În contextul educaţional adventist, activitatea didactică are două teme deschise permanent pentru îmbunătăţire şi actualizare: cum să menţinem o abordare biblică pentru întreaga activitate educaţională şi cum să atingem un nivel înalt de calitate raportat la profilul şi nevoile beneficiarilor educaţiei.
Cartea Dezvoltarea unei educaţii bazate pe credinţă răspunde adecvat acestor două teme şi reprezintă o abordare amplă, detaliată şi sistematică a activităţii educaţionale fundamentate pe credinţă. Educatorului (profesor, pastor, instructor sau părinte) îi este adresată invitaţia de a parcurge o valoroasă călătorie informaţională, presărată cu peisaje exemplificative şi cu popasuri analitice.
Prin conţinuturile generoase ale fiecărui capitol, dar fără să depăşească graniţa esenţelor, cititorul va descoperi un ghid metodologic bazat pe credinţă, util şi necesar mediului educaţional românesc.
Barbara J. Fisher este lector senior adjunct la Facultatea de Educaţie de la Avondale University, Australia, unde de 30 de ani predă educaţie religioasă - studii curriculare. Este pasionată de educaţia bazată pe credinţă şi a ţinut cursuri şi seminare pentru profesorii adventişti din Australia, Macao, Mexic, Ucraina, şi Papua-Noua Guinee. A contribuit la realizarea mai multor manuale pentru educaţia bazată pe credinţă , materiale valoroase publicate în limbile engleză, spaniolă şi rusă. Manualul de faţă este prima sa lucrare tradusă în limba română.
Elogiu iubirii de semeni este o carte despre limitele de care avem nevoie pentru a fi liberi în noi înşine şi în relaţiile cu semenii.
E o călătorie de autocunoaştere şi totodată de recunoaştere a faptului că echilibrul vieţii atârnă de căutarea armoniei cu cel de lângă noi - părinte, copil, prieten, partener de dialog sau chiar necunoscutul al cărui drum îl intersectează sporadic pe al nostru.
Deşi scrise de-a lungul multor ani, eseurile cărţii nu s-au perimat, n-au ieşit din garanţie. Subiectele tratate sunt de larg interes. Ba încă unele par să fi fost scrise mai degrabă pentru azi, când realităţi cotidiene disecate cu ani în urmă au dobândit accente noi, devenind mai stridente. Deloc surprinzător, răspunsurile lui Cristinel Sava trimit - direct sau numai ca ecou - la filozofia creştină, la miezul Evangheliei, adică iubirea de aproapele intrinsec legată de cea de Dumnezeu.
Munţii vorbesc, într-adevăr, dar într-o limbă pe care omul o înţelege doar cu inima.
În volumul său de debut, Andreia Albu ne povesteşte despre cum am putea învăţa şi noi limba aceasta şi ne istoriseşte întâmplări adevărate, trăite pe munte alături de familia şi prietenii săi. Istoriile personale devin lecţii despre viaţă, ba chiar lecţii spirituale despre cum să ascultăm şi să auzim mai bine vocea Creatorului acolo sus, pe pisc. Muntele ne este dezvăluit ca profesor exigent, şi totodată, neasemuit în răsplăţile şi binecuvântările pe care le oferă elevilor săi.
Ce mi-au spus munţii e o prefaţă delicioasă la minunata carte a creaţiei divine.
Cartea face parte din colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș
În best-seller-ul Maini inzestrate, dr. Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu și s-a perfecționat, punându-și la lucru mâinile înzestrate. Medicul primar neurochirurg, care a conceput și a coordonat cu succes numeroase operații pe creier, nu este altul decât puștiul care altădată colinda mahalalele orașului Detroit.
Orice om are de înfruntat realităţile practice ale vieţii – ocazii şi responsabilităţi, înfrângeri sau succese. Cum va face faţă acestor experienţe, dacă va deveni victima împrejurărilor sau dacă va reuşi să le domine, aceasta depinde, într-o mare măsură, de cât de pregătit este să le înfrunte – de educaţia sa.
Probabil că nu există o altă carte în acest domeniu destinată în principal profesorilor, dar din care şi părinţii să aibă atât de multe de învăţat.
Autoarea vorbeşte despre colaborarea care ar trebui să existe între profesori şi părinţi, despre modul în care ar trebui să se raporteze profesorii la elevi, chiar şi la cei care pun probleme, despre conduita şi exemplul profesorului, dar şi despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă părinţii faţă de şcoală şi educatori.
Sunt tratate şi probleme actuale discutate în sfera publică. De exemplu, educaţia bazată pe memorizare, în detrimentul judecăţii proprii, metodă care are şi implicaţii morale, deoarece copiii nu mai pot distinge singuri între bine şi rău. Sau problema competiţiei încurajate, de părinţi şi de şcoală, de la vârste tot mai mici, care nu face decât să hrănească egoismul şi să ducă, în cazul multora, la necinste.
Citit cu interes şi cu minte deschisă, volumul de faţă se va dovedi un real ajutor pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, de la profesori până la părinţi.