Munţii vorbesc, într-adevăr, dar într-o limbă pe care omul o înţelege doar cu inima.
În volumul său de debut, Andreia Albu ne povesteşte despre cum am putea învăţa şi noi limba aceasta şi ne istoriseşte întâmplări adevărate, trăite pe munte alături de familia şi prietenii săi. Istoriile personale devin lecţii despre viaţă, ba chiar lecţii spirituale despre cum să ascultăm şi să auzim mai bine vocea Creatorului acolo sus, pe pisc. Muntele ne este dezvăluit ca profesor exigent, şi totodată, neasemuit în răsplăţile şi binecuvântările pe care le oferă elevilor săi.
Ce mi-au spus munţii e o prefaţă delicioasă la minunata carte a creaţiei divine.
Cartea face parte din colecția Cărțile lui Doru Gălbenuș
’Vrei să-ți spun un secret? Nu doar în martie este ziua ta, pe 8, când este trecut în calendar: Ziua Femeii.Mai este o zi care poate fi a ta oricând, numai să vrei: 1 Iunie.
Ai dreptate, 1 Iunie este Ziua Copilului.Dar cine ne poate împiedica vreodată să fim copii? Cine poate spune: Ai crescut suficient, nu te mai poți juca,nu mai poți visa, nu mai poți aștepta cu ochii mari și senini ca lumea să fie mai bună, și toate pistoalele din lume să fie cu apă, sau cu baloane de săpun?Poate nu stii cum să faci să rămâi copil? Trebuie să înveți cât mai repede...Hai să vedem ce face un copil, sau mai degrabă ce nu face:
Un bătrân stătea pe o buturugă în curtea casei, cu capul în mâini și cu privirea pierdută în zare.Soția îi murise de curând și , de atunci, el nu-și mai găsea rostul în viață.Copilul vecinilor, un băiețel de numai patru ani, văzându-l atât de trist, a intrat ușor pe poartă și, fără să-i spună nimic, i s-a cuibărit la piept și a stat acolo liniștit, preț de câteva minute bune.Atunci când s-a întors acasă, mama l-a întrebat ce i-a spus vecinului și ce a făcut acolo.Băiețelul i-a răspuns: „Nimic.Era necăjit și eu doar l-am ajutat să plângă.”
Ce face un copil atunci când vede pe cineva necăjit, când simte că celălalt are sufletul prea plin de durere?Tocmai aici e secretul: Nu face nimic.Nu se simte în stare să dea sfaturi, să ofere soluții, să mustre, să critice metodele aplicate până atunci, să desconsidere slăbiciunea și sentimentul celuilalt, spunându-i că nu are motive să sufere și că trebuie să fie tare.Un copil tace, ascultă, ți se cuibărește în brațe și te ajută să plângi.Doar atât.Știe că nu poate mai mult.E doar un copil.Nici adulții nu pot mai mult.Doar că ei nu știu sau nu vor să creadă acest lucru.
Și ce vede un copil? Cum e privirea lui? Sigur știi.Norii amenințători care pe tine te determină să murmuri,sa-ți scoți umbrela și să-ți verși nervii pe cei de la prognoza meteo, pentru el iau chipul jucăriilor preferate.El vede în ei un ursuleț de pluș, o porție de vată pe băț,o turmă de oi, o păpușă, o bicicletă sau chiar un castel.Nu știu cum face.Cred că nu are retina suficient de dezvoltată.Sau aria de protecție corticală a vederii nu s-a maturizat.Este un defect, cu siguranță.Un defect pe care ți-l doresc și ție.Te face să te simți excelent. Ce urmează? Încep să cadă stropii buni și răcoritori iar tu îți scoți sandalele și mergi desculță prin ploaie.
Dar ce aude un copil, știi?Aici chiar este o problemă.Un copil aude tot.Chiar tot. Aude mai ales ceea ce nu vrea să audă.Aude când ne certăm unii cu alții, aude când ne bârfim, când ne acuzăm, când ne amenințăm...când mințim.Și ce face atunci?Se pare că,în acest caz, rolurile se inversează: făcând astfel,noi îl „ajutăm’’ să plângă.
Deci... e greu să fii copil?Eu cred că nu.Oricum, eu cred că merită să te străduiești. Ai la dispoziție fiecare zi pentru a exersa. ’’
La prima vedere, cartea pare să aibă un public țintă: Femeia. Dar, pe măsură ce vei citi, tu- drag cititor, vei descoperi faptul că fiecare pagină este o radiografie a propriului suflet. Și indiferent că ești copil, adolescent, părinte sau chiar bunic, cu siguranță iți vei găsi locul in poveștile pe care autoarea ni le împărtașește în cuvinte simple dar pline de profunzime și sensibilitate.
Te invit așadar, să pășim împreună, pe potecile bătătorite de alții dar, mai mult decât atât, te invit să alegi în fiecare zi cărarea ce duce către Cer..
Arta uitată a gânditului este cea mai cuprinzătoare carte despre inteligență emoțională scrisă pentru publicul larg. Este împărțită în trei mari domenii care trebuie abordate atunci când vorbim despre sănătatea mintală și cea emoțională. Prima parte a cărții se ocupă de gândurile noastre, mai concret de tiparele de gândire care împiedică dezvoltarea la maximum a sănătății emoționale. A doua parte abordează comportamentele care au o influență puternică asupra capacității de a gândi. A treia parte ia în discuție principiile generale care asistă creierul și emoțiile în perioadele în care au loc schimbări în viață, cum ar fi trecerea printr-o pierdere neașteptată, luarea unei decizii importante sau modificarea obiceiurilor mintale sau a obiceiurilor ce țin de stilul de viață.
Această carte este un instrument unic, pe care îl poți folosi ca să îți îmbunătățești performanța mintală, inteligența emoțională și satisfacția în viață într-un mod practic și atotcuprinzător. Cu ajutorul informațiilor prezentate de autor, vei reuși:
„Oricine dorește să aibă o sănătate mintală optimă și un creier care funcționează perfect ar trebui să aplice în viața sa aceste informații. Elevi și studenți din întreaga lume vor fi uimiți cât de mult se vor dezvolta personal și academic, iar oameni de toate vârstele vor atinge potențialul deplin al minților lor folosind secretele descoperite în această carte.”
Daniel Binus, doctor în psihiatrie, Universitatea din Loma Linda, California
Dr. Neil Nedley este specialist în medicină internă, axat în special pe gastroenterologie, sănătate mintală, medicină a stilului de viață și boli dificil de diagnosticat. El a pus la punct un program de recuperare din depresie pentru pacienții care nu răspund la tratamentul standard, program care se bucură de unmare succes. Dr. Nedley dezvoltă resurse menite să îmbunătățească funcția cerebrală, să aducă succesul în viață, să trateze boala și să îmbunătățeascăsănătatea. Dintre cărțile sale, în limba română a mai fost publicată cartea Depresia: calea spre vindecare.
Fiecare persoană are nevoie de încredere în sine pentru a obţine orice. Stima de sine scăzută este cea mai mare piedică în a-ţi atinge ţelurile prin credinţă şi încredere de sine. De aceea, conceptul de stimă de sine merită atenţia şi intervenţia noastră.
Se estimează că 40% dintre fete şi 18% la sută dintre băieţi au sentimente puternice de stimă de sine scăzută pe termen lung, înainte de a împlini 15 ani. Acest fapt afectează în mod negativ performanţele şcolare şi comportamentul acestora în general. Printre adulţi, incidenţa nivelurilor de stimă de sine scăzută cunoaşte o uşoară îmbunătăţire, dar proporţiile acestei probleme rămân semnificative.
Mai multe studii care corelează stima de sine cu diferite analize ale sănătăţii mintale arată că stima de sine este strâns legată de problemele mintale. Cu alte cuvinte, dacă aceia care suferă de stimă de sine scăzută îşi îmbunătăţesc perspectiva, înţelegând că sunt fiinţe umane valoroase, care merită respect (a nu se confunda cu vanitatea sau cu mândria exagerată), atunci ei pot să reducă drastic următoarele probleme: anorexia, bulimia, anxietatea, sindromul oboselii cronice, eşecul şcolar, conflictele maritale, pesimismul, lipsa motivaţiei la muncă şi abuzul domestic. Ar trebui, de asemenea, remarcat că, aşa cum se întâmplă în cazul oricărui dezechilibru emoţional, stima de sine scăzută poate agrava bolile fizice.
O persoană informată, pregătită, poate să îşi controleze stima de sine şi o poate îmbunătăţi în loc să o lase în voia factorilor înconjurători. Cartea Descoperă-ți valoarea oferă sfaturi practice pe parcursul ei şi în special în capitolul 5. Nu sunt doar sfaturi generale, ci şi strategii şi tehnici medicale despre care s-a demonstrat că îmbunătăţesc stima de sine. Ultimul capitol este alcătuit dintr-un plan cu idei practice care să fie pus în aplicare zilnic în diferite circumstanţe: singur, cu familia şi prietenii, la locul de muncă etc.
Cartea Ferestre între două lumi se adresează celor care în aceste vremuri tulburi doresc să se ridice deasupra acestor realităţi şi să privească spre ferestrele deschise dintre cele două lumi: lumea lui Dumnezeu şi lumea noastră. Deşi sunt tot mai puţini, o rămăşiţă aş putea spune, ei înţeleg foarte bine realitatea. Sunt cei ce realizează că salvarea nu poate veni din lumea jos, ci din cea de Sus.
Ei privesc cu atenţie spre cer, prin ferestrele pe care le deschide Dumnezeu. Iar asta nu se face cu ochii, ci cu sufletul. Aşa că aleg să meargă pe drumul lor, pe calea îngustă, împotriva curentului, în sensul opus faţă de cel în care aleargă mulţimea.
Ei ştiu că nu numărul contează. Istoria ne-a demonstrat de multe ori că e de ajuns ca unul singur să meargă în sensul bun, pentru a schimba destinul unei naţiuni sau al întregii umanităţi.
Lucian Răcilă este pastor şi director asociat al Departamentului Tineret la Conferinţa Oltenia. Este licenţiat în teologie şi drept şi are un doctorat în sociologie. Este pasionat de educaţie şi de tineri şi îi place să stea de vorbă cu ei în cadrul COMPA TALKS.