- Jeffrey & Pattiejean Brown
- Flexibilă
- Broșat
- 18
Singuri și înzestrați este o carte despre singurătate și speranță. O perspectivă onestă asupra dezavantajelor, dar mai ales asupra avantajelor singurătății.
Fie că nu ai găsit încă pe cineva cu care să te căsătorești, fie că ai trecut printr-un divorț sau prin experiența dramatică a decesului partenerului de viață, nu trebuie să abandonezi speranța și bucuria de a trăi.
Singurătatea poate fi un mijloc excelent de a te regăsi, de a-i cunoaște mai bine pe ceilalți și de a te apropia de Dumnezeu într-un mod unic.
- Colectiv de autori
- Cărțile lui Doru Gălbenuș
- Flexibilă
- Povestiri
- Broșat
- 15
Frumusețea ascunsă la vedere este o carte de eseuri. Fiecare eseu este scris de un autor diferit și tratează una dintre temele următoare: modestia, recunoștința, empatia, toleranța, prietenia, iertarea, perseverența, speranța, umorul și credința. Autorii și-au propus să evidențieze atitudini, comportamente și virtuți care fac ființa umană mai bună. Filonul eseurilor este unul creștin, în măsura în care subiectele se suprapun filosofiei de viață creștine.
„Ce este deci această frumusețe ascunsă la vedere, la care ne trimite titlul cărții? Este acea frumusețe interioară a omului care pune propriul caracter mai presus de podoabe și de vestimentație, de bunuri materiale și de titluri onorifice, care se preocupă de însușirile alese ce l-ar putea echilibra sufletește și l-ar putea face plăcut în ochii celor din jur.” (Florin Bică, editor al cărții)
- Ellen G. White
- Flexibilă
- Cărţi educative
- Broșat
- 18
Orice om are de înfruntat realităţile practice ale vieţii – ocazii şi responsabilităţi, înfrângeri sau succese. Cum va face faţă acestor experienţe, dacă va deveni victima împrejurărilor sau dacă va reuşi să le domine, aceasta depinde, într-o mare măsură, de cât de pregătit este să le înfrunte – de educaţia sa.
Probabil că nu există o altă carte în acest domeniu destinată în principal profesorilor, dar din care şi părinţii să aibă atât de multe de învăţat.
Autoarea vorbeşte despre colaborarea care ar trebui să existe între profesori şi părinţi, despre modul în care ar trebui să se raporteze profesorii la elevi, chiar şi la cei care pun probleme, despre conduita şi exemplul profesorului, dar şi despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă părinţii faţă de şcoală şi educatori.
Sunt tratate şi probleme actuale discutate în sfera publică. De exemplu, educaţia bazată pe memorizare, în detrimentul judecăţii proprii, metodă care are şi implicaţii morale, deoarece copiii nu mai pot distinge singuri între bine şi rău. Sau problema competiţiei încurajate, de părinţi şi de şcoală, de la vârste tot mai mici, care nu face decât să hrănească egoismul şi să ducă, în cazul multora, la necinste.
Citit cu interes şi cu minte deschisă, volumul de faţă se va dovedi un real ajutor pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, de la profesori până la părinţi.
- Carmen Lăiu
- Semnele timpului
- Cartonată
- Relaţii
- Legat
- 18
Iubim poveștile, mai ales cele care lasă amprente greu de șters în viața noastră, așa cum sunt poveștile de familie. Ele sunt oglinzile în care ne privim din unghiuri avantajoase și incomode, forțe care extind granițele vieții noastre, reflectoare sub care putem desluși cum se transmit diferite caracteristici de-a lungul generațiilor.
Cartea Relațiile care ne vindecă este ea însăși o poveste, una brodată pe tapiseria relațiilor de familie, încercând să surprindă modelele cu fire greu de destrămat, dar și pe cele care se deșiră lesne. E ușor să te regăsești în una sau mai multe din aceste fotografii de familie – entuziasmându-te de focul de artificii al începuturilor în doi, trăind miracolul nașterii unui copil, supraviețuind mișcărilor tectonice ale parentingului, reparând pilonii unei căsnicii atinse de ravagiile timpului, acomodându-te cu îmbătrânirea și moartea părinților, supraviețuind loviturii tăioase a pierderii partenerului de familie, pregătindu-te pentru rolul de bunic, în care continui să semeni ceva ce vei secera doar în eternitate.
Povestea nu se încheie însă aici, în cortul ocrotitor al relațiilor de familie, ci ea se deapănă și pe tărâmul relațiilor sociale, acolo unde singurătatea s-a cuibărit în casele și inimile oamenilor. Acolo unde în fundația prieteniei și-au croit drum fisuri tot mai adânci, iar disponibilitatea de a fi acolo pentru celălalt a devenit tot mai rară. Uneori, povestea pare să se fi rătăcit dincolo de hotarele realului, tatonând tărâmul ficțiunii. De pildă, atunci când descrie cazurile extreme de singurătate, în care societatea a născocit servicii noi, de la închirierea actorilor care să joace rolul de prieten sau de rudă până la firme specializate în curățenia locuințelor celor descoperiți după săptămâni și luni de la moartea lor .
Chiar dacă ne așază în față neplăcutele convulsii ale colapsului relațional, povestea nu ne lasă, la final, cu gustul demolator al neputinței, ci resuscitează speranța că fiecare poate parcurge, în cadența sa, călătoria vindecătoare a reînnodării relațiilor care ne fac să ne simțim vii.
