
Obiectivul cărții Școala părinților este acela de a le oferi părinților informațiile de care au nevoie pentru a avea succes în meseria lor de părinte. Scopul nu este acela de a fi un părinte perfect, ci de a ne simți bine împreună, de a fi niște profesori eficienți și de a clădi relații pozitive.
Această carte va fi utilă în susținerea unor seminare sau a unor studii pe grupe mici, dar și ca un ghid de sine stătător pentru părinți.
Dr. Kay Kuzma, președinte al Family Matters Ministry, este specialistă în dezvoltarea copilului și autoare a numeroase cărți pe diferite teme inspiraționale, printre care relația părinte-copil și familia.
Volumul „MANIFEST. Chemați să fim creștini creativi” provoacă cititorii să își facă curaj pentru a gândi și a trăi creativ, promițându-le totodată rezultate nebănuite, uimitoare.
Fiecare dintre cele 31 de eseuri incluse în carte a fost scris de un specialist într-un anumit domeniu — scriitori, pictori, oameni de televiziune, pastori, arhitecți, editori, profesori, istorici, oameni de știință ș.a.m.d. Și fiecare eseu își propune să atragă atenția asupra nevoii de creativitate atât în viața personală, cât și în societate și în comunitățile în care trăim. Creativitatea este văzută ca instrument eficient pentru creșterea calității experiențelor de viață și pentru îmbunătățirea experienței creștine în sânul bisericilor.
Fiind o carte scrisă de autori creștini, „MANIFEST” oferă, desigur, o perspectivă creștină asupra creativității. Creativitatea nu este un moft sau un aspect secundar, ci un atribut al Dumnezeului Creator, pe care El l-a sădit în identitatea fiecărei ființe. Nu doar muzicienii și pictorii sunt persoane creative — susțin autorii eseurilor din carte —, ci orice om are acest potențial minunat de a „gândi în afara cutiei”, de a ieși din rutină și plictis și de a face lumea mai frumoasă.
„MANIFEST” este cel de-al 6-lea volum apărut în colecția „Cărțile lui Doru Gălbenuș”.
Despre editori
Nathan Brown este autorul a 6 cărți (I Hope, Nemesis Train etc.) și a numeroase articole publicate în reviste din întreaga lume. Locuiește în apropiere de Melbourne, Australia.
Joanna Darby este pictoriță. Lucrările sale au fost expuse în galerii din Australia, iar unele fac parte din colecții particulare din Noua Zeelandă, Canada și Marea Britanie.
’Vrei să-ți spun un secret? Nu doar în martie este ziua ta, pe 8, când este trecut în calendar: Ziua Femeii.Mai este o zi care poate fi a ta oricând, numai să vrei: 1 Iunie.
Ai dreptate, 1 Iunie este Ziua Copilului.Dar cine ne poate împiedica vreodată să fim copii? Cine poate spune: Ai crescut suficient, nu te mai poți juca,nu mai poți visa, nu mai poți aștepta cu ochii mari și senini ca lumea să fie mai bună, și toate pistoalele din lume să fie cu apă, sau cu baloane de săpun?Poate nu stii cum să faci să rămâi copil? Trebuie să înveți cât mai repede...Hai să vedem ce face un copil, sau mai degrabă ce nu face:
Un bătrân stătea pe o buturugă în curtea casei, cu capul în mâini și cu privirea pierdută în zare.Soția îi murise de curând și , de atunci, el nu-și mai găsea rostul în viață.Copilul vecinilor, un băiețel de numai patru ani, văzându-l atât de trist, a intrat ușor pe poartă și, fără să-i spună nimic, i s-a cuibărit la piept și a stat acolo liniștit, preț de câteva minute bune.Atunci când s-a întors acasă, mama l-a întrebat ce i-a spus vecinului și ce a făcut acolo.Băiețelul i-a răspuns: „Nimic.Era necăjit și eu doar l-am ajutat să plângă.”
Ce face un copil atunci când vede pe cineva necăjit, când simte că celălalt are sufletul prea plin de durere?Tocmai aici e secretul: Nu face nimic.Nu se simte în stare să dea sfaturi, să ofere soluții, să mustre, să critice metodele aplicate până atunci, să desconsidere slăbiciunea și sentimentul celuilalt, spunându-i că nu are motive să sufere și că trebuie să fie tare.Un copil tace, ascultă, ți se cuibărește în brațe și te ajută să plângi.Doar atât.Știe că nu poate mai mult.E doar un copil.Nici adulții nu pot mai mult.Doar că ei nu știu sau nu vor să creadă acest lucru.
Și ce vede un copil? Cum e privirea lui? Sigur știi.Norii amenințători care pe tine te determină să murmuri,sa-ți scoți umbrela și să-ți verși nervii pe cei de la prognoza meteo, pentru el iau chipul jucăriilor preferate.El vede în ei un ursuleț de pluș, o porție de vată pe băț,o turmă de oi, o păpușă, o bicicletă sau chiar un castel.Nu știu cum face.Cred că nu are retina suficient de dezvoltată.Sau aria de protecție corticală a vederii nu s-a maturizat.Este un defect, cu siguranță.Un defect pe care ți-l doresc și ție.Te face să te simți excelent. Ce urmează? Încep să cadă stropii buni și răcoritori iar tu îți scoți sandalele și mergi desculță prin ploaie.
Dar ce aude un copil, știi?Aici chiar este o problemă.Un copil aude tot.Chiar tot. Aude mai ales ceea ce nu vrea să audă.Aude când ne certăm unii cu alții, aude când ne bârfim, când ne acuzăm, când ne amenințăm...când mințim.Și ce face atunci?Se pare că,în acest caz, rolurile se inversează: făcând astfel,noi îl „ajutăm’’ să plângă.
Deci... e greu să fii copil?Eu cred că nu.Oricum, eu cred că merită să te străduiești. Ai la dispoziție fiecare zi pentru a exersa. ’’
La prima vedere, cartea pare să aibă un public țintă: Femeia. Dar, pe măsură ce vei citi, tu- drag cititor, vei descoperi faptul că fiecare pagină este o radiografie a propriului suflet. Și indiferent că ești copil, adolescent, părinte sau chiar bunic, cu siguranță iți vei găsi locul in poveștile pe care autoarea ni le împărtașește în cuvinte simple dar pline de profunzime și sensibilitate.
Te invit așadar, să pășim împreună, pe potecile bătătorite de alții dar, mai mult decât atât, te invit să alegi în fiecare zi cărarea ce duce către Cer..
Elogiu iubirii de semeni este o carte despre limitele de care avem nevoie pentru a fi liberi în noi înşine şi în relaţiile cu semenii.
E o călătorie de autocunoaştere şi totodată de recunoaştere a faptului că echilibrul vieţii atârnă de căutarea armoniei cu cel de lângă noi - părinte, copil, prieten, partener de dialog sau chiar necunoscutul al cărui drum îl intersectează sporadic pe al nostru.
Deşi scrise de-a lungul multor ani, eseurile cărţii nu s-au perimat, n-au ieşit din garanţie. Subiectele tratate sunt de larg interes. Ba încă unele par să fi fost scrise mai degrabă pentru azi, când realităţi cotidiene disecate cu ani în urmă au dobândit accente noi, devenind mai stridente. Deloc surprinzător, răspunsurile lui Cristinel Sava trimit - direct sau numai ca ecou - la filozofia creştină, la miezul Evangheliei, adică iubirea de aproapele intrinsec legată de cea de Dumnezeu.
Un lucru la care ții pur și simplu nu este așa cum trebuie. Prima dată vezi problema, apoi o simți. Începi prin a simți un puseu de adrenalină și cuvinte care îți vin pe buze și ajungi să ai un sentiment copleșitor de iritare, care are un impact asupra modului în care vorbești cu cei din jurul tău, te lamentezi sau chiar ești plin de amărăciune față de ei. Știm că mânia ne afectează negativ, dar nu știm cum altcumva să reacționăm atunci când viața nu merge așa cum ne dorim.
Buni și mânioși, o carte revoluționară scrisă de David Powlison, susține că mânia este mai mult decât doar o problemă de rezolvat. Mânia este reacția noastră umană complexă la lucrurile pe care le percepem ca fiind rele în lumea noastră, prin urmare, trebuie să învățăm cum să o gestionăm în mod onest. Autorul explorează în profunzime rădăcinile mâniei și ale judecății morale uitându-se acolo unde nu ne-am aștepta – la mânia lui Dumnezeu. El ne reamintește că și Dumnezeu Se mânie. Dar mânia lui Dumnezeu nu manipulează și nu încearcă să îi controleze pe alții pentru a se face ca El. Mânia Sa este bună și mântuitoare. Îl determină pe El să vină în lumea noastră pentru a îndrepta lucrurile prin faptul că Îl trimite pe Fiul Său să moară, ca să existe împăcare.
David Powlison, Ph.D, este profesor la CCEF și consilier cu peste 30 de ani de experiență. A scris multe articole pe subiectul consilierii, broșuri și cărți, precum Seeing with New Eyes, Speaking Truth in Love și Power Encounters: Reclaiming Spiritual Warfare.