- Detalii
- Scris de: Koόs Răzvan
- Categorie: Devoțional exploratori
Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.
Iov 22:21
Samuel Kaboo Morris s-a născut în anul 1873 într-un trib din Liberia. Tatăl său era conducătorul acelui trib, și Samuel îl iubea foarte mult. Din păcate, un trib rival l-a luat pe Samuel prizonier și pentru că tatăl său nu a avut destule resurse să îl scape, s-a dat ordin să fie executat.
În momentul în care se pregăteau armele, o lumină puternică a orbit pe toți dușmanii săi, și o voce s-a auzit: „Fugi, Kaboo, fugi!”. După ce a trecut prin mai multe experiențe cu Dumnezeu, acesta a ajuns într-o biserică de misionari unde, auzind experiența lui Saul din Tars, și-a dat seama că el a trecut prin exact același lucru.
S-a convertit și a dorit să afle mai mult despre Dumnezeu, așa că a plecat spre New York, la Universitatea Taylor. Prin rugăciune și credință, el, care era acolo doar de câteva săptămâni, a salvat de la faliment acea universitate, scriindu-și experiențele într-o carte vândută în multe exemplare. El îl numea pe Dumnezeu „Tatăl meu”.
La vârsta de 20 de ani, Samuel a făcut pneumonie și a murit. Înainte de a muri a spus: „Sunt fericit. Am încredere că Dumnezeu se va îngriji de misiunea mea din Africa pe care nu am putut să o termin.”
Samuel a murit fericit. S-a împrietenit cu Dumnezeu într-un mod unic. Credința sa a salvat o mulțime de vieți pentru Hristos. Cu toții căutăm fericirea, ne dorim să fim admirați, apreciați și să ne simțim bine. În toată fuga noastră după plăceri uităm de Dumnezeu, considerând plictisitor să studiem sau să ne rugăm. Dar singurul lucru care ne poate face cu adevărat fericiți este prietenia cu Dumnezeu.
El mereu ne cheamă, El stă la ușă și bate. Noi trebuie să Îl chemăm la noi și să ne împrietenim cu El, să comunicăm cu El, și doar atunci vom fi cu adevărat împliniți!
- Detalii
- Scris de: Koόs Mihaela
- Categorie: Devoțional exploratori
Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură.
Psalmii 25.14
Astăzi sunt singură și tristă în camera mea. Cu telefonul în mână, doresc să vorbesc cu cineva. Tastez numărul și apelez. La capătul celălalt o voce dragă îmi răspunde:
– Bună, sunt atât de fericită! Tocmai am încheiat convorbirea cu Prietenul meu cel mai bun. I-am povestit bucuriile, grijile, frământările mele, L-am lăsat să-mi vorbească și El și L-am ascultat. Mi-a vorbit printr-o Carte, prin natură, prin părinți și prieteni. A fost atât de frumos dialogul nostru!
Să-ți spun cum a început. Mi-am aranjat locul de întâlnire cu Prietenul meu într-unul dintre colțurile camerei mele. Am așezat cel mai aproape de mine Scriptura, pentru a nu uita să mă rog și să studiez zilnic. Pe o parte a peretelui din stânga mea, am așezat o imagine a unui bătrân, a unui copil, a unui adult și a unui tânăr, ca să nu uit datoria pe care o am față de semenii mei. Și-am mai așezat pe măsuța din colț un fruct dulce ca mierea, să-mi aducă aminte că trupul meu este Templu.
Într-un cufăr mic lângă pat am închis telefonul, pentru ca mintea mea să rămână curată. Aproape de sufletul meu am așezat frumos imaginea mamei și a tatălui ca să nu uit să fiu amabil și ascultător. Deasupra, pe peretele din față, am lipit o imagine cu biserica mea, pentru a-mi aduce aminte că trebuie să mă port cuviincios în Casa Domnului.
Lângă Biblia mea, am așezat o carte cu portative pentru a cânta zilnic un imn. În cealaltă parte a colțului meu, am așezat o imagine cu un drum lung, ca aceasta să-mi arate că trebuie să merg oriunde mă trimite Dumnezeu. Acesta este locul meu de întâlnire cu El.
A... și mi-a mai spus că este gata oricând să mă ajute, la fel cum eu sunt gata pentru El oricând. Ziua aceasta am descris-o într-un jurnal. Aceasta a fost prima zi și le aștept cu drag pe următoarele.
N-ai vrea să-ncerci de astăzi să faci și tu la fel?
- Detalii
- Scris de: Păun Valentina
- Categorie: Devoțional exploratori
Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale , te cunoșteam , și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei , Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.
Ieremia 1:5
Cuvintele de mai sus au o mare semnificație pentru fiecare dintre noi. Țin să cred că astăzi, 23 ianuarie 2022, Dumnezeu dorește să-ți vorbească într-un mod deosebit.
EL îți zice și ție astăzi: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte...”
Ce Dumnezeu minunat avem! „El îți cunoaște chiar și cel mai mic neînsemnat geamăt al inimii, chiar și cea mai mică durere și mâhnire.”
Trăim într-o lume în care ne confruntăm zilnic cu diferite probleme, dar în acest tumult de griji, EL veghează asupra ta necontenit, pentru a te dezvolta spre slava numelui Său. Faptul că trăiești - Dumnezeu are un plan cu tine!
Poate că nu vei deveni un profet precum Ieremia, dar cu siguranță Dumnezeu a așezat în tine un dar, un talant uimitor pentru a le sluji celorlalți cu bucurie. E posibil să nu-ți fi descoperit talantul, dar în 1 Ioan 5:14 spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă”.
Așa că îndrăznește să-i ceri Domnului să-ți descopere talantul. Nu de foarte mult timp, m-am confruntat cu gândul că Domnul vine și nu mai e nevoie să investesc în viitorul meu. GREȘIT!
Chiar dacă Domnul vine, noi trebuie să ne continuăm activitățile și tot ceea ce facem să fie spre slava numelui Său. Martin Luther afirmă faptul că: „Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii, eu astăzi aș sădi un pom”. E de la sine înțeles că trebuie să ne facem datoria de copii ai săi, în orice moment al vieții noastre.
Un alt exemplu este Theodore Roosevelt care afirmă: Faceți ceea ce puteți, cu ceea ce aveți, acolo unde sunteți!”
Ceea ce vreau să spun e faptul că nu trebuie să începi cu lucruri mari, ci treptat, cu lucruri mărunte. Chiar și să sădești un pom este o responsabilitate prin intermediul căreia poți sluji altora. Iar dacă nu reușești din prima nu te descuraja. „Eșecul este o treaptă către biruință”.
Încredințează Domnului tot ceea ce ai și ești, iar El va lucra în mod deosebit!
- Detalii
- Scris de: Gurău Minodora
- Categorie: Devoțional exploratori
Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!
Ieremia 31:3
Bob și familia lui se întorceau dintr-o vacanță din Florida când au văzut o pancartă pe care scria: „Către Biblioteca Billy Graham”.
Curios, băiatul i-a rugat pe părinți să meargă acolo, iar aceștia au acceptat. Familia a vizitat expozițiile și galeriile interactive. În aceste picturi și tablouri era transmisă vestea bună a speranței și iubirea lui Dumnezeu.
În final toți vizitatorii au vizionat un film despre dragostea lui Dumnezeu. Au fost profund impresionați si chiar au cerut să se roage cu voluntarii rugăciunii. Când au ajuns acasă, aceștia s-au hotărât să meargă la biserica din orașul lor, să afle mai multe despre Dumnezeu. Bob a crescut și a devenit explorator, ulterior instructor și astăzi vorbeşte copiilor despre iubirea lui Dumnezeu de fiecare dată când are ocazia!
Bună dimineața! Isus te iubește!
Oare realizăm noi cine este Cel ce ne iubește? Cel ce te iubește?
Creatorul tău, Creatorul întregului univers, cel ce a făcut fiecare atom și fiecare celulă, te iubește! El l-a îndemnat și pe Bob să meargă la bibliotecă și astfel el a aflat despre Dumnezeu și despre iubirea Lui!
De fiecare dată când ne simțim singuri, neiubiți și neînțeleși ar trebui să recitim acest verset: ,,te iubesc cu o iubire veșnică de aceea îți păstrez bunătatea Mea!”. O promisiune și o declarație de la sursa iubirii în sine, de la Creator. O declarație ce ar trebui să ne umple sufletele de fericire pentru ca Da, suntem iubiți!
Așa că nu uita: El te iubește! Dumnezeu te așteaptă! Fă-ți-l prieten, nu ezita!
- Detalii
- Scris de: Moroșanu Ionel
- Categorie: Devoțional exploratori
Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”
Iona 4:4
Fusese o seară ploioasă în camporee. S-a întâmplat că, la ieșirea din cortul fetelor era o mică groapă, nu adâncă, dar destul de încăpătoare în care se adunase apă.
Instructorul nu a crezut că va avea loc programul de seară la cortul mare, după așa o vreme. Ploaia în sfârșit, s-a oprit. Programul de seară a avut loc, s-a cântat... Dar grupa instructorului care era și ofițer de serviciu, n-a știut, pentru că n-a fost anunțată.
A doua zi, s-a auzit: „Ce frumos a fost aseară la programul din cortul mare”.
– Nenea Ionel s-a ținut programul aseară?
– Ddda!
– Și nouă de ce nu ne-ați spus???
– Pe noi de ce nu ne-ați anunțat??? au izbucnit exploratorii.
– Păi, știți, m-am gândit că nu aveți încălțăminte adecvată și nu am vrut să vă udați la picioare... motiva instructorul.
– Dar noi am vrut să participăm!
– Iertați-mă! Vă rog să mă scuzați! nu o să se mai repete!...
În final exploratorii și-au iertat instructorul, dar pe moment au fost foarte supărați pe el. E bine să te superi pe instructor când ți se pare că „a dat-o în bară?”. Instructorii sacrifică timp pentru grupă, pregătesc, au grijă de grupă, o învață, însoțește... Dar sunt și ei oameni și mai greșesc.
Ce ziceți? Trebuie iertați? Bine faceți de vă supărați pe ei?
În rugăciunea „Tatăl nostru” Domnul Isus ne învață: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Dragă explorator, Domnul te învață să îți ierți instructorul când greșește. Accepți provocarea?