- Detalii
- Scris de: Livia Avramescu
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.
Romani 12:21
Provin dintr-o familie cu 4 frați, toți băieți. Sunt al treilea dintre ei. Din când în când ne mai supăram între noi, astfel că fiecare reacționa în funcție de mai mulți factori: inteligență, capacitate fizică, empatie etc.
În momentele mâniei, în ultimul rând ne mai gândeam că putem apela la autoritatea părintească, sau ce să mai zic la vârsta aceea să ne fi raportat la Dumnezeu și voia Sa. Într-o ocazie s-a iscat o ceartă între mine și fratele meu „cel” mai mare, care nu doar că era mai mare cu doi ani și jumătate decât mine, dar și fizic el se dezvoltase ca un Goliat al vremurilor noastre, iar eu probabil ca un mic David, dacă ar ajuta să păstrăm termenii de comparație.
În perioada aceea, fratele meu avea atribuția de a aduce apă în casă de la vecina noastră și făcea lucrul acesta deja cu două găleți a câte 10 litri fiecare. Nu mă comparam cu el în ce privea dezvoltarea musculaturii lui. Atribuția mea era să fac focul în casă, lucru care nu implica un efort prea mare fizic. Cum vă spuneam, o ceartă a intervenit între noi. Şi ce credeți? Eu, mai mic fiind am vrut să-mi fac dreptate cu „forța” și singur.
Ridicând mâna să lovesc, aceasta a fost prinsă și imobilizată de mâna fratelui meu ca de o menghină. Nu mai testasem forța lui de mult. Automat am folosit celălalt braț, care a avut aceeași soartă ca a primului ... urmată de cuvintele: „hai, dă, lovește, ce faci? Nu vezi că nu poți face nimic?”
Eram imobilizat. Am recunoscut imediat înfrângerea, din care acum, după ani de zile trag niște concluzii pe care vreau să ți le împărtășesc în calitate de instructor de exploratori, pastor, tătic și om iubit de Dumnezeu și de ceilalți din jurul meu.
Ca exploratori „sănătoși” și „viguroși”, posibil să ne avântăm uneori dincolo de limitele normalului, sau potențialului, în relații, pe munte, sau în alte împrejurări, dar te sfătuiesc nu uita următoarele repere: - Recunoaște autoritatea - Acceptă-ți limitele - Identifică pericolele.
P.S. Astăzi este ziua de naștere a fratelui meu mai mare „Bebe/Iosif”.
- Detalii
- Scris de: Csete Csilla - Edith
- Categorie: Devoțional exploratori
Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Și Isus le-a zis: "Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.
Matei 19:13-14
Dragul meu „copil”, parcurgând aceste versete, poate ți-ai pus și tu întrebări despre comportamentul ucenicilor...
Ei aveau intenții bune, dar nu-și dădeau seama ce făceau, încercau să organizeze și să protejeze timpul valoros al Domnului Isus, considerând că are de înfăptuit lucruri mai importante... Din păcate, nu au înțeles că pentru Învățătorul lor, fiecare persoană era importantă și oricât de ocupat ar fi fost, a dăruit timp, atenție, dragoste și bucurie, copiilor și părinților lor.
„În acești copii care au fost aduși la El ca să-i poată binecuvânta, El a văzut bărbați și femei care aveau să fie moștenitori ai harului Său și supuși ai Împărăției Lui, dintre care unii aveau să devină martiri de dragul Numelui Său... El știa că acești copii aveau să asculte de sfatul lui și să-L accepte ca Răscumpărător... Acești micuți, prin venirea la Hristos și primirea sfatului și a binecuvântării Lui, au întipărit chipul și cuvintele Lui amabile în mintea lor maleabilă, spre a nu mai fi șterse niciodată.”
Te încurajez, dragul meu tânăr, ca ori de câte ori treci prin greutăți sau apar întrebări la care nu găsești răspunsuri, chiar dacă ai întâlni "piedici" pe calea pe care o parcurgi, vino la Isus și roagă-L să te călăuzească, oferindu-ți dragostea și pacea Sa...
Vino...
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Și, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!
Apocalipsa 22:7
Ne aflăm în data de 10 martie 2004, la momentul cinei, în casa unei familii compusă din mamă, tată și un tânăr. Toți sunt invitați la cină. Tânărul ajunge la masă, aruncă o privire morocănoasă în jur, se așează pe unul din scaune și începe să mănânce. La scurt timp, tatăl ajunge lângă masă și îi spune fiului: „Nu te-ai rugat înainte de a te apuca să mănânci, hai să ne rugăm”. Fiul începe, pe un tot destul de deranjant, să răspundă tatălui, după care se ridică de la masă și pleacă în camera lui.
Este 11 martie 2004, dimineața, când tatăl se pregătește să plece la serviciu. Bate la ușa fiului, dar acesta nu îi permite să-l salute. Îngândurat pleacă spre serviciu. Înainte de a se urca în tren se hotărăște să se întoarcă la fiul său acasă și să mai stăruiască să îl lase să-i vorbească. Se întoarce, insistă... dar fiul nu cedează. Acum ceasul arată aproximativ 07:30. Tatăl îndurerat, se reîntoarce la gară pentru a lua un tren care să-l ducă la serviciu... la 07:43 unul din cele zece rucsacuri încărcate cu TNT a explodat chiar în vagonul în care se afla acest tată...
În zadar, două săptămâni, fiul a sperat că își va găsi tatăl la unul din spitalele Spaniei... Timp de mulți ani, fiul a căzut în capcana de răzbunare a Satanei, însă slavă Celui Preaînalt că fiul, acum adult, s-a întors acasă cu speranța că Acasă își va reîntâlni tatăl.
Drag explorator, aventurează-te în orice drumeție a acestui pământ, crești și întărește-te cu fiecare obstacol pe care îl vei întâmpina și bucură-te de toate binecuvântările care se revarsă peste tine, însă NICI O SECUNDĂ, să nu te îndepărtezi de Tatăl tău... oricând poate aparea o neprevăzută...
„Iată, Eu vin curând!”
- Detalii
- Scris de: Voicu Corina
- Categorie: Devoțional exploratori
Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.
Luca 16:10
Biblia spune în Evrei capitolul 11 că credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Tot în acest capitol, Biblia ni-i prezintă pe eroii credinței, care deși poate au greșit în unele alegeri pe care le-au făcut de-a lungul vieții lor, la final au ales așa cum era cel mai bine, și anume l-au ales pe "Dumnezeul lor", știind în cine au ales să creadă.
Din textul de astăzi se desprinde principiul că omul care este conștient de responsabilitatea sa în lucrurile mici, este demn de încredere și în privinţa lucrurilor mari. Modul obișnuit în care ne raportăm la lucrurile mărunte determină și afectează întreaga noastră viaţă morală și spirituală. Ceea ce suntem dincolo de cuvintele și faptele noastre determină credincioșia noastră pe tot parcursul vieţii.
Noi ne-am angajat să-I fim credincioși lui Dumnezeu și voinţei Sale în toate aspectele vieţii, fără nicio excepţie. Credinţa noastră încorporează totul, tot ce avem și suntem, toate aspectele mai importante sau mai puţin importante. Faptul acesta se aseamănă foarte mult cu sculptarea unei statui sau cu pictarea unui tablou: detaliile fac diferenţa dintre geniu și omul obișnuit.
Marile tablouri trec testul analizei detaliate cu microscopul. Lucrul acesta este adevărat mai cu seamă în ceea ce privește convingerile și practicile noastre. Aceia care au o convingere greșită, chiar și într-un aspect minor, se bazează pe o temelie care, mai devreme sau mai târziu, se va nărui. Lanţul nu este mai tare decât cea mai slabă verigă a lui. Caracterul nu este mai tare decât punctul cel mai slab al lui. O spărtură cât de mică poate face ca digul să cedeze. Adevărul acesta este cu atât mai valabil în viaţa morală și spirituală!
Drag explorator, nu uita ca astăzi să fii cea mai puternică verigă pentru Dumnezeu, să îl reprezinți frumos în jurul tău, să fii o lumină, să fii credincios în cele mai mici lucruri și până la cele mai mari. Domnul nostru Cel puternic să te ajute!
- Detalii
- Scris de: Gabriel Nicola
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Isaia 41:10
Eram elev în clasa a XI-a, când împreună cu câțiva prieteni, ne aflam în Cheile Nerei. După-amiază ne-am hotărât să plecăm din locul unde eram campați, în aval, pentru a explora o zonă mai sălbatică numită „Valea Rea”.
Timpul a trecut foarte repede, fără să ne dăm seama că se lasă seara. Ne-am întors grăbiți spre corturi, fără nicio sursă de iluminat, înaintând destul de anevoios prin pădurea deasă. După o oră de mers, eram în întuneric absolut. Ca și cum nu era de ajuns, la vreo zece metri, în fața noastră, am zărit deodată două lumini dispuse în așa fel încât, văzându-le, am zis toți, șoptind: „E un urs…”.
Ne-am oprit speriați, rămânând nemișcați preț de câteva minute și noi și luminițele. Nu se întâmpla nimic. Apoi ne-am făcut curaj și înaintând, am văzut că luminile rămâneau pe loc. Am auzit susur de izvor în dreapta și ne-am dat seama că suntem aproape de corturile noastre. Ne-am apropiat de lumini și, spre uimirea noastră, am zărit un buștean prăvălit în ogașul săpat de apă. Erau părți putrezite ale trunchiului de fag, despre care tocmai aflam că au proprietăți fosforescente. Teama a dispărut imediat.
Astăzi și în toate zilele vieții tale, asigură-te că nu pleci niciodată la drum fără Lumină!
Și încă ceva: să nu te uiți cu îngrijorare, căci Domnul chiar te va întări și îți va veni în ajutor!