- Detalii
- Scris de: Levi Cristea
- Categorie: Devoțional exploratori
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.
Ioan 4:13,14
Știați că există un loc mult mai secetos și mai uscat pe pământ decât Sahara? Ei bine, există este un deșert din America de Sud format din cauza curenților marini reci, care saturează aerul eliminând astfel precipitațiile.
Deșertul Atacama este cel mai uscat deșert din lume cu precipitații de 1,8 l pe m/2 la 10 ani. Acest deșert este situat pe coasta de nord vest a Americii de Sud în nordul statului Chile. Atacama s-a confruntat cu cea mai lungă perioadă de secetă. Aici, în 1971 a căzut prima ploaie după 400 de ani de secetă!
Vă puteți imagina acest loc uscat în care animalele mor de foame și de sete înviat de o ploaie care avea să trezească din nou la viață pământul uscat de atâtea decenii? Și totuși, deșertul Atacama nu este cel mai uscat loc din lume! Cel mai secetos, uscat loc din lume este inima unui om fără Apa Vieții, Dumnezeu.
Inima poate fi un deșert care moare fără El, dar dacă Îl primim în inimile noastre, Dumnezeu va schimba acest deșert într-un loc prosper, plin de tot ce poate fi mai frumos. Astăzi este ziua internațională a apei! Gândește-te la textele de mai sus și acceptă-L pe Dumnezeu în inima ta pentru ca ea sa nu devină un deșert uscat și secetos.
Cu siguranță că Satana vrea să ne piardă secându-ne sufletele dar, Isus ne-a dat posibilitatea să credem în El și să fim salvați pentru veșnicie. Bea și satură-ți sufletul!
- Detalii
- Scris de: Daniel Dobrin
- Categorie: Devoțional exploratori
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Luca 12:31
Se întâmpla acum câțiva ani, într-o perioadă a vieții în care nu credeam într-un Dumnezeu transcendent. Știam că El a creat pământul, însă dacă apărea ideea de intervenție divină în viața omului, atunci gândeam că El a plecat într-o altă zonă a Universului, nepăsându-I deloc de ființa umană.
Deși treceau luni în care nu mă rugam, se iveau câteodată licăriri în mintea mea, de a mai purta o conversație cu Dumnezeu. Și cu toate acestea, eu eram implicat în lumea bisericii, participam la fiecare serviciu divin, la fiecare întâlnire cu tinerii, iar dacă pastorul îmi cerea ajutorul, răspundeam prompt. Oamenii din biserică mă apreciau enorm pentru ceea ce eram, dar nimeni nu cunoștea adâncurile inimii mele.
În misiune mă implicam ori de câte ori se ivea ocazia. Într-o vară, am petrecut mai multe săptămâni pe litoralul Mării Negre, în misiune, dar din cauza unor circumstanțe m-am intoxicat cu clor. Părinții mei s-au speriat foarte tare când au auzit vestea, așa că mi-au interzis să mai merg în misiune la mare. Anul următor, un prieten mă sună cerându-mi ajutorul în privința traseului pe care trebuia să îl parcurgă, pentru a ajunge la locul de cazare într-o campanie de misiune la mare.
I-am explicat foarte frumos cum ar trebui să ajungă, însă el chiar nu a înțeles și de aceea mi-a cerut să vin și eu. Implicându-mă în domeniu în anii precedenți, știam că trebuia anunțat cu două luni înainte, dacă decideam să merg, de aceea nu i-am dat un răspuns atât de clar. Cunoșteam și dorința mamei de a nu mai merge. În același timp, i-am zis prietenului că mai întâi vreau să mă rog lui Dumnezeu - voiam să îi arăt că eu sunt acel băiat credincios, care așteaptă un accept din partea Domnului.
Drag tânăr, îți sugerez ca dacă vrei să îl cauți pe Dumnezeu, niciodată să nu o faci pentru a-i impresiona pe cei din jur. Creează-ți o relație cu Hristos.
Alege-l pe Domnul în orice situație. (Va urma)
- Detalii
- Scris de: Daniel Dobrin
- Categorie: Devoțional exploratori
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Romani 8:28
Zilele treceau iar eu nu acționam cu nimic. Nu prea îmi dădeam interesul. La un moment dat, într-o zi de miercuri, telefonul sună. Era prietenul meu. Nu știa ce voi face. Era curios: Mergeam sau nu mergeam? Nici de data asta nu i-am dat un răspuns clar. Ca o ultimă forțar,e m-a anunțat că el deja a cumpărat biletul.
Conversația s-a terminat brusc, fără o concluzie. În mintea mea însă a licărit un gând năstrușnic: „ Doamne, e șansa Ta, e timpul să Te cunosc. Dacă vrei să faci ceva în viața mea, întocmește Tu un lucru minunat pentru mine.”
Am sunat coordonatorul de proiect și într-un mod frumos mi-a transmis ideea că sunt binevenit și că se va bucura foarte mult să mă vadă. Îmi era teamă să le spun alor mei despre dorința de a merge din nou la mare, în misiune. Am început să îmi fac bagajele. Părinții mei erau plecați din localitate, iar a doua zi era deja plecarea. Am umplut un geamantan întreg de haine, dar teama mea era destul de mare ca să îi mai sun.
În sfârșit târziu în seară, i-am sunat și stupoare, au acceptat imediat, fără să îmi pună piedici. A rămas o singură problemă: biletul de tren, însă eu știam un lucru: Vreau să Îl las pe Domnul să lucreze, nu voiam să intervin personal cu ceva. A doua zi, voios nevoie mare, am mers la gară pentru a-mi cumpăra biletul către litoral. În București, prietenul meu mă aștepta, pentru a lua următorul tren.
În acea zi, Dumnezeu se pregătea de o intervenție divină. Ajungând la casa de bilete, nu am cerut un loc special, însă în trenul de București am primit biletul cu numărul 25, vagonul 4. Prietenul meu avea locul 26, vagonul 4. Într-un tren de 960 de locuri, Dumnezeu mi-a dat locul potrivit. Pentru mine a fost uimitor.
Ajunși la locul de cazare, am aflat împreună un lucru interesant: Două persoane nu au putut ajunge la timp deoarece nu au găsit bilete de tren. Iar aceste două persoane au mers la gară chiar cu două zile înainte. Nu uita, dacă ai de gând să Îl cunoști pe Dumnezeu, caută-L cu o inimă sinceră. Sinceritatea, în relația cu Dumnezeu creează minuni.
Vrei să Îl vezi? Fii sincer cu El și nu vei regreta, drag tânăr.
- Detalii
- Scris de: Grigoraș Diana Mădălina
- Categorie: Devoțional exploratori
Dacă însetează cineva să vină la mine și să bea.
Ioan 7:37
Cantitatea de apă din corpul nostru variază de la 45% la 75%. Sunt nenumărate articole despre necesitatea apei, până și reclamele TV ne atenționează de importanța consumului zilnic de lichide, necesar pentru o viață sănătoasă.
Şi totuși...la sfârșitul zilei dacă beau un pahar de apă, pentru mine e o realizare. Am încercat să-mi setez alarme în anumite perioade din zi, ca să ating cantitatea de apă recomandată, să-mi pun bilețele de aducere aminte, sa-mi plasez sticla in locuri mai accesibile și tot degeaba. Consecința faptului că nu beau apă, este că deseori mă trezesc în timpul nopții cu o senzație de sete puternică, cu gâtul uscat, nereușind să mai respir corespunzător.
Ca prin vis mă duc la cea mai apropiată sursă de apă și cu o poftă incredibilă beau cât de mult pot. Abia atunci când apar consecințele, realizez cât e de importantă hidratarea din timpul zilei. Isus ne cheamă zilnic să "bem" din apa pe care El ne-o oferă - cea mai limpede, cea mai pură, cea mai răcoritoare. El ne sfătuiește prietenește și ne recomandă să gustăm din ea, dar noi ignorăm, ori poate din anumite motive uităm de oferta Sa și ne trezim din amorțeala tinereții, cu sufletul însetat, în toiul nopții și ne reamintim cât e de necesar și cât e de plăcut gustul apei veșnice, pe care doar Isus ne-o poate da.
E sfârșit de săptămână și Isus ne cheamă încă o dată să privim spre El, sursa nesfârșită de "apă" și să bem un pahar, și încă unul, și încă unul, și să simțim încă o dată prospețimea iubirii Lui infinite, de care sufletul nostru are atâta nevoie. 2 litri poate e prea mult pentru tine, dar ce zici de un pahar? Eu zic că e rezonabil!
- Detalii
- Scris de: Marius Selejan-Stana
- Categorie: Devoțional exploratori
Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Luca 2:52
Adesea auzim vorbindu-se despre anumite persoane că „au un caracter frumos” sau cealaltă variantă că „nu au caracter”. Oare pot eu să dezvolt (să cultiv) un caracter frumos? Și dacă da, cum?
Te provoc să încerci un experiment. E foarte simplu, deloc costisitor și necesită doar atenția ta.
Alege două plante identice, în ghiveci, care îți plac și care crezi că te reprezintă. Așază una dintre ele în acel loc din cameră unde crezi că lumina și căldura o vor ajuta să se dezvolte optim. Asigură-te că în fiecare zi are apă suficientă, șterge-i frunzele de praf și îngrijește-o cum crezi tu mai bine. Poți să decorezi exteriorul ghiveciului cum dorești.
Acum, ia a doua plantă (al doilea ghiveci) și așaz-o într-un loc cu lumină mai puțină și, în fiecare zi, asigură-te că are apă, fără a-i acorda atenție specială.
După câteva săptămâni, așază cele două plante una lângă cealaltă și analizează experimentul. Cu care dintre ele ai dori să se asemene caracterul tău?
Dacă în acest moment ai lua un pix și o foaie și ai analiza ce citești, ce asculți, ce vizionezi, ce anturaj te înconjoară, cu care dintre cele două plante ai asemăna caracterul tău?
Am citit de curând despre un băiat (de vârstă explo), orfan de tată, care a trebuit să o părăsească pe mama lui pentru a se muta la unchiul lui, la oraș - într-un mediu mai propice pentru dezvoltarea lui intelectuală. Înainte de a pleca de acasă, mama lui l-a pus să promită trei lucruri:
1. Să ajute pe oricine poate ajuta.
2. Să se roage în fiecare zi lui Dumnezeu.
3. Să spună întotdeauna adevărul.
Făcând aceste trei lucruri simple și împlinind promisiunea făcută mamei, acest băiat a fost apreciat de toți cei care l-au întâlnit. Au zis despre el că țara lor are nevoie de caractere frumoase ca al lui.
E timpul să alegi să crești și tu în înțelepciune, în statură și să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Alege azi să fii amabil, credincios și drept!