După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era.
Marcu 4:36
Când regina Elisabeta a Angliei a vizitat SUA în anul 2007 întâlnindu-se cu președintele George Bush, presa scria că ea a fost însoțită de o cohortă de servitori de tot felul. Au sosit bucătarul personal și ajutoarele, cu veselă și alimente, pentru a pregăti mâncarea pentru cele câteva zile. De asemenea, mulți alți servitori s-au ocupat de pregătirea dormitorului sau a camerei de zi, de transport, de paza de corp și de toate întrevederile pe care le-a avut atunci. 200 de costume ale reginei au fost aduse împreună cu multe alte lucruri în cele câteva aeronave cu care a sosit delegația regală în Statele Unite.
Prin contrast, îl vedem pe Isus, Împăratul Universului, adoptând o atitudine umilă și simplă în vizita Lui pe pământul nostru. Textul de mai sus din Evanghelia după Marcu ne spune că ucenicii l-au luat în corabia lor așa cum era. Cum era Isus? Îmbrăcat simplu, cu haine modeste, obosit după o zi de lucru, probabil fiindu-i foame și sete, fără gardă de corp și fără slujitori care să îi servească. În noaptea aceea a adormit undeva lângă cârmă, pe o un loc strâmt și rigid. Nu a avut o cameră a Lui specială, nici servitori care să îi fi adus mâncarea la pat, sau care să îi descalțe pantofii. Așa era Isus, modestul Împărat al Universului.
Prin ce se caracterizează viața ta? Simplitatea și modestia sunt valori foarte importante ale vieții. Dar acestea în zilele noastre sunt de multe ori ridiculizate, pentru că avantajele practicării unei vieți simple nu se văd imediat, sau par că nu există. Dar cum este să știi că te poți mulțumi cu puțin, când altora li se pare că nu mai pot trăi fără să aibă lucrurile pe care le au, de exemplu cel mai scump și performant telefon?
Ia exemplu de la Isus! Felul lui de a fi i-a încântat pe oamenii în mijlocul cărora a trăit, așa că încearcă să trăiești și tu ca El!
Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
2 Corinteni 12:9
Ți-ai dorit vreodată să fi fost altfel decât ești? Probabil să nu fi așa timid și să poți vorbi în public, să nu ai părul lins ci creț, să fi mai înalt decât ești acum? Știu că ți-a trecut cel puțin odată prin minte acest lucru. Astăzi vreau să îți spun câte ceva despre Nick Vujicic. El s-a născut cu sindromul tetra-amelia, o afecțiune rară caracterizată prin absența tuturor celor patru membre. Părinții lui la primul contact vizual cu el au refuzat să îl țină în brațe, dar cu timpul au acceptat condiția fiului lor și au înțeles că Dumnezeu sigur are un plan pentru fiul lor. Au fost și momente când Nick își dorea să moară. Mama sa nu a renunțat să îl încurajeze și să îi fie aproape, sosind și momentul în care Nick a înțeles care era rolul lui pe acest pământ, acela de a încuraja pe cei care au nevoie de o fărâmă de speranță. S-a ambiționat, a învățat să se descurce singur, să mănânce, să facă surf, să scrie, să conducă. Și-a deschis propria organizație non-profit „Life without limbs” la vârsta de 17 ani. El este cunoscut ca vorbitor motivațional oferind prelegeri în toată lumea despre traiul cu dizabilități, speranță și găsirea sensului în viață, inspirând și ajutând mulți tineri să își depășească condiția. Vreau să îți spun că așa cum ai fost creat, mic, slab, prea înalt sau cu o dizabilitate, nu uita, în ochii lui Dumnezeu ești mai mult ca perfect, El știe ce capacități ai și cum le poți folosi spre binele celor din jurul tău. Probabil că îți dorești ca Dumnezeu să înlăture această țepușă din viața ta, dar poate tocmai acest lucru te face mai de folos în lucrarea Cerului. Și Pavel își dorea să scape de țepuș cerând lui Dumnezeu acest lucru de trei ori, dar mai târziu a înțeles un lucru: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” Fie ca puterea lui Hristos să te călăuzească în misiunea ta pe acest pământ!
Rămâne dar o odihnă.
Evrei 4:9
În anul 1882, marele Auka, șeful de trib al indienilor Arekuna, de multă vreme se ruga, ca poporul lui să ducă o viață mai bună. După un timp, Cineva strălucitor s-a arătat și i-a vorbit, astfel a primit un șir de revelații prin care i-a fost descoperit ce să facă.
Acel Cineva, i-a cerut lui Auka să ia o funie, să facă pe ea șapte noduri, pe al șaptelea să-l facă mai mare și să-l lege de tavanul colibei sale. Într-o zi de vineri, îngerul i-a spus că nodurile reprezintă zilele săptămânii și că următoarea zi va fi ziua a șaptea, o zi de odihnă, în care să nu facă nici o lucrare. Ființa cerească i-a dat mai multe instrucțiuni practice, i-a cerut să renunțe la rachiul de palmier, să nu crească porci și să nu mănânce din carnea lor, să-și păstreze o singură soție, iar de celelalte să aibe grijă ca de surorile lor. Auka s-a conformat în toate.
Am înțeles din experiența lui Auka, că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este o condiție esențială pentru o viață mai bună. Mă gândesc la o poruncă din cele zece, care începe cu "Adu-ţi aminte...", iar majoritatea creștinilor au uitat, de aceea în epistola către Evrei capitolul 4, 9 stă scris: "Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu". În originalul grecesc nu este cuvântul "ca". Citind versetul fără acest cuvânt înțelegem clar planul lui Dumnezeu cu privire la odihna din ziua a șaptea.
Moise era "marele șef de trib", al poporului Evreu care a primit de la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Legea aceasta pe Muntele Sinai. Generaţia căreia i s-a dat pentru prima dată făgăduinţa odihnei nu a intrat în ea din cauza necredinţei. Iosua a condus generaţia următoare în ţara făgăduită, dar, din cauză că erau nestatornici în cele spirituale, el nu i-a putut conduce la „odihna” pe care Dumnezeu vroia ca ei să o găsească în Canaan.
Aşadar posibilitatea de a intra în „odihna” spirituală a lui Dumnezeu, rămâne valabilă în continuare şi oamenii ar trebui să se grăbească să intre în această odihnă.
Rugăciune: Doamne ajută-ne să ascultăm și noi de Tine, așa cum Auka a ascultat în toate Mesagerul ceresc. Amin
În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie sa ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuși a zis: ,,Este mai ferice să dai decât să primești”.
Faptele Apostolilor 20:35
Ți sa întâmplat să fi pus la o încercare între a face un bine și a îl ignora? Asta am pățit eu și vreau să îți spun ce am făcut.
Era o zi frumoasă de primăvară, iar mama m-a trimis până la magazin ca să cumpăr pâine. După ce m-am întors, pe drumul meu a apărut o bunicuță care îmi cerea ceva de mâncare sau dacă îi puteam da chiar și o felie de pâine. Stăteam și mă uitam la ea și mi-am adus aminte cum Tabita ajuta sărmani și cum le dădea de mâncare. I-am spus să mă urmeze și am condus-o până la mine acasă. Intru în casă, am luat o pungă și i-am pus ceva de mâncare. Cobor jos la ea și îi dau punga. Bunicuța când a văzut ce i-am dat, a izbucnit în plâns. Mi-a spus că acum nu mai doarme cu stomacul gol. Tot ce i-am mai putut spune este ca Dumnezeu sa fie cu ea. Intru în casă iar mama stătea și mă privea, se apropie de mine și îmi spune că la fel va face si Dumnezeu cu mine când voi avea nevoie de ajutor. Iar Dumnezeu m-a ajutat și m-a răsplătit atunci când a știut el că e cel mai bine.
Apel:Trebuie sa îi ajutăm pe cei care au nevoie, pentru că și noi la rândul nostru vom avea nevoie de ajutor iar Dumnezeu ne va ajuta cu brațele deschise.
Provocare: Te provoc și pe tine să ajuți oameni care au cu adevărat nevoie de tine.
Pot totul în Hristos, care mă întărește.
Filipeni 4:13
Când era prizonier la Roma, apostolul Pavel, le-a scris filipenilor: „Pot totul în Hristos, care mă întărește”. Contextul este unul de mulțumire, bătrânul misionar recunoscând că filipenii l-au ajutat atunci când era greu încercat. Acest verset ne dă și nouă încrederea necesară pentru a începe ziua de astăzi cu zâmbetul pe buze, având certitudinea că în Hristos putem realiza tot ce ne propunem.
Un bărbat dorea să citească o revistă, dar era deranjat de fiica sa. Pentru a o face să fie ocupată cu ceva, acesta a rupt o foaie din revistă, care avea o imagine cu harta lumii pe ea. A rupt-o în bucățele și i-a spus: “Mergi în camera cealaltă și vezi dacă poți să refaci imaginea cu lumea”.
După câteva minute, fetița a revenit în cameră și i-a dat tatălui foaia cu toate bucățile puse corect la locul lor. Surprins, tatăl a întrebat-o cum de a reușit să potrivească toate bucățelele așa de repede. “O, a spus fetița, a fost foarte simplu. Pe cealaltă parte a foii era o imagine cu Isus, iar odată ce l-am pus pe El la loc, atunci și lumea s-a rearanjat”.
Dragă exploratorule, dacă încercările la care ești supus sunt prea mari, nu te îngrijora, pune-l pe Dumnezeu pe primul loc și totul se va rezolva. Poți totul în Hristos, atât timp cât alegi ca el să-ți călăuzească pașii. Atunci când ai impresia că și lumea ta este ruptă în bucăți, nu te chinui să o rearanjezi singur, ci amintește-ți că pe partea cealaltă este Isus și tot ce trebuie să faci este să-l pui pe El la loc.