Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.
Apocalipsa 2:10
În fiecare Sabat, când veneam de la biserică, o luam la fugă spre casă, cât mă țineau picioarele. Era momentul meu de libertate, în care visam cum să cuceresc cei mai înalți munți. Cu timpul, am observat că în fiecare primăvară, cu câteva săptămâni înainte de ziua mea, înfloreau păpădiile. Ce fericit eram ! Aveam indiciul perfect că ziua mea se apropie.
Apoi, în fiecare zi o întrebam pe mama câte zile mai sunt până la aniversarea mea. Deși au trecut mulți ani de când nu am mai alergat spre casă cu entuziasmul și energia unui copil inocent, acele imagini mi-au rămas proaspete în minte.
Dumnezeu spune că în Împărăția Sa vor ajunge doar cei asemenea copiilor. De ce ? „Dumnezeu ştia că aceşti copii Îl vor asculta şi Îl vor primi ca Mântuitor al lor mult mai repede decât persoanele adulte, dintre care mulţi erau înţelepţi în felul lumii şi cu inima împietrită.
În învăţăturile Sale, S-a coborât până la nivelul lor. El, Domnul cerului, nu a socotit ca un lucru neînsemnat să răspundă la întrebările copiilor şi să simplifice învăţăturile Lui importante, pentru a fi înţelese de mintea lor. El a pus în inima lor seminţele adevărului, care urmau să răsară peste mulţi ani şi să aducă roade pentru viaţa veşnică.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 512-515
În sens spiritual, călătoria noastră spre cer se aseamănă cu o drumeție la munte. Dacă urmărim cu atenție marcajele, vom ajunge la destinație.
Astăzi mă rog pentru tine să termini cu bine cursa din această zi, să descoperi la timp toate indiciile pe care Dumnezeu ți le-a pregătit.
Îmi doresc din tot sufletul să rămânem credincioși până la finalul călătoriei.
Domnul este tăria mea și pricina laudelor mele; El m-a mântuit.
Psalmi 118:14
Aveam 10 ani când am vizitat marea împreună cu părinții mei . Și tot atât aveam când a început să-mi fie teamă de apă.
Într-o zi, cu toate că nu știam să înot, m-am îndepărtat de mal și de cel care mă supraveghea, tata. Totul a fost frumos până când am simțit cum apa vrea să mă înghită. M-am panicat și tot ce am putut face a fost să strig, în gând, către Dumnezeu :„Doamne, ajută-mă!”. Și răspunsul nu s-a lăsat așteptat.
Dintr-o dată, am simțit mâna unei persoane care m-a apucat , ridicându-mă deasupra apei. Era o tânără care se afla în apropiere și care m-a salvat de la înec. Anii au trecut și sentimentul „a fi înghițit de apă” a rămas în inima mea.
La vârsta de 15 ani am decis să închei un legământ cu Dumnezeu, prin botez. Și, conform practicii lăsate de Mântuitorul Isus Hristos, acesta implică o scufundare – element care producea tulburare în inima mea și care trezea emoții negative.
I-am explicat pastorului că îmi era teamă de apă, și el m-a asigurat că totul va fi bine. Însă chiar și cu această asigurare, corpul meu nu asculta de nimeni. Tremuram puternic, gândindu-mă la ceea ce urma. Minunea totuși nu s-a lăsat așteptată. În timpul rugăciunii de consacrare, chiar înainte de a coborî în bazin, o pace uluitoare m-a cuprins și nu am mai avut nicio frică.
Iar dacă din apa mării ieșisem, cu 5 ani în urmă, citindu-se teamă pe fața mea, din apa botezului am ieșit zâmbind. Să nu uitați niciodată că Dumnezeu are puterea să ofere pace în cele mai stresante momente.
El este tăria noastră în nevoi. Putem avea mereu încredere în făgăduințele Lui.
Astăzi, încearcă să îți amintești o experiență în care rugăciunile tale au fost ascultate.
Du‑te la furnică, leneșule! Uită‑te la căile ei și fii înțelept! Chiar dacă nu are conducător, supraveghetor sau stăpânitor, ea își pregătește hrana vara și își adună mâncarea în timpul secerișului.
Proverbe 6, 6-8
Ești cumva plictisit? Te-ai săturat să te implici în activitățile școlare și extrașcolare? Ai vrea să vină mai repede vacanța?
Dacă răspunsurile sunt afirmative, vreau să îți reamintesc de mica vietate care nu renunță și care se implică zilnic în multe activități. În lume există peste 12.000 de specii de furnici, de culori și dimensiuni variate.
Dimensiunea medie este cuprinsa intre 2 și 7 mm, însă există și furnici care pot atinge 2,5 cm. Furnicile pot avea culori de la albastru sau violet, până la verde, roșu sau maro. Furnicile sunt construite să fie foarte rezistente și eficiente în munca pe care o depun. O furnică poate ridica de 20 de ori greutatea ei. Fiecare individ din familia furnicilor are 6 picioare puternice, dotate cu 3 articulații, ce permit furnicii să se deplaseze pe orice fel de teren accidentat.
Dacă un om ar putea alerga atât de repede precum o furnică, raportat la greutatea lui, atunci ar avea o viteză similara cu cea a unui cal de curse.
Astăzi te provoc să nu-ți pierzi entuziasmul! Caută un mușuroi de furnici și urmărește activitatea intensă de acolo. Consecvența, implicarea și sacrificiul contribuie la obținerea succesului de către micile vietăți. Marin Preda spunea că „o furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc încet, bucățică cu bucățică.”
Temele de la școală, responsabilitățile din familie și celelalte provocări ale tale pot fi realizate cu bine dacă-ți activezi voința. Și mai este ceva! Prin implicarea ta activă poți motiva și pe alții să nu renunțe. Apoi, poți păstra legătura și cu cel puțin un copil de vârsta ta, pentru ca împreună să vă stabiliți ținte înalte.
Acum este rândul tău să fii înțelept, implicându-te în activitățile zilei și mutând „muntele problemelor”! Furnica a reușit, tu ce vei face?
Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
Eclesiastul 11:9
Tinerețea este o perioadă aşa de scurtă, în comparaţie cu întreaga viață. Totuşi această scurtă perioadă este fie vremea marilor întrebări și realizări, fie vremea marilor dezamăgiri şi regrete.
Omul ia cele mai importante decizii tocmai în tinerețe. Trăim timpul când ispita este la tot pasul, dar în general, cei mai expuşi sunt copiii şi tinerii. Plăcerile de o clipă ruinează viața multor tineri, deoarece ei uită care este scopul lor pe acest pământ.
E.G. White scrie: „Copiii şi tinerii trebuie să înceapă să-L caute pe Dumnezeu de timpuriu, deoarece obiceiurile şi impresiile pe care le dobândesc la o vârsta fragedă vor exercita o influență puternică asupra vieții şi caracterului lor. De aceea tinerii, dacă vor să fie ca Samuel, Ioan şi în special ca Domnul Hristos, trebuie să fie credincioşi în lucrurile pe care cei răi le urăsc şi care consideră că viața lor trebuie să fie trăită în plăceri şi îngăduință egoistă.” (Căminul Adventist pag. 250)
Tinerețea nu este doar bucurie, veselie sau distracţie. Tinerețea implică alegeri şi riscuri pe care tânărul trebuie să şi le asume. Vom da socoteală pentru alegerile noastre, pentru modul în care am ales să ne bucurăm de viață.
Tinerețea este a noastră, însă noi suntem ai Lui. Tu cum alegi să te bucuri azi?
Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna și stelele pe care le-ai făcut...
Psalmii 8:3
Marcus Tulius Cicero spunea că „Ochii sunt asemenea unor santinele, ocupă poziția cea mai înaltă a corpului.”
Suntem în mod clar, într-o epocă a vizualului, ne uităm la succesul pe care îl au televiziunile, la sutele de milioane de oameni țintuiți fie în fața ecranului TV, fie a ecranului de la calculator sau telefon, și asta în fiecare zi. Potrivit unor studii, din totalitatea informațiilor transmise spre creierul unei persoane, 87% sosesc prin ochi, 9% prin urechi și 4% prin intermediul altor organe de simț.
Cercetările arată că între 50 și 90% dintre persoanele care privesc un timp îndelungat diferite ecrane cu lumină albastră, dezvoltă probleme de sănătate sau de comportament. Una dintre legile exploratorului este „Să-mi păstrez conștiința curată”, iar o conștiință curată este determinată și de factorul vizual. Este adevărată zicala care spune : „Devenim ceea ce privim.”
Există o tendință a omului de a se duce, de a privi către lucrurile create de om, uneori cu prețul unei conștiințe murdare, furându-i sănătatea și puritatea sufletului.
Sarcina unui tânăr era să evalueze zilnic sute de diamante și să stabilească fiecăruia prețul după valoarea individuală. Când a fost întrebat cum reușește să stabilească fiecărui diamant în parte prețul, fără să se încurce, el a răspuns că la fiecare jumătate de oră își ridică privirea și se uită la un diamant perfect pe care îl ținea mereu pe masa de lucru. Privind spre acel diamant superb și valoros, simțul vederii se refăcea.
Isus este Fiul perfect al lui Dumnezeu. Privind constant la El și măsurând lucrurile în lumina perfecțiunii Lui, ne păstrăm simțul care ne spune ce este cu adevărat curat în viață și ce nu este. În Evanghelie ni se spune că Zacheu, mic de statură, căuta să vadă.
Oare ce? Sau pe cine? Iar în Psalmul 8, tânărul David preferă să privească spre Dumnezeu și spre lucrurile create de El.
Privește în fiecare zi spre ceea ce te poate face fericit și sănătos la trup și la suflet pe termen scurt și lung!
Rugăciune: Doamne, I-au zis ei, să ni se deschidă ochii! (Matei 20:33)