- Detalii
- Scris de: Joan M. Leslie
- Categorie: Devoțional femei
Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
Apocalipsa 22:14
Decernarea Premiilor Grammy este unul dintre cele mai pline de vedete evenimente care au loc în Statele Unite ale Americii. Este o ceremonie de decernare a premiilor prezentată de Recording Academy pentru a recunoaște realizările remarcabile din industria muzicală, iar pentru un astfel de eveniment este nevoie de foarte multă pregătire. Dacă ați urmărit vreodată acest eveniment, ați observat cum sunt îmbrăcați cei nominalizați – vedetele. Părul, ținutele și machiajul lor sunt perfecte. Totul este perfect. Discursurile lor sunt bine pregătite, iar pentru mulți îmi imaginez că petrecerile de după sunt, de asemenea, un punct culminant al serii.
M-am întrebat adesea despre a doua venire a lui Isus. Cât de mult ne pregătim pentru acest eveniment? Împărtășim cu sârguință vestea bună a lui Isus, Luceafărul strălucitor al dimineții? Cum rămâne cu stilul nostru de viață? Cu modul în care alegem să ne trăim viața în fiecare zi? Există o diferență marcantă între modul în care vorbim și ne îmbrăcăm, în comparație cu oamenii din lume?
Când Isus va veni, va veni cu premii. În loc de trofeul în formă de gramofon, atât de apreciat, oferit câștigătorilor Premiilor Grammy, El va oferi fiecăruia dintre cei credincioși ai Săi o coroană plină de stele. Ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, noi trebuie să fim în lume, dar nu din lume. Să nu permitem lumii și practicilor sale să ne îndepărteze de pregătirea acestui eveniment glorios, care va avea loc în curând.
Fiecare dintre câștigătorii Premiilor Grammy ține câte un discurs de acceptare. Care va fi discursul meu de acceptare? Cred că voi rămâne fără cuvinte! Nu va exista un covor roșu în cer, în schimb vom merge pe străzi de aur. Și putem doar să începem să ne imaginăm ce ne-a pregătit Isus. Pavel scrie: „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»” (1 Corinteni 2:9).
Dragile mele surori, să fim credincioase! Să-i cerem lui Isus, în fiecare zi, să ne pregătească pentru cel mai mare eveniment din toate timpurile. Chiar așa, vino, Doamne Isuse!
- Detalii
- Scris de: Cecelia Grant
- Categorie: Devoțional femei
Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
Iacov 4:14
Întotdeauna mi-am dorit să am părul alb și frumos al mamei mele, dar nu m-am gândit prea mult la procesul de îmbătrânire care a dus la acest lucru. Pe măsură ce am îmbătrânit, iată patru lecții pe care le-am învățat pe parcurs:
Prima lecție: tratează-ți corpul cum trebuie! Am făcut dintr-o dietă sănătoasă medicamentul meu. Fac exerciții fizice în mod regulat, petrec timp de calitate cu Dumnezeu și am cules beneficiile păzirii „templului corpului” meu. La vârsta de șaizeci de ani nu mă simțeam și nici nu arătam bătrână, iar istoricul meu medical, deși nu era perfect, era mai bun decât al multor persoane de vârsta mea și mai tinere.
A doua lecție: dacă poți să râzi de tine însuți, nu contează cine altcineva o face. Cumva, vârsta de șaptezeci de ani m-a ajuns pe furiș. Am învățat pe calea cea mai grea să previn căderile mergând încet, reducând cățăratul și evitând să fac întoarceri bruște. Acum calculez cum mă voi ridica înainte de a mă apleca să recuperez ceva. Durerile apar și dispar în locuri despre care nu știam că există. Scârțâiturile mă urmăresc, nu de la pantofi, ci de la genunchi. Acum îmbătrânesc! Slavă Domnului, toate acestea sunt controlabile și, adesea, mă fac să râd de mine însămi.
A treia lecție: fii în comuniune cu Dumnezeu în mod continuu! Viața mea de rugăciune și de laudă a crescut vertiginos. Când deschid ochii în fiecare dimineață, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt în viață, că pot vedea, că mintea mea este sănătoasă și că mă aud mulțumindu-I. Când mă dau jos din pat, Îi mulțumesc că pot să stau în picioare și să merg singură. Momentele de devoțiune petrecute în grădina mea sunt tot mai înălțătoare și continuă pe tot parcursul zilei. Dacă rătăcesc ceva în casă, ceea ce se întâmplă mai des acum, Îl rog pe El să mi-l găsească și, de multe ori, când deschid ochii sunt condusă la acel obiect (nu glumesc). Mă rog mai mult pentru protecție când părăsesc siguranța casei mele și Îi mulțumesc când mă întorc. Îi mulțumesc mai mult pentru hrană și adăpost, deoarece îi văd pe mulți pe străzi fără niciuna dintre ele. Nu iau nimic ca fiind de la sine înțeles.
A patra lecție: împrietenește-te cu persoane tinere! De-a lungul anilor, Dumnezeu mi-a binecuvântat viața cu prietenia multor tineri pentru care mă rog și pe care îi încurajez. Îi mulțumesc Lui pentru ei. Ei mi-au păstrat tinerețea sufletească și acum devin neprețuiți, pe măsură ce moartea îmi răpește colegii de generație. Îmbătrânirea poate fi atât de bună pe cât o faci să fie, sau atât de rea pe cât îi permiți să fie.
Acum tânjesc după cea de-a doua venire a Mântuitorului și, în timp ce mă străduiesc să trăiesc o viață mai bună, aștept cu nerăbdare să trăiesc veșnic pe Noul Pământ.
- Detalii
- Scris de: Shirley C. Iheancho
- Categorie: Devoțional femei
Copilul acesta îţi va înviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale.
Rut 4:15
Crescând pe frumoasa insulă Barbados, nu mi-am imaginat niciodată că voi îmbătrâni, cu atât mai puțin că voi ajunge la optzeci și doi de ani. Credeam că voi fi mereu tânără și energică, așa că nu mi-am planificat bătrânețea. Acum, iată-mă aici. În mod neașteptat, bătrânețea a bătut la ușa mea și, înainte de a putea răspunde, a intrat, s-a instalat permanent și a refuzat să plece. M-a făcut să încetinesc și m-a lăsat în imposibilitatea de a mai face lucrurile care îmi plăceau cândva. Cu toate acestea, încerc să nu o las să-mi distrugă viața. Am învățat că, cu cât sunt mai implicată în a-i ajuta pe alții, cu atât mai puțin timp am la dispoziție pentru a mă gândi la mine.
În timpul Paștelui trecut, Dumnezeu mi-a dat ideea de a-i suna pe unii dintre prietenii mei pensionari și foști colegi pentru a le spune că mă gândesc la ei și pentru a le spune că și acum, la vârsta a treia, ei încă contează. Unii își luaseră locuințe mai mici și se mutaseră pentru a fi mai aproape de familii. Și ei se confruntă cu un declin în ceea ce privește posibilitatea de a face lucrurile care le plăceau cândva. A doua zi după Paște, am dat șase telefoane. Unul către fosta mea dirijoare de la orchestra de clopoței, în vârstă de 98 de ani. A fost încântată! Am râs și ne-am amintit de vremurile bune de altădată și, înainte de a ne despărți, mi-a spus: „Mulțumesc că te-ai gândit la mine și că m-ai sunat. M-ai făcut să mă simt specială.” Un alt apel a fost către un fost șef cu care am lucrat acum 43 de ani. Era fericit și mi-a mulțumit pentru contribuția mea la succesul departamentului său în timpul mandatului meu de serviciu. El a comentat că urma să-mi calce pe urme și că începuse să scrie o carte. L-am încurajat să continue să scrie.
Un apel ulterior a fost către o prietenă dragă, pianista de la nunta mea, de acum mai bine de 53 de ani. Mi-a răspuns la telefon în timp ce se întorcea de la serviciu. Am stat de vorbă timp de câteva minute. La sfârșitul conversației noastre, ea a remarcat: „În fiecare seară, după ce mă întorc de la serviciu, plâng. În seara asta nu am plâns. Îți mulțumesc că m-ai sunat.” Soțul ei iubit murise de cancer pancreatic cu câteva luni înainte.
Bătrânețea este o binecuvântare de la Domnul, dar uneori s-ar putea ca noi să nu o vedem astfel. Cu toate acestea, sunt recunoscătoare că Dumnezeu continuă să-mi ofere momente speciale pentru a lumina viețile colegilor de drum pe drumul vieții. Nimeni nu este niciodată prea bătrân pentru a-i inspira sau încuraja pe alții. Putem îmbătrâni – dar noi încă mai contăm.
- Detalii
- Scris de: Elinor Harvin Burks
- Categorie: Devoțional femei
Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi.
Psalmii 92:14
Dacă voi trăi până la următoarea mea aniversare, voi fi ajuns la optzeci de ani pe acest pământ. Un pic mai bine decât cei șaptezeci despre care a scris David. „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm” (Psalmii 90:10).
Mă gândeam cum și-a văzut Sara îndeplinită dorința de a avea un copil, deși avea nouăzeci de ani. La vârsta de optzeci de ani, Dumnezeu l-a chemat pe Moise să-l înfrunte pe faraon. Iar Avram a fost chemat la șaptezeci și cinci de ani să-și părăsească patria și să devină tatăl unei noi națiuni. Cel mai bătrân om în viață a fost Metusala, la nouă sute șaizeci și nouă de ani (Geneza 5:27). Nu că lungimea zilelor ar fi fost scopul lor, dar cred că toată lumea vrea să simtă că scopul vieții fiecăruia este împlinit. Nu cred că persoanele mai în vârstă sau cele bolnave sunt întotdeauna judecate în mod corect. Uneori suntem considerați lenți, nepotriviți sau învechiți. Poate că, în graba noastră de a acumula bogății pentru a avea mai mulți bani de cheltuit la bătrânețe, luăm sănătatea drept un lucru de la sine înțeles și nu privim cu adevărat viața lungă ca pe o oportunitate dată de Dumnezeu.
O prietenă de-a noastră se gândea la diagnosticul de boală Lou Gehrig (ALS), care i-a lăsat mâinile și picioarele cu totul inutile. Ea ne-a mărturisit că un coleg a încurajat-o cu sugestia: „Chiar și într-un scaun cu rotile poți să consiliezi oamenii. Fă videoclipuri și bloguri. Încă mai ai o gură!” Speranța i-a revenit. „La bătrâni se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă e priceperea” (Iov 12:12).
La fel ca David, nu vreau să fiu dată la o parte la bătrânețe (Psalmii 71:9). Dumnezeu mi-a dat o minte, Duhul Său cel Sfânt și multe promisiuni pline de sevă. Dumnezeu încă ne poate folosi. Am citit recent două promisiuni care m-au remontat. Isaia ne împărtășește promisiunea lui Dumnezeu: „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).
Cea de-a doua promisiune se găsește în Psalmii 92:12-14. Comentariul concis al lui Matthew Henry oferă cea mai atentă apreciere a valorii credincioșilor mai în vârstă pe care am văzut-o până acum. Comentariul la Psalmul 92:14 spune: „Ultimele zile ale sfinților sunt uneori cele mai bune zile ale lor, iar ultima lor lucrare este cea mai bună lucrare a lor: perseverența este o dovadă sigură a sincerității.
Rugăciunea mea din fiecare zi este: Folosește-mă, Doamne!
- Detalii
- Scris de: Hyacinth V. Caleb
- Categorie: Devoțional femei
Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.
1 Ioan 4:19
Se pune întrebarea: „De partea cui stai?” Aș vrea să răspund: „Eu stau de partea Domnului!”
Este posibil ca unii oameni să nu știe că au luat partea cuiva. În lume există doar două forțe majore: cea a Binelui și cea a Răului. Această controversă este între Hristos și Satana. Nicio ființă umană nu poate rămâne neutră. Suntem cu toții participanți activi la o bătălie care se dă în fiecare zi.
Dacă alegi principiile bune și dumnezeiești și ascultarea de Legea lui Dumnezeu, acest lucru arată că loialitatea ta este față de Dumnezeu. Dacă te comporți ca un tâlhar, Satana te primește cu brațele deschise, pentru că ești de partea lui. Îi slujim pe cei pe care îi iubim. Pentru că Dumnezeu ne cheamă să mărturisim despre El, îmi place să întreb oamenii dacă Îl iubesc pe Domnul. Aceasta poate servi ca o trambulină spre conversații spirituale mai profunde.
Odată am întrebat o soră din biserică: „Îl iubești pe Domnul?” Ea mi-a răspuns: „Ce întrebare stupidă îmi pui?” I-am răspuns: „Vreau doar să știu dacă Îl iubești pe Domnul.” A părut supărată. „Ei bine, mi-ai pus o întrebare foarte prostească, iar o întrebare prostească merită un răspuns prostesc.” Așa s-a încheiat conversația.
Apoi m-am întâlnit cu un om de afaceri pe care îl cunoșteam și i-am pus întrebarea mea: „Domnule, Îl iubiți pe Domnul?” Ochii lui s-au luminat. „Dacă Îl iubesc pe Domnul? Cu siguranță că Îl iubesc pe Domnul!” A fost încântat, iar eu i-am mărturisit cu bucurie: „Și eu Îl iubesc!” Și de la această întrebare am început să vorbim despre semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Mătușa Glen, mătușa mea în vârstă de nouăzeci de ani și decana de vârstă a familiei noastre, m-a întrebat: „Ce mai faci, cum mai ești?” Am răspuns pozitiv. Pe măsură ce conversația telefonică a continuat, am vrut să o întreb dacă Îl mai iubea pe Domnul. Așa că i-am pus întrebarea mea. „Mătușă Glen, Îl iubești pe Domnul?” Fără nicio ezitare, ea a răspuns: „Nu există altcineva pe care să-L iubesc în afară de El.” Răspunsuri diferite la aceeași întrebare. Unele răspunsuri au dus conversația mai adânc, iar alte răspunsuri au pus capăt conversației.
Prietena mea, te întreb și pe tine: „Îl iubești pe El?” Mă rog ca răspunsul tău să fie: „Da! Îl iubesc, pentru că El m-a iubit mai întâi.”