincolo de orice imaginație. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). Dumnezeu nu numai că a pus în joc viața Fiului Său pentru noi, dar vrea ca noi să avem parte de o putere, de o încredere și de o plenitudine a scopului de natură divină. Este o afirmație incredibilă, dar în 2 Petru 1:4 se spune că ni s-au dat „făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti”. Aceste versete îmi taie respirația.
Dumnezeu ne-a făcut pe fiecare dintre noi după chipul Său. Am fost făcuți „foarte buni” și avem acces la o putere divină care ne poate ajuta să trecem prin toate încercările. Haideți să ne încurajăm unii pe alții să ne întoarcem de la lucrurile oferite de oameni și să acceptăm oferta lui Dumnezeu de a fi părtași la natura Sa divină.
- Detalii
- Scris de: Jenny Rivera
- Categorie: Devoțional femei
El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
Proverbele 2:7-8
Îmi place să petrec timp în natură, ascultând cântecul păsărilor și zumzetul albinelor în timp ce călătoresc din floare în floare și urmărind legănarea blândă a copacilor în adierea vântului. Îmi place să simt cum soarele strălucește deasupra mea. Natura este o mărturie a puterii creatoare a lui Dumnezeu și este un balsam liniștitor pentru sufletul meu tulburat. Locuiesc într-un cartier cu un lac înconjurat de copaci și de arbuști. Traseele de mers pe jos înconjoară satul de pensionari până la clubul de golf și duc sub un pod peste pod. Fundația podului este formată din pietre mari, stivuite cu pricepere una peste alta. Într-o dimineață de duminică am decis să urmez poteca spre terenul de golf, în loc să ocolesc lacul. În timp ce treceam pe lângă fundația pasajului suprateran, am auzit un zgomot și, cu vederea periferică, am văzut ceva căzând la pământ. Am aruncat o privire în jos și am fost atât de speriat încât am sărit înapoi și am fugit pe cărare cât de repede am putut. Un șarpe subțire, gri, căzuse pe cărarea din fața mea, de pe stânci, și începuse să se prelingă pe potecă, lângă picioarele mele. Brrr! Nu-mi plac șerpii, așa că nu aveam de gând să rămân calmă în această situație!
Pe măsură ce mi-am revenit după acest incident neașteptat, am început să mă gândesc: De câte ori trecusem pe sub acel pod și nu reușisem să văd șarpele care se ascundea între stânci? Dacă nu aș fi fugit, ar fi încercat să mă atace? Reflectând asupra propriei vieți, de câte ori văd ceva, dar nu recunosc pericolul care se ascunde în spatele acțiunii, intenției sau comportamentului respectiv? Sau de câte ori încearcă Dumnezeu să-mi atragă atenția înainte ca eu să ascult și să mă supun?
În 1 Petru 5:8, Biblia se referă la Satana ca la un leu care răcnește și care încearcă în mod activ să ne îndepărteze de Dumnezeu. Dar nu uitați că există Cineva mai puternic decât Satana, iar numele Lui este Isus! Când Îl avem pe Isus, avem lumină și direcție pentru pașii noștri (Psalmii 119:105), înțelepciune pentru a discerne binele de rău (Proverbele 2:6) și încredere în Dumnezeu pentru toate lucrurile (Proverbele 3:5). De asemenea, avem acces la armura lui Dumnezeu, un scut de protecție împotriva înșelăciunilor lui Satana (Efeseni 6:10-20). Aceasta include centura adevărului; platoșa neprihănirii; scutul credinței; coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Dragile mele surori, Isus este protecția noastră împotriva celui rău, care ne pândește din umbră!