- Detalii
- Scris de: Semeniuc Raisa
- Categorie: Devoțional exploratori
Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere.
Geneza 4:4-5
Încearcă să îți amintești când ai auzit pentru prima dată istoria despre Cain și Abel. Eu știu că eram la grupa Primara a școlii de Sabat și că nu am înțeles prea bine de ce nu-i plăcuse lui Dumnezeu jertfa lui Cain.
După mai mulți ani am înțeles: căderea în păcat i-a despărțit de Dumnezeu pe Adam și Eva, dar au primit instrucțiuni despre cum să rămână în legătură cu El. Așa că observăm că băieții lor au primit amândoi de la părinți moștenire, învățătura și cunoșteau cum și ce trebuia făcut ca să păstreze comuniunea cu Dumnezeu.
Amândoi au urmat pașii, au folosit altarul, au adus jertfă...dar unul dintre ei schimbă un singur detaliu: obiectul jertfit. Atunci am înțeles lecția ascultării depline. Care lege a exploratorului a fost încălcată în situația lor?
Legea a II-a îmi spune: Să-mi îndeplinesc conștiincios datoria. Este important să facem lucrurile bine până la capăt, să nu renunțăm la final, să nu schimbăm o fărâmă din ceea ce am primit de făcut, dând dovadă de neascultare. Când facem doar pe jumătate lucrurile care ni s-au încredințat, ne asemănam cu Cain, care a ascultat parțial de condițiile lui Dumnezeu și a lăsat loc și condițiilor sale.
De fapt, ce facem printr-o astfel de neascultare? Căutăm o altă alternativă la planul lui Dumnezeu. Cât de tragic a fost sfârșitul situației lui Cain, în relație cu fratele său dar mai ales în relația lui cu Dumnezeu. Vreau să îți spun în final un proverb cules, care seamănă mult cu îndemnul lui Dumnezeu pentru Cain:
,,Ascultă! Și nu te mânia ca să te poți îndrepta.”
Motiv de rugăciune: Roagă-te astăzi pentru o ascultare ca cea a lui Abel și nu uita să ai în vedere și a II-a lege a exploratorului.
- Detalii
- Scris de: Daniel Andrei
- Categorie: Devoțional exploratori
De aceea, lăsaţi-vă de minciună: Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.
Efeseni 4:25
Într-o primăvară însorită, pe când aveam vreo șase ani, fratele meu mă cheamă la el cu o provocare nouă: hai să-i facem o glumă bătrânului vecin.
Ajunși în curtea lui, ne-am furișat până la fereastra mică din spatele casei. Ne-am uitat pe geam: nici o mișcare! Dar, ce glumă să-i facem!?
– Hai să punem piatra aceasta mare pe pervazul ferestrei, zise el.
Am ridicat-o fără să ne gândim că geamul va avea de suferit. Fiind atât de grea, mai mult am împins-o. Geamul s-a spart. Ne-am speriat și am fugit lăsând piatra pe pervaz. Auzind zgomotul, vecinul a ieșit repede. N-am știut că ne văzuse! Ne jucam în curte când, după o discuție cu bătrânul, tata se îndreaptă spre noi.
– Ați fost voi pe la vecinul, astăzi?
– Nu! am răspuns, neridicându-ne privirea de la jocul nostru. A trecut ziua aceea, promițându-ne unul altuia că n-o să spunem nimănui adevărul. După douăzeci de ani, depănam amintiri în familia de-acum lărgită. Tata era de față. La un moment dat, povestind întâmplarea cu vecinul, tata ne oprește și ne întreabă uimit:
– Cum? Voi ați fost? Aproape m-am certat cu bătrânul spunându-i că voi nu mințiți. Nu-mi vine să cred!
Venise vremea să stăm în fața greșelii și a minciunii înfăptuite atunci. Fiind adulți, acel moment a fost foarte jenant. Fapta nu mai putea fi îndreptată, bătrânul murise. Dar am învățat o lecție importantă pe care vreau să ți-o împărtășesc.
Mai devreme sau mai târziu vei sta în fața faptelor și a cuvintelor folosite. Dacă vrei să n-ai remușcări, dacă vrei să nu simți povara minciunii și-a unei conștiințe încărcate, spune adevărul. El te face liber. Uneori este greu pentru că trebuie să-ți asumi lucrurile făcute sau spuse. Dar acest lucru te va responsabiliza pe viitor și vei începe să iubești adevărul.
Nu uita: mincinoșii nu vor intra în cer. Dacă știi că ai mințit pe cineva de curând, mergi de mărturisește și îndreaptă de îndată greșeala. Te vei simți extraordinar!
- Detalii
- Scris de: Andreea Strâmbu
- Categorie: Devoțional exploratori
Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.
Marcu 12:17
Majoritatea oamenilor și-ar dori să fie „șefi”. Unii copii chiar spun că asta vor să devină când vor crește. Oamenilor le place să fie importanți, să li se recunoască valoarea.
Ar fi minunat ca toți cei din jur să facă ce le spui, fără să scrâșnească, nu-i așa? Așa credeau și copiii din grupa mea explo. Erau pe rând conducători de grupă și fiecare avea grijă să se știe cine e „șeful” în ziua aceea. Nu conta că ceilalți ajungeau în urzici, conta că el a dat comanda „Înainte!”, grupa trebuia să asculte! Le-a luat ceva timp să înțeleagă că la explo nu învățăm să fim șefi duri, ci lideri. Unui lider îi pasă de cei pe care îi conduce, știe să-i inspire și să-i motiveze să acționeze conform obiectivului urmărit, lucrează și el alături de echipă, fiind un bun exemplu.
Vreți să știți un secret? Uneori, oamenii aleg să nu urmeze „șeful”, ci liderul informal. Așa s-a întâmplat și în grupa mea, o exploratoare a devenit lider informal. Toți colegii de grupă o plăceau, aveau încredere în ea și, indiferent cine era conducător de grupă în ziua respectivă, cuvântul ei conta în deciziile grupei. Și ceilalți copii, maturizându-se, au învățat să fie lideri în diferite domenii ale vieții. Uneori poți fi lider formal (deții și funcția de conducere), alteori lider informal (nu deții o poziție de conducere), însă pentru un creștin a fi lider face parte din fișa postului.
Domnul Isus nu a avut o funcție de conducere pe acest pământ. Cu toate acestea, El, nu cezarul, a schimbat lumea! El a fost și este Liderul creștinilor de pe întreg mapamondul. Ne-a pus în față obiectivul veșnicei, ne-a oferit un exemplu de viețuire care ne conduce acolo și nu ne lasă singuri în eforturile noastre, ci lucrează împreună cu noi pentru a reuși. Mai mult de atât, ne deleagă să fim la rândul nostru lideri în lume, pentru a-i conduce și pe alții la El.
Așa că nu te mulțumi a fi doar „șef” ori „cezar”! Urmează-ți Liderul, devenind la rândul tău lider, ca să conduci pe mulți oameni pierduți prin întortocheatul traseu al vieții spre veșnicie!
- Detalii
- Scris de: Matei Laurențiu
- Categorie: Devoțional exploratori
Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Apocalipsa 14:5
Sinceritatea este probabil cea mai apreciată trăsătură umană și probabil toți dorim sinceritate de la ceilalți. Conform dicționarului sinceritatea este „lipsă de prefăcătorie sau de viclenie, semantica sa fiind completată de o serie de sinonime totale sau parțiale după cum urmează: franchețe; loialitate, lealitate; cinste, onestitate, corectitudine, probitate, integritate; credință, fidelitate, devotament, devoțiune; naturalețe, simplitate, spontaneitate, dezinvoltură; nevinovăție, puritate, inocență, candoare; naivitate, credulitate; confidență, destăinuire, divulgare, mărturisire, spovedanie, confesiune; obiectivitate, obiectivism, imparțialitate, nepărtinire; adevăr, veridicitate, veracitate, veritate; verosimilitate” și lista continuă.
Deși dintr-un spectru folcloric, povestea din spatele „sincerității” este demnă de menționat. În Roma antică, etalonul calității pentru olărie era o inscripție în lemn sau proclamată vocal de comercianți: sine cera! (În latină, sine cera însemnând fără ceară.). Pentru a păstra apa în ele, vasele din lut trebuiau să fie dintr-o singură bucată, și, bineînțeles, fără fisuri. Pentru că se întâmpla ca un vas să se fisureze din varii motive, se folosea ceara pentru ascunderea fisurilor. În contact cu apa, aceasta se înmuia, iar fisurile scăpau apă, vasul fiind de nefolosit. Sine cera era, așadar, garanția unui obiect veritabil. Metaforic vorbind, a fi sincer înseamnă a fi „fără ceară”, respectiv fără o mască menită ascunderii.
Trăim într-o lume a nesincerității, o lume a măștilor. Masca poate fi diversă: de la ascunderea propriilor interese, gânduri, emoții, acțiuni, trăsături nu tocmai plăcute de caracter, până la machiajul acela atât de agresiv că ascunde, la propriu, trăsăturile naturale ale feței. Și cu toate acestea, Scriptura ne îndeamnă să fim sinceri cu alții, și să nu ducem o viață de minciună. Autenticitatea este cuvântul cheie în această ecuație. Nu este vorba în definitiv decât de a fi în conformitate cu tine însuți. Așa că te îndemn să dai dovadă de sinceritate, dezvoltând o viață autentică.
- Detalii
- Scris de: Andra Popa
- Categorie: Devoțional exploratori
De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.
Efeseni 6:13
Am auzit odată o poveste despre un bătrân șef Cherokee înțelept care încerca să-i dea o lecție nepotului său. Și-a așezat nepotul și i-a spus că în interiorul lui se desfășoară o luptă, că a fost o luptă teribilă între doi lupi puternici. Unul este rău; el este mânie, invidie, întristare, regret, lăcomie, mândrie falsă, milă de sine și minciuni, iar celălalt este bun. El este dragoste, bucurie, speranță, pace, bunătate, adevăr și compasiune. Șeful a ezitat pentru o secundă să-și lase nepotul să se gândească la asta. Apoi i-a spus că aceeași luptă are loc în interiorul lui și în interiorul oricărei alte persoane. Nepotul s-a gândit o clipă la cuvintele bunicului său, apoi l-a întrebat: „Care lup va câștiga?” Bătrânul șef s-a uitat la nepotul său, apoi a răspuns simplu: „Cel pe care îl hrănești”.
Această poveste este adevărată în toată lumea. În fiecare zi, Dumnezeu și Satana se luptă – se luptă pentru sufletul tău. Dumnezeu este iubire, bucurie, speranță, pace, bunătate, adevăr și compasiune. Satana este mânie, invidie, întristare, regret, lăcomie, mândrie falsă, milă de sine și minciuni. Cu cât asculți mai mult lupul din tine, cu atât vei deveni mai mult ca acel lup. Fiecare alegere negativă pe care o faci hrănește un lup. Fiecare alegere pe care o faci arată de partea cui ești. Deci, tu ce lup vei hrăni?