’Vrei să-ți spun un secret? Nu doar în martie este ziua ta, pe 8, când este trecut în calendar: Ziua Femeii.Mai este o zi care poate fi a ta oricând, numai să vrei: 1 Iunie.
Ai dreptate, 1 Iunie este Ziua Copilului.Dar cine ne poate împiedica vreodată să fim copii? Cine poate spune: Ai crescut suficient, nu te mai poți juca,nu mai poți visa, nu mai poți aștepta cu ochii mari și senini ca lumea să fie mai bună, și toate pistoalele din lume să fie cu apă, sau cu baloane de săpun?Poate nu stii cum să faci să rămâi copil? Trebuie să înveți cât mai repede...Hai să vedem ce face un copil, sau mai degrabă ce nu face:
Un bătrân stătea pe o buturugă în curtea casei, cu capul în mâini și cu privirea pierdută în zare.Soția îi murise de curând și , de atunci, el nu-și mai găsea rostul în viață.Copilul vecinilor, un băiețel de numai patru ani, văzându-l atât de trist, a intrat ușor pe poartă și, fără să-i spună nimic, i s-a cuibărit la piept și a stat acolo liniștit, preț de câteva minute bune.Atunci când s-a întors acasă, mama l-a întrebat ce i-a spus vecinului și ce a făcut acolo.Băiețelul i-a răspuns: „Nimic.Era necăjit și eu doar l-am ajutat să plângă.”
Ce face un copil atunci când vede pe cineva necăjit, când simte că celălalt are sufletul prea plin de durere?Tocmai aici e secretul: Nu face nimic.Nu se simte în stare să dea sfaturi, să ofere soluții, să mustre, să critice metodele aplicate până atunci, să desconsidere slăbiciunea și sentimentul celuilalt, spunându-i că nu are motive să sufere și că trebuie să fie tare.Un copil tace, ascultă, ți se cuibărește în brațe și te ajută să plângi.Doar atât.Știe că nu poate mai mult.E doar un copil.Nici adulții nu pot mai mult.Doar că ei nu știu sau nu vor să creadă acest lucru.
Și ce vede un copil? Cum e privirea lui? Sigur știi.Norii amenințători care pe tine te determină să murmuri,sa-ți scoți umbrela și să-ți verși nervii pe cei de la prognoza meteo, pentru el iau chipul jucăriilor preferate.El vede în ei un ursuleț de pluș, o porție de vată pe băț,o turmă de oi, o păpușă, o bicicletă sau chiar un castel.Nu știu cum face.Cred că nu are retina suficient de dezvoltată.Sau aria de protecție corticală a vederii nu s-a maturizat.Este un defect, cu siguranță.Un defect pe care ți-l doresc și ție.Te face să te simți excelent. Ce urmează? Încep să cadă stropii buni și răcoritori iar tu îți scoți sandalele și mergi desculță prin ploaie.
Dar ce aude un copil, știi?Aici chiar este o problemă.Un copil aude tot.Chiar tot. Aude mai ales ceea ce nu vrea să audă.Aude când ne certăm unii cu alții, aude când ne bârfim, când ne acuzăm, când ne amenințăm...când mințim.Și ce face atunci?Se pare că,în acest caz, rolurile se inversează: făcând astfel,noi îl „ajutăm’’ să plângă.
Deci... e greu să fii copil?Eu cred că nu.Oricum, eu cred că merită să te străduiești. Ai la dispoziție fiecare zi pentru a exersa. ’’
La prima vedere, cartea pare să aibă un public țintă: Femeia. Dar, pe măsură ce vei citi, tu- drag cititor, vei descoperi faptul că fiecare pagină este o radiografie a propriului suflet. Și indiferent că ești copil, adolescent, părinte sau chiar bunic, cu siguranță iți vei găsi locul in poveștile pe care autoarea ni le împărtașește în cuvinte simple dar pline de profunzime și sensibilitate.
Te invit așadar, să pășim împreună, pe potecile bătătorite de alții dar, mai mult decât atât, te invit să alegi în fiecare zi cărarea ce duce către Cer..
Fiecare persoană are nevoie de încredere în sine pentru a obţine orice. Stima de sine scăzută este cea mai mare piedică în a-ţi atinge ţelurile prin credinţă şi încredere de sine. De aceea, conceptul de stimă de sine merită atenţia şi intervenţia noastră.
Se estimează că 40% dintre fete şi 18% la sută dintre băieţi au sentimente puternice de stimă de sine scăzută pe termen lung, înainte de a împlini 15 ani. Acest fapt afectează în mod negativ performanţele şcolare şi comportamentul acestora în general. Printre adulţi, incidenţa nivelurilor de stimă de sine scăzută cunoaşte o uşoară îmbunătăţire, dar proporţiile acestei probleme rămân semnificative.
Mai multe studii care corelează stima de sine cu diferite analize ale sănătăţii mintale arată că stima de sine este strâns legată de problemele mintale. Cu alte cuvinte, dacă aceia care suferă de stimă de sine scăzută îşi îmbunătăţesc perspectiva, înţelegând că sunt fiinţe umane valoroase, care merită respect (a nu se confunda cu vanitatea sau cu mândria exagerată), atunci ei pot să reducă drastic următoarele probleme: anorexia, bulimia, anxietatea, sindromul oboselii cronice, eşecul şcolar, conflictele maritale, pesimismul, lipsa motivaţiei la muncă şi abuzul domestic. Ar trebui, de asemenea, remarcat că, aşa cum se întâmplă în cazul oricărui dezechilibru emoţional, stima de sine scăzută poate agrava bolile fizice.
O persoană informată, pregătită, poate să îşi controleze stima de sine şi o poate îmbunătăţi în loc să o lase în voia factorilor înconjurători. Cartea Descoperă-ți valoarea oferă sfaturi practice pe parcursul ei şi în special în capitolul 5. Nu sunt doar sfaturi generale, ci şi strategii şi tehnici medicale despre care s-a demonstrat că îmbunătăţesc stima de sine. Ultimul capitol este alcătuit dintr-un plan cu idei practice care să fie pus în aplicare zilnic în diferite circumstanţe: singur, cu familia şi prietenii, la locul de muncă etc.
O pierdere, fie că este vorba de cineva drag, de carieră sau orice altceva important, ne umbrește viața până la sfârșit. Lasă în urmă un gol care nu mai poate fi umplut cu adevărat niciodată. Dar pierderea poate fi tratată și în mod sănătos, viața merge înainte, chiar frumos. Larry Yeagley ne învață cum să ne luăm "la revedere" de la lucrurile pe care le-am pierdut.
Tratând probleme ca divorțul, pierderea locuinței și suferința emoțională produsă de necazuri care, pur și simplu, nu vor sa treacă, el ne arată cum putem face față cu succes unor pierderi primare și secundare sau pierderii tuturor acelor lucruri din viața noastră care se împletesc cu pierderile primare. De exemplu, când cineva drag moare sau ne părăsește, odată cu el pierdem și toate lucrurile pe care le făceam împreună și ni se întâmplă să ne petrecem restul vieții descoperind aceste pierderi secundare și încercând să le facem față. Este posibil să simțim o vinovăție nesfârșită și un regret continuu pentru lucrurile pe care am fi dorit să le fi făcut sau să nu le fi făcut.
Larry Yeagley ia în discuție și suferința constantă îndurată de personalul medical, asistente, medici, și de familiile bolnavilor și ale muribunzilor și oferă soluții practice pentru aceste situații.
Probabil că nu există în viața umană o etapă mai complexă și mai dificilă decât adolescența (13-19 ani). Este o perioadă de tranziție în care ies la suprafață toate îndoielile, ezitările și incertitudinile. Dacă îndoielile acestea nu sunt tratate corect, semne importante de imaturitate vor persista până la vârsta matură. De aceea, adolescența este stadiul vieții în care îndrumarea și sfaturile sunt necesare probabil în cea mai mare măsură.
Cum să supraviețuiești adolescenței este o carte care să-i ajute pe adulți să cunoască și să înțeleagă generațiile noi și o carte care să-i ajute pe tineri să cunoască și să înțeleagă generațiile anterioare. Autorul Julián Melgosa ne prezintă un stil de viață care încurajează acoperirea prăpastiei dintre generații prin informații utile despre adolescenți și familie, prieteni, școală, căutarea unui loc de muncă, droguri, sexualitate și valori etice și morale. Cartea este o încurajare pentru a adopta o atitudine de înțelegere și toleranță, ca în acest mod să fim capabili să creăm și să menținem o atmosferă de prietenie și colaborare între tineri și adulți.
Julián Melgosa, doctor în psihologie, decan al Facultății de Educație și Psihologie din cadrul Universității Walla Walla, Washington, SUA, și-a dedicat activitatea educației și instruirii adolescenților și tinerilor din Spania, Anglia și Filipine, cu un succes remarcabil.
Comunicarea este darul lui Dumnezeu pentru creaturile Sale inteligente şi afective.