Iubim poveștile, mai ales cele care lasă amprente greu de șters în viața noastră, așa cum sunt poveștile de familie. Ele sunt oglinzile în care ne privim din unghiuri avantajoase și incomode, forțe care extind granițele vieții noastre, reflectoare sub care putem desluși cum se transmit diferite caracteristici de-a lungul generațiilor.
Cartea Relațiile care ne vindecă este ea însăși o poveste, una brodată pe tapiseria relațiilor de familie, încercând să surprindă modelele cu fire greu de destrămat, dar și pe cele care se deșiră lesne. E ușor să te regăsești în una sau mai multe din aceste fotografii de familie – entuziasmându-te de focul de artificii al începuturilor în doi, trăind miracolul nașterii unui copil, supraviețuind mișcărilor tectonice ale parentingului, reparând pilonii unei căsnicii atinse de ravagiile timpului, acomodându-te cu îmbătrânirea și moartea părinților, supraviețuind loviturii tăioase a pierderii partenerului de familie, pregătindu-te pentru rolul de bunic, în care continui să semeni ceva ce vei secera doar în eternitate.
Povestea nu se încheie însă aici, în cortul ocrotitor al relațiilor de familie, ci ea se deapănă și pe tărâmul relațiilor sociale, acolo unde singurătatea s-a cuibărit în casele și inimile oamenilor. Acolo unde în fundația prieteniei și-au croit drum fisuri tot mai adânci, iar disponibilitatea de a fi acolo pentru celălalt a devenit tot mai rară. Uneori, povestea pare să se fi rătăcit dincolo de hotarele realului, tatonând tărâmul ficțiunii. De pildă, atunci când descrie cazurile extreme de singurătate, în care societatea a născocit servicii noi, de la închirierea actorilor care să joace rolul de prieten sau de rudă până la firme specializate în curățenia locuințelor celor descoperiți după săptămâni și luni de la moartea lor .
Chiar dacă ne așază în față neplăcutele convulsii ale colapsului relațional, povestea nu ne lasă, la final, cu gustul demolator al neputinței, ci resuscitează speranța că fiecare poate parcurge, în cadența sa, călătoria vindecătoare a reînnodării relațiilor care ne fac să ne simțim vii.
Comunicarea este darul lui Dumnezeu pentru creaturile Sale inteligente şi afective.
Probabil că nu există în viața umană o etapă mai complexă și mai dificilă decât adolescența (13-19 ani). Este o perioadă de tranziție în care ies la suprafață toate îndoielile, ezitările și incertitudinile. Dacă îndoielile acestea nu sunt tratate corect, semne importante de imaturitate vor persista până la vârsta matură. De aceea, adolescența este stadiul vieții în care îndrumarea și sfaturile sunt necesare probabil în cea mai mare măsură.
Cum să supraviețuiești adolescenței este o carte care să-i ajute pe adulți să cunoască și să înțeleagă generațiile noi și o carte care să-i ajute pe tineri să cunoască și să înțeleagă generațiile anterioare. Autorul Julián Melgosa ne prezintă un stil de viață care încurajează acoperirea prăpastiei dintre generații prin informații utile despre adolescenți și familie, prieteni, școală, căutarea unui loc de muncă, droguri, sexualitate și valori etice și morale. Cartea este o încurajare pentru a adopta o atitudine de înțelegere și toleranță, ca în acest mod să fim capabili să creăm și să menținem o atmosferă de prietenie și colaborare între tineri și adulți.
Julián Melgosa, doctor în psihologie, decan al Facultății de Educație și Psihologie din cadrul Universității Walla Walla, Washington, SUA, și-a dedicat activitatea educației și instruirii adolescenților și tinerilor din Spania, Anglia și Filipine, cu un succes remarcabil.
Pensionarea este, fără îndoială, cea mai mare ajustare pe care trebuie să o facă persoanele adulte, dar puțini sunt cei care vorbesc în mod serios despre pensionare pentru a-i pregăti pe oameni pentru tranziția majoră pe care o presupune aceasta. Cartea Darul pensionării este cu adevărat un dar real și o resursă valoroasă. Este scrisă într-un stil foarte atrăgător, fiind încărcată de informații pozitive și complete. Bruce Manners scoate în evidență pensionarea ca fiind o perioadă frumoasă a vieții și, folosind mijloace practice, ne arată cum pot să înflorească viața și credința în această nouă etapă a vieții.
Manners s-a bazat nu doar pe anecdote și istorisiri, ci a și studiat cu atenție subiectul, utilizând analize valoroase pentru a oferi informații clare și profunde despre călătoria pensionării. Recomand în mod deosebit acest „dar al pensionării” pentru oricine este la pensie sau se gândește la ea. Fă-ți acest cadou, meriți!
Dr. Bryan Craig, pensionar, terapeut în probleme de căsătorie și familie
Bruce Manners este implicat activ în biserica sa locală dupa ce a slujit 40 de ani: 25 ca pastor de biserică și 15 ca editor de revistă. De-a lungul timpului, a obținut un doctorat în sociologie. S-a pensionat la sfârșitul anului 2014. Darul pensionării este a șaptea sa carte.
Singuri și înzestrați este o carte despre singurătate și speranță. O perspectivă onestă asupra dezavantajelor, dar mai ales asupra avantajelor singurătății.
Fie că nu ai găsit încă pe cineva cu care să te căsătorești, fie că ai trecut printr-un divorț sau prin experiența dramatică a decesului partenerului de viață, nu trebuie să abandonezi speranța și bucuria de a trăi.
Singurătatea poate fi un mijloc excelent de a te regăsi, de a-i cunoaște mai bine pe ceilalți și de a te apropia de Dumnezeu într-un mod unic.