
Probabil că nu există în viața umană o etapă mai complexă și mai dificilă decât adolescența (13-19 ani). Este o perioadă de tranziție în care ies la suprafață toate îndoielile, ezitările și incertitudinile. Dacă îndoielile acestea nu sunt tratate corect, semne importante de imaturitate vor persista până la vârsta matură. De aceea, adolescența este stadiul vieții în care îndrumarea și sfaturile sunt necesare probabil în cea mai mare măsură.
Cum să supraviețuiești adolescenței este o carte care să-i ajute pe adulți să cunoască și să înțeleagă generațiile noi și o carte care să-i ajute pe tineri să cunoască și să înțeleagă generațiile anterioare. Autorul Julián Melgosa ne prezintă un stil de viață care încurajează acoperirea prăpastiei dintre generații prin informații utile despre adolescenți și familie, prieteni, școală, căutarea unui loc de muncă, droguri, sexualitate și valori etice și morale. Cartea este o încurajare pentru a adopta o atitudine de înțelegere și toleranță, ca în acest mod să fim capabili să creăm și să menținem o atmosferă de prietenie și colaborare între tineri și adulți.
Julián Melgosa, doctor în psihologie, decan al Facultății de Educație și Psihologie din cadrul Universității Walla Walla, Washington, SUA, și-a dedicat activitatea educației și instruirii adolescenților și tinerilor din Spania, Anglia și Filipine, cu un succes remarcabil.
Cartea Ferestre între două lumi se adresează celor care în aceste vremuri tulburi doresc să se ridice deasupra acestor realităţi şi să privească spre ferestrele deschise dintre cele două lumi: lumea lui Dumnezeu şi lumea noastră. Deşi sunt tot mai puţini, o rămăşiţă aş putea spune, ei înţeleg foarte bine realitatea. Sunt cei ce realizează că salvarea nu poate veni din lumea jos, ci din cea de Sus.
Ei privesc cu atenţie spre cer, prin ferestrele pe care le deschide Dumnezeu. Iar asta nu se face cu ochii, ci cu sufletul. Aşa că aleg să meargă pe drumul lor, pe calea îngustă, împotriva curentului, în sensul opus faţă de cel în care aleargă mulţimea.
Ei ştiu că nu numărul contează. Istoria ne-a demonstrat de multe ori că e de ajuns ca unul singur să meargă în sensul bun, pentru a schimba destinul unei naţiuni sau al întregii umanităţi.
Lucian Răcilă este pastor şi director asociat al Departamentului Tineret la Conferinţa Oltenia. Este licenţiat în teologie şi drept şi are un doctorat în sociologie. Este pasionat de educaţie şi de tineri şi îi place să stea de vorbă cu ei în cadrul COMPA TALKS.
Munţii vorbesc, într-adevăr, dar într-o limbă pe care omul o înţelege doar cu inima.
În volumul său de debut, Andreia Albu ne povesteşte despre cum am putea învăţa şi noi limba aceasta şi ne istoriseşte întâmplări adevărate, trăite pe munte alături de familia şi prietenii săi. Istoriile personale devin lecţii despre viaţă, ba chiar lecţii spirituale despre cum să ascultăm şi să auzim mai bine vocea Creatorului acolo sus, pe pisc. Muntele ne este dezvăluit ca profesor exigent, şi totodată, neasemuit în răsplăţile şi binecuvântările pe care le oferă elevilor săi.
Ce mi-au spus munţii e o prefaţă delicioasă la minunata carte a creaţiei divine.
Cartea face parte din colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș
O pierdere, fie că este vorba de cineva drag, de carieră sau orice altceva important, ne umbrește viața până la sfârșit. Lasă în urmă un gol care nu mai poate fi umplut cu adevărat niciodată. Dar pierderea poate fi tratată și în mod sănătos, viața merge înainte, chiar frumos. Larry Yeagley ne învață cum să ne luăm "la revedere" de la lucrurile pe care le-am pierdut.
Tratând probleme ca divorțul, pierderea locuinței și suferința emoțională produsă de necazuri care, pur și simplu, nu vor sa treacă, el ne arată cum putem face față cu succes unor pierderi primare și secundare sau pierderii tuturor acelor lucruri din viața noastră care se împletesc cu pierderile primare. De exemplu, când cineva drag moare sau ne părăsește, odată cu el pierdem și toate lucrurile pe care le făceam împreună și ni se întâmplă să ne petrecem restul vieții descoperind aceste pierderi secundare și încercând să le facem față. Este posibil să simțim o vinovăție nesfârșită și un regret continuu pentru lucrurile pe care am fi dorit să le fi făcut sau să nu le fi făcut.
Larry Yeagley ia în discuție și suferința constantă îndurată de personalul medical, asistente, medici, și de familiile bolnavilor și ale muribunzilor și oferă soluții practice pentru aceste situații.
Suntem cei mai grozavi atunci când contează. Dar cum suntem atunci când nu ne vede nimeni? În aceasta se dovedeşte caracterul - să fii consecvent chiar şi atunci când nu pare să aibă vreo importanţă.
"Caracter" este un termen rareori folosit în Biblie pe care nu îl vedem prea des în ziare și nici nu îl prea auzim la televizor. Totuși, știm ce înseamnă și imediat îi recunoaștem absența. Caracterul, spunea un înțelept, este ceea ce facem atunci când nu ne vede nimeni. Nu este același lucru cu reputația, ceea ce alți oameni cred despre noi. Nu se confundă nici cu succesul sau cu realizările. Caracterul nu este ceea ce am realizat, ci ceea ce suntem. Deși adesea auzim despre lipsa de caracter, dacă vrem să știm ce este cu adevărat, nu este suficient să descriem lipsa acestuia.