Ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
Galateni 2:2
În jungla venezuelană am locuit, pentru un scurt timp, într-un trib care avea o mare problemă: nu avea apă de băut. Împreună cu prietenii mei am ajutat cu ceea ce am putut la bunul mers al comunității indigene, dar marea lor nevoie încă rămânea nerezolvată: nu aveau apă potabilă.
După o consfătuire cu cei din trib, am hotărât că trebuie să săpăm o fântână din care tribul să poată bea apă bună. Împreună cu băștinașii am ales un loc și săpăturile au început. Am rămas impresionat de modul cum reușesc să sape indigenii având la îndemână doar niște unelte rudimentare. Coborau în fântână pe rând și cu o determinare de admirat, au săpat zile în șir în speranța că, într-o zi, vor da de apă și vor avea suficientă pentru toți.
Și astăzi, când îmi aduc aminte de acele zile, parcă simt gustul amar al dezamăgirii. În ciuda adâncimii apreciabile la care au ajuns săpăturile, groapa noastră nu s-a transformat într-o fântână niciodată - a rămas doar o groapă foarte adâncă. Am săpat în zadar…
Lăsând în amintire această tristă experiență, te îndemn să privești spre viitorul tău. Ar fi o mare împlinire pentru părinții tăi să te vadă mare, cuminte, înțelept și fericit. Iar pentru Isus ar fi împlinirea dorinței pe care o are pentru tine, ca să primești mântuirea pentru care El a dat totul. Dar ai grijă! Mai este cineva interesat ca viața ta să fie „o alergare în zadar”. Ai grijă!
Cere ajutorul părinților, roagă-te împreună cu ei pentru călăuzire Divină. Cheamă-L pe Cel ce te poate ajuta și călăuzi pentru a ajunge în siguranță în casa ta de sus.
Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.
Psalmii 121:8
Când mă gândesc la anul 2021 mă uimesc de două lucruri:
1. De cât de repede a trecut. Aproape că nici nu zici că a fost un an întreg.
2. De cum a trecut. De experiențele pe care le-am avut la nivel personal în acest an grăbit.
Legat de primul aspect nu aș putea spune prea multe. Ținând cont că acum suntem cu toții în 2022 (WOW! Suntem în 2022), tind să cred că timpul a trecut oarecum la fel de repede pentru fiecare dintre noi.
Referitor la cel de-al doilea punct, aș avea ceva mai mult de spus. După cum ai putut vedea într-un alt devoțional pe care l-am scris cu ceva vreme în urmă, am avut bucuria să primesc o mașină. Nu după multă vreme de la achiziționarea ei, am plecat la munte cu familia. Au fost câteva zile foarte faine de care ne-am bucurat cu toții. Dar cum ce e frumos se termină repede, ne-am întors acasă (nu că aici n-ar fi frumos). Am mai făcut câteva drumuri cu mașina, iar la un moment dat, am început să aud ceva zgomot la frânare.
Primul gând care mi-a venit în minte: s-au tocit plăcuțele de frână și trebuie să le schimb, de aia se aude așa. Imediat am dat comandă de plăcuțe de frână. După ce au venit, m-am dus la mecanic să le schimb. Nici n-am apucat să îi spun prea multe că a observat o problemă la mașină. A intrat sub mașină să se uite mai bine și constatarea a fost cam șocantă: mi-a spus ceva de genul: puteai să mori. O piesă de la mașină, de care era prinsă și roata, se rupsese destul de mult iar roata atingea de aripă.
De ce puteam să mor? Ei bine, dacă acea piesă (jugul motor) se rupea de tot, roata putea să "intre" sub mașină și să ne răstoarne. Dar nu s-a întâmplat nimic. Suntem bine cu toții.
De ce? Un singur răspuns: Dumnezeu! Și totuși de ce?
Aici încă nu am un răspuns. Dar sper ca pe parcurs să îl aflu. Până atunci, stau liniștit pentru că „Domnul mă va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac!”
Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile.
Proverbe 16:3
Sunt sigură că măcar o dată în viața te-ai supărat din cauză că Dumnezeu nu părea că îți ascultă rugăciunile. Stai liniștit, nu ești singurul. Dar te-ai întrebat vreodată de ce? De multe ori vrem ceva ce ni se pare bine pentru noi. Dar dacă nu e așa? Dacă Dumnezeu are un alt plan cu noi?
Aș vrea să împărtășesc ceva personal cu tine. În anii trecuți, mereu mă întrebam de ce nu am părinți ca și cutare, prieteni ca și cutare, pantaloni, pantofi... Aș putea spune că nu eram prea fericită cu ceea ce aveam. Mi se părea că doar mie îmi merge rău și eram supărată pe Dumnezeu. Și uite-așa, am început să mă îndepărtez de El. Am început să caut fericirea cu prieteni din afara bisericii, să vizionez seriale, să ascult muzică nepotrivită; și atunci, desigur, că și relația mea cu Dumnezeu s-a deteriorat. Totuși, de activitățile exploratorilor nu am putut scăpa pentru că erau prezente în biserica mea. Acolo, fără să-mi dau seama, mă apropiam de fericire.
La un moment dat, am început să îmi conturez relația cu Dumnezeu și să îmi fac prieteni noi care aveau anumite principii. Cu timpul, am ajuns să înlătur obiceiurile rele și prietenii nepotriviți. Am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu și să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce aveam. Pot spune că acum sunt o persoană care e mereu fericită.
Am privit în urmă la ceea ce îmi dorisem cândva și, în sfârșit, am înțeles de ce Dumnezeu nu mi-a ascultat rugăciunile. El a făcut în așa fel încât viața mea să fie foarte frumoasă, în ciuda greutăților pe care aceasta le are.
Sper ca și tu să descoperi că adevărata fericire este numai lângă Dumnezeu! Tot ce trebuie să faci este să te lași condus de El. Să continui să te rogi și, chiar dacă vor mai fi ocazii în care Dumnezeu nu o să îți asculte rugăciunile, să nu rămâi descurajat. El e cu tine!
Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare.
Proverbele 22:1
Dacă Solomon ar trăi azi, ar fi cel mai tare influencer. Nu-i așa că l-ați urmări? Dacă Daniel ar trăi azi, ar deveni ținta bullying-ului pentru ciudatul lui obicei de a de ruga de trei ori pe zi. Dacă Iosif ar trăi azi, ar ajunge prim-ministru și ar propune soluții pentru eradicarea foametei. Dacă David ar trăi azi, ar da lecții de curaj tuturor vitejilor care se ascund în spatele telefoanelor lor fițoase sau a hainelor lor de firmă.
Dacă Ionatan ar trăi azi, ne-ar învăța că prietenii adevărați nu se numără pe Snapchat, ci în curtea școlii, când șmecherii vor să-ți facă de petrecanie. Dacă Estera ar trăi azi, ar fi cu siguranță uimită de lipsa de pudoare a fetelor care se expun gratuit pe rețelele de socializare.
Indiferent de epoca istorică în care ar trai, oamenii aceștia ar fi aceiași. Condițiile de viață nu ar schimba cu nimic bunul nume pe care-l poartă. Dar azi trăim noi, cei cu telefonul în mâini și cu laptopul în brațe. Hoinari prin mall-uri, neatenți la școală, sfidători acasă, amatori de filme și skate-park-uri. Întrebarea e: ce s-ar spune despre noi? Ce s-ar scrie în dreptul numelui nostru?
Sami, băiatul cu privirea pierdută, ce trăiește în lumea jocurilor online? Alesia, fata naivă care crede tot ce i se spune? Alex, șmecherul care se crede cel mai tare? Sara, fashionista care trăiește de la selfie la selfie? Beni, încăpățânatul care crede că doar el are dreptate? Nu sună prea bine, nu-i așa? M-aș bucura să știu că nu e despre voi. Și că în dreptul numelui vostru s-ar scrie ceva de genul: Eliza, fata generoasă care găsește întotdeauna pe cineva care are nevoie de sandvișul ei. Victor, sportivul care e întotdeauna fairplay, Daria cea plăcută și cu zâmbetul la purtător. Emanuel, băiatul respectuos și atent cu ceilalți.
Că vă convine sau nu, în dreptul numelui vostru scrie ceva. Și acel ceva depinde de bunătatea sau egoismul vostru, de curajul sau fricile voastre, de naturalețea sau prefăcătoria voastră.
Gândiți-vă bine: ce vreți să se scrie în dreptul numelui vostru?
Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine!
Psalmii 56:3
Ţi se întâmplă deseori să-ţi fie frică de cineva sau ceva? La cine mergi să ceri ajutorul? Poate că mergi la părinţii sau fraţii tăi mai mari! Dar ce faci când familia ta nu-ți este aproape?
Biblia ne oferă multe experiențe în care Dumnezeu scapă pe oameni din situaţiile de frică în mod spectaculos. Aceste exemple erau deseori povestite copiilor şi tinerilor israieliţi, iar credinţa lor creştea odată cu trăirea propriilor experienţe cu Marele EU SUNT. Printre acei tineri era şi David. Nu de puţine ori, întâlnirile cu prietenii lui erau însoţite şi de poveştile imaginare cu lei, lupi sau urşi, și nimeni nu părea slab sau fricos...
Dar dacă ar fi apărut cu adevărat un leu printre ei, atunci, acolo, cine ar fi rămas? Probabil cei mai mulţi dintre ei ar fi fugit. Şi eu aş fi fugit! Însă David rămâne pe loc şi stă faţă în faţă cu leul şi oaia lui, chiar se întâmplă! Faţa lui David se schimbă, pulsul îi creşte şi, când frica este gata să pună stăpânire pe el, se încrede în Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu stăpâneşte peste David şi îi dă biruinţă asupra leului. Ce experienţă!...
Astăzi, în drumul tău spre şcoală, e puțin probabil să întâlnești un leu scăpat de la Zoo, dar vei întâlni cu siguranță FRICA. Frica de boală, frica de bullying, frica de a fi respins sau frica de un anumit om... Acestea sunt temeri pe care nu le poţi controla, ele apar, se întâmplă. Dar cum rămâne cu spaimele generate de comportamente pe care le poţi controla şi schimba, cu frica ce se naște din tăinuirea anumitor fapte rele, cum ar fi o minciună spusă prietenilor, părinţilor sau profesorilor, niște bani luați pe ascuns din portmoneul mamei...?
În astfel de situaţii este mult mai simplu! Schimbarea comportamentului tău te va elibera de frică. Însă spaimele pe care nu le poți controla trebuie să fie stăpânite de Cineva mai puternic decât tine – Dumnezeu! Ceea ce poți face cu teama, depinde de măsura credinţei tale. Ai un PRIETEN ATOTPUTERNIC care este mereu lângă tine: ISUS!
Predă-I temerile tale, prin credință, şi spune de fiecare dată: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine!”