Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni cu ţărână. Nici-un rău, nici-o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.
Isaia 65:25
Suntem obișnuiți cu breaking news-urile societății de astăzi. Firea noastră este arondată tensiunilor care au apărut încă din grădina Edenului.
Istoria Bibliei ne aduce aceste vești de început ale planetei Pământ și imaginează-ti ce s-a întâmplat în ceruri când Adam și Eva au păcătuit. Nu vorbim aici doar despre constelația noastră, ci de întregul Univers pe care nu-l putem cuantifica. Ce sentimente ciudate și neînțelese pe deplin au trăit locuitorii lumilor care nu au cedat ispitelor lui Lucifer (ființe nevăzute de noi astăzi) când li s-a adus la cunoștință că planetă Pământ a cedat.
Breaking news! Adam și Eva au căzut în ispita neascultării, a păcatului! Nimeni nu experimentase o astfel de situație, nimeni nu înțelegea pe deplin consecințele păcatului. Era pentru prima oară. Există un plan de salvare, de răscumpărare a omului! Dumnezeu le spune că El însuși va veni pe Pământ, luând chip de om, într-o fire asemănătoare cu a omului, va învinge ispitele, va suferi crucea și moartea, apoi va învia pentru că oamenii supuși puterii celui rău, să poată birui la rândul lor și să fie salvați. Salvați pentru o altă lume în care nu va exista suferință și moarte, consecințele păcatului.
Adam omoară primul miel, simbol al Domnului Isus, care urma să vină. Nu există iertare fără vărsare de sânge! Consecințele păcatului: Adam și Eva pleacă din Paradis, animalele încep transformarea lor. O parte dintre animale au devenit sălbatice. Maxilarele lor au devenit mai mari, specializate în a prinde, a omorî și a devora prada, care acum este diferită.
Leul nu mai mănâncă vegetale, păcatul a afectat și deteriorat toate ființele create de Dumnezeu.
Când citești acest devoțional, probabil că valul x al pandemiei încă mai îngrozește și seceră vieți, însă apare mai puternic că oricând acest breaking news măreț, glorios: Domnul Isus se va întoarce curând! El va readuce bucuria și pacea din grădina Edenului iar moartea nu va mai fi!
Ca explorator, fii întotdeauna conectat la știrile cerului, cele adevărate, cele care aduc vindecare oamenilor!
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Matei 6:33
Nu ești niciodată mulțumit cu ceea ce ești și cu ceea ce ti-a dăruit existența, deoarece atenția ta se îndreaptă întotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a plănuit să fii. Nu te îndrepți spre realizarea propriului tău potențial. Tu încerci să fii ceea ce vor alții să fii, însă acest lucru nu te va putea mulțumi niciodată. Iar când apare nemulțumirea, logica iți spune: „Poate că ceea ce ai nu este suficient; străduiește-te să obții mai mult!" Atunci începi să cauți, încerci să realizezi mai mult.
Și toată lumea apare cu o mască zâmbitoare și fiecare vrea să-i păcălească pe ceilalți. Și tu porți, la rândul tău, o mască, astfel încât ceilalți cred că ești ceva mai fericit, deși tu ai impresia că ei sunt mai fericiți. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului; el privește însă iarba din curtea ta și pentru el aceasta este mai verde. Ea pare mai verde, mai mlădie, mai frumoasă. Acestea sunt iluziile pe care le creează distanța. Când te apropii însă mai mult, începi să vezi că nu este chiar așa.
Dar oamenii rămân la distanță unii de alții. Chiar și prietenii, se țin unul pe altul la distanță. O apropiere prea mare ar fi periculoasă, s-ar putea ca ei să vadă cum ești in realitate. Iar eroarea își are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel încât orice ai face - nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de mulți bani: îți vine imediat ideea că banii reprezintă cauza fericirii. „Privește la acest om! Cât de fericit pare să fie!” Așa că alergi după bani. Un altul este mai sănătos; alergi după sănătate! Un altul face altceva și arată foarte mulțumit - îl urmărești! Dar de fiecare dată e vorba de celălalt...
Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare: și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Matei 6,26
Când spun explorator, mintea, imediat îmi fuge spre tabere, focuri de tabere, excursii, trasee, prieteni și desigur, careurile de la începutul și sfârșitul zilei.
Acum mă întorc puțin în timp ca să îți dezvălui una dintre trăirile mele frumoase ca și explorator.
Eram într-o tabără de vară împreună cu verișorii mei. Gary Johnson era și el alături de noi. Și cum în fiecare tabără sunt organizate tot felul de ateliere și atunci s-a întâmplat la fel, iar Gary a susținut și el un atelier despre...frunze. La prima vedere nu pare prea interesant și așa am gândit și eu, inițial. „Hmm..ce poate fi așa interesant la niște frunze?!” Dar în ciuda acestui gând, m-am hotărât, până la urmă, să mă duc.
Știai că.. frunzulițele de brad au mai puțin de 3 cm lungime și sunt fixate pe ramuri pe același plan, spre deosebire de frunzele de molid ce pot depăși lungimea de 3 cm și acele sunt dispuse de jur-împrejurul ramurii. În plus, și asta mi se pare tare interesant, frunzele de brad nu înțeapă, dar cele de molid, da.
Am descoperit cum două frunze, aparent asemănătoare, sunt atât de diferite și cum câteva aspecte mărunte pot determina cărui copac îi aparține. Și ceea ce am descoperit atunci, sunt sigură, că este doar o mică parte.
Dragul meu explorator, am convingerea că deja știi cât de minunată este natura pe care ne-a oferit-o Dumnezeu. Și cât de multe alte lucruri extraordinare așteaptă să fie descoperite.
Dar o idee pe care mi-aș dori să o porți în gând este aceea că ești iubit și prețuit de Tatăl tău Ceresc.
Dumnezeu, atunci când a creat frunzele, a oferit o așa atenție, atenție ce poate fi observată cu ușurință prin detaliile prezente. Și dacă unei neînsemnate frunze i s-a oferit o așa importanță, să fii sigur că ție ți-a dat mult mai multă valoare.
Domnul Isus te prețuiește enorm de mult, încât a dat tot ce avea pentru a te salva, și dorește să te bucuri de darul de a fi diferit.
Diferențele ne fac unici și speciali.
Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Romani 12:2
Ca să putem să ne deosebim de felul de a trăi al veacului acestuia trebuie să fim transformaţi şi aceasta prin cunoaşterea şi trăirea voii lui Dumnezeu. Pentru a cunoaşte şi a face voia Lui, trebuie mai întâi să-L lăsăm pe Domnul Isus să fie în adevăr, Domnul vieţii noastre. Numai atunci El ne poate transforma. Cineva spunea: "Dumnezeu ne-a format; păcatul ne-a deformat; Domnul Isus ne-a transformat." Ce misiune deosebită ne-a încredințat Dumnezeu!? Să formăm oameni după asemănarea Lui mai întâi noi nu trebuie să ne conformăm adică să ne potrivim cu lumea aceasta în filozofia ei de a fii. Avem o chemare deosebită: Modelarea tinerelor vieți ca să devină oameni deosebiți ce vor moșteniri cerul! Fiecare copil îşi are caracterul lui, şi Dumnezeu nu lucrează cu fiecare după acelaşi tipar, dar scoate din fiecare o operă a harului Său.
Michelangelo totdeauna spunea că în fiecare bloc de granit era o persoană care trebuia să fie eliberată, dată la iveală. Când a sculptat faimoasa statuie a lui David, care astăzi are o valoare inestimabilă, el a folosit o bucată de marmură care a fost dată deoparte şi ignorată de alt artist. Dar el a văzut potenţialul unei mari lucrări de artă în acea bucată de marmură dispreţuită. Dându-se acestei pietre o altă şansă, intrând pe mâna genialului artist, a ieşit din ea una din cele mai renumite sculpturi din lume. Când ne gândim însă ce lucrare a făcut Dumnezeu cu fiecare dintre noi, de unde ne-a scos, cum ne-a spălat de murdăria păcatului şi cum a început să lucreze, şi lucrează şi acum, ca să scoată din fiinţa vrednică de dispreţuit a noastră, cea mai strălucită lucrare a universului, un chip asemenea Fiului Său Preaiubit, nu vom fi niciodată în stare să-i mulţumim şi să-L lăudăm îndeajuns.
Voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
1 Împărați 3:12
Mă aflam în fața celui mai mare examen din viața mea. Între timp, înainte de venirea examenului, Dumnezeu mi-a dat un loc de muncă. M-am rugat pentru călăuzirea lui Dumnezeu la examen. Chiar în dimineața examenului eu și cu mama mea am citit din Biblie versetele afișate pentru ziua respectivă. Primul verset m-a încurajat, așa și al doilea verset. Cât timp mă aflam la muncă, mintea mea era cuprinsă de emoții și frică. Am sunat-o pe mama și cu un glas emoționat i-am spus să meargă cu mine la examen ca să o simt mai aproape și să mă încurajeze. În drum spre examen tot felul de gânduri îmi veneau în minte: (nu o să mă descurc, toți vor fi dezamăgiți de mine, nimeni nu o să mai vrea să vorbească cu mine, o să dezamăgesc pe toată lumea). Când am ajuns în sala de examen tot ceea ce învățasem, uitasem complet. Când mi-a venit rândul în a-mi susține examenul, m-am rugat lui Dumnezeu foarte mult ca să nu greșesc, și parcă tot ceea ce uitasem îmi venise în minte din nou. Ieșind din sala de examen foarte bucuroasă, mama m-a întâmpinat și m-a întrebat ce s-a întâmplat, iar eu i-am răspuns că a fost totul bine și Dumnezeu m-a ajutat. Domnul m-a ascultat, am obținut rezultate bune la examen.
Dumnezeu își ține promisiunea, chiar dacă nouă ni se pare imposibil de realizat și ne ajută în fiecare moment al vieții noastre.