- Detalii
- Scris de: Laura Szász Gerőcs
- Categorie: Devoțional exploratori
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Luca 12:31
Un milionar american în vârstă de 86 ani a ascuns, în urmă cu 9 ani, o comoară în munți, undeva lângă granița cu Canada. Fost pilot în războiul din Vietnam și negustor de artă, Forrest Fenn, a îngropat comoara în zona Rocky Mountains, între Santa Fe, New Mexico și granița cu Canada.
Nici până în ziua de azi căutătorii de comori nu au descoperit comoara, în ciuda faptului că Forrest Fenn a lăsat și indicii, un mesaj în versuri, căutătorilor: “Începe acolo unde apele s-au oprit și ia-o în jos prin canion. Nu departe, dar prea departe ca să mergi pe jos. Lasă în urmă casa lui Brown”.
Milionarul estimează că aproximativ 350.000 de oameni au plecat până acum în căutarea comorii ascunse și nu știe dacă vreun căutător s-a apropiat măcar de locul care l-ar putea face bogat. Forrest scrie că nici măcar soția sa nu știe unde a ascuns comoara, iar dacă va muri va duce cu el în mormânt secretul.
Ca tânăr, sunt ferm convinsă că ai multe căutări, îți dorești să găsești comorile acestei lumi, care mai de care mai atractive. Nu te lăsa înșelat de comorile pământești, ci caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (Luca 12:31). Din fericire, comoara de mare preț a cerului este ușor de găsit, ai indicii multiple în Sfânta Scriptură. Trebuie doar să o cauți cu inima deschisă și odată ce ai găsit-o, vei fi cel mai bogat.
De aceea, te sfătuiesc ca din acest moment să schimbi obiectivul căutării tale și să alegi să cauți să Îl găsești pe Isus, cu toată inima (Ieremia 29:13) pentru ca El să umple viața ta cu tot ce poate fi mai frumos, împreună cu viața veșnică.
- Detalii
- Scris de: Gabriela-Marta Florea
- Categorie: Devoțional exploratori
Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
Proverbe 3:2
Frica este o stare adâncă de neliniște, provocată de un pericol real sau imaginar. (DEX ’09)
Este un element prezent în fiecare om: frica de vorbit în public, frica de mulțime, frica de anumite animale, frica de întuneric, și lista poate continua.
Cu toții cunoaștem istoria poporului Israel și modul în care a fost eliberat din Egipt, prin intermediul lui Moise. El a fost un conducător de excepție, dar a avut și el fricile lui. Când Domnul i s-a arătat printr-un rug aprins care nu se mistuia, încredințându-i misiunea eliberării, Moise a prezentat motivele pentru care nu era el alegerea cea mai potrivită.
„Moise a zis Domnului: Ah, Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri [….]”(Exodul 4:10) El se temea de eșec; îi era teamă de viitorul necunoscut și de lucrarea așa de importantă pe care o primise de la Domnul. Moise pierdea din vedere un singur lucru: puterea Celui care îl trimitea. Înțelegerea lui a fost încețoșată de problemele omenești. Căuta soluții fără să privească dincolo de orizontul păcatului.
Dumnezeu observă nedumerirea lui și îi adresează o serie de întrebări care sunt potrivite oricui. „Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.” (Exodul 4:11,12; )
Și noi, exploratorii, suntem uneori orbiți de fricile lumii acesteia și nu mai vedem mâna ocrotitoare a Domnului. El nu doar ne oferă asigurarea că va fi cu noi, ci este alături pe calea noastră, până la finalul drumului. Să nu ne îndoim niciodată de grija lui Dumnezeu.
Astăzi, apleacă-te pe genunchi și roagă-L să-ți deschidă ochii pentru a vedea sprijinul pe care Domnul niciodată nu încetează să îl ofere.
- Detalii
- Scris de: Rebeca Indricău
- Categorie: Devoțional exploratori
Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.
Romani 12:10
În urmă cu ceva timp, la fel cum se mai întâmplă între frați, m-am certat și eu cu sora mea mai mare, referitor la cine să spele vasele. Nu mai știam al cui era rândul. Și pentru că mama nu era acasă, sora mea și-a folosit autoritatea de soră mai mare și n-am avut încotro decât să spăl eu vasele. Bineînțeles că toată ziua am fost destul de supărată din această cauză, dar mai târziu, în timp ce eu eram în camera mea și citeam, sora mea a venit și mi-a adus desertul meu preferat pe care l-a pregătit special pentru mine.
În momentul acela toată supărarea mea a trecut. După această întâmplare, mi-am dat seama că eu nu ar fi trebuit să mă supăr când sora mea mi-a cerut să spăl vasele, deoarece aceasta este una din datoriile mele. Dar, în același timp, nici sora mea nu ar fi trebuit să-și aplice autoritatea de soră mai mare.
Cel mai bine este să trăim frumos în înțelegere unii cu alții, iubindu-ne. Versetul din această dimineață ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții cu o dragoste frățească. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii.
De aceea, te provoc ca astăzi să faci mici gesturi prin care să le arăți celor din jurul tău că îți pasă. Întinde o mână de ajutor și încurajează cu dragoste frățească!
- Detalii
- Scris de: Tristan Dumitru
- Categorie: Devoțional exploratori
Aruncă-ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși!
Eclesiastul 11:1
Demult, în pădurea seculară Stejărești, de pe malul lacului Adâncuța, trăiau în pace și armonie trei familii: familia Cerbescu, familia Mistrețescu și numeroasa familie Veverițescu.
Toamna, pădurea se îmbrăca cu haine cam țipătoare la vedere: roșu, galben, portocaliu, iar familia Corbescu râdea, trecând pe deasupra. Cele trei familii, în schimb, sărbătoreau marea recoltă de ghindă, jir și castane. Sărbătoarea Recunoștinței îi bucura nespus pe cei mici cu jocurile de artificii ale frunzelor căzătoare, pe când mămicile îi atenționau să termine desertul copios.
Familiile Cerbescu și Mistrețescu, din motive economice, au hotărât că cea mai sigură cămară pentru iarnă ar fi propria burtică. Familia Veverițescu, în schimb, a hotărât că viitorul ar fi mai sigur dacă și-ar strânge rezervele sub pământ. În timpul iernii pot apărea familii nevoiașe cu care ar putea să împartă din hrană. Familiile Cerbescu și Mistrețescu au râs, zicând că un animal atât de mic nu poate ajuta pe nimeni din pădure.
Veverițeștii s-au ținut de planurile lor, acompaniați de hohotele celorlalte animale, însă nu a trecut mult timp și au uitat locurile unde au depozitat hrana. Și pentru că un necaz nu vine niciodată singur, gerul din iarna aceea i-a împins pe săteni să taie pădurea. Toate animalele au intrat în panică și s-au ascuns printre trestii, plângând. La sosirea primăverii, ploaia a trezit cămările Veverițeștilor și o pădure tânără și veselă a pornit să crească. Veverițeștii râdeau și au înțeles că bunătatea va hrăni mult mai multe familii decât și-au imaginat. Celelalte animale plângeau de bucurie.
Mai bine să greșim în a face prea mult bine decât să nu-l facem deloc. Nici un cuvânt sau faptă bună nu se va întoarce la noi fără rod însutit!
- Detalii
- Scris de: Ureche Dinu
- Categorie: Devoțional exploratori
Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
Iov 41,11
Știați că dacă ar lipsi oxigenul pentru 5 secunde, pielea ne-ar arde, cerul ar fi negru, oceanele s-ar evapora, toate bucățile de metal s-ar uni între ele, clădirile din beton ar fi distruse? O mică schimbare, cu efecte catastrofale!
Vă provoc să căutați curiozități și cercetări chimice sau fizice care demonstrează că, așa cum este, în esență, pământul (și omul!) este creat perfect, iar orice modificare ar fi extrem de dăunătoare, chiar improprie vieții.
Când vorbim însă despre oameni, știm că și în viața noastră câte o mică „escapadă”, „îngăduință”, plăcere vinovată, mai devreme sau mai târziu, vor cauza derapaje incontrolabile. Dacă există persoane mai altfel, născute cu anumite probleme de sănătate, deseori ne punem întrebarea: de ce? Genetica, păcatul, abuzurile?
Astăzi, Dumnezeu declară că „tot ce este sub cer este al Lui”, bun și rău, sănătos și bolnav; „fișa postului” Său are ca principală prioritate, grija față de creație. Dacă ești tentat să întrebi și să-I ceri „socoteală” despre lucrurile neplăcute care ți se întâmplă, nu uita că Dumnezeu nu-i este dator nimănui.
Gândește-te (și, dacă poți, socotește!) ce-ar însemna să-ți ceară plată pentru aerul respirat, pentru soare, pentru grija necontenită, pentru și pentru și pentru... cât de dator ar trebui să-I fii? Lasă-te în brațele Lui, abandonează-te în dragostea fără margini și îndreaptă-ți gândurile spre cei care au mai puțină șansă decât tine. Cu siguranță ai persoane, în imediata ta apropiere, nevoiașe, cu probleme sau defecte. De ce nu ai putea să fii, astăzi, un „înger” pentru ei?
Caută în jur, îndreaptă-ți atenția spre oameni astăzi și întinde o mână. Principalul beneficiar vei fi tu! Așa face Dumnezeu: El S-a dăruit și dăruiește, datori suntem doar noi!