Te-ai întrebat vreodată ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga”? Dar Solomon, prin contrastul din afirmația: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”? Bine este de fapt, rău? „Urâți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății.” Ura și judecata sunt considerate lucruri negative, însă Amos le încurajează. Paradoxurile Bibliei ia multe dintre aceste pasaje neobișnuite, le analizează și le explică într-un mod simplu și clar. Înțelese corect, aceste adevăruri spirituale se vor dovedi ingrediente esențiale pentru o viață evlavioasă.
Într-o manieră didactică și ușor de urmărit, Alberto R. Timm dorește să ne arate cu dovezi biblice și istorice de ce Sabatul este atât de important pentru Dumnezeu și pentru noi.
Sabatul în Biblie - o carte pe care sigur te vei bucura să o citești și să o oferi, dar mai ales să o experimentezi.
Un timp de răgaz, carte scrisă de Clifford Goldstein, ne poartă de la nevoia umană la soluția lui Dumnezeu, dovedind încă o dată că Sabatul este un dar al iubirii și al înțelepciunii lui Dumnezeu.
Fără să ne copleșească cu argumente filozofice, autorul ne provoacă să Îl credem pe Dumnezeu și să ne bucurăm de darul Său extraordinar - ziua de Sabat.
Cu un limbaj simplu și plin de viață, Florin Lăiu reușește în cartea Cosmogonia Biblică și misterul originilor să aducă dovezi uimitoare despre creație și originea lumii noastre. Cartea îi va ajuta deopotrivă pe cei care caută dovezi pentru a crede cât și pe cei care caută motive de recunoștință pentru minunile creației și este în același timp un veritabil manual de citire a Bibliei.
Florin Lăiu scrie nu din perspectiva omului de știință, ci a cercetătorului Bibliei, a celui ce vrea să cunoască mai mult, care nu se teme să întrebe și să se întrebe despre minunile din jurul lui.
La final autorul oferă o bogată listă de resurse unde cei ce vor să cunoască mai mult, pot poposi pe îndelete pentru a descoperi profunzimi neașteptate despre lumea creată de Dumnezeu.
Reforma intre cruce și semilună. O perspectivă a contribuției Islamului la consolidarea Protestantismului ne prezintă, prin ochii adevăratei filosofii a istoriei, modul providențial în care Dumnezeu lucrează în pofida geopoliticii și a echilibrelor de putere. În cadrul marii lupte răul devine, până la urmă, slujitorul lui Dumnezeu.
Lucrarea abordează raporturile reale și, mai ales, imaginare dintre reformatorii protestanți și Islamul otoman în secolul al XVI-lea, o vreme în care Mântuitorul era așteptat să vină. Atacurile repetate ale Antihristului (un corn - Biserica Romană, celălalt corn - Islamul) anunțau revenirea lui Isus.
Incursiunile otomane în Europa „biciul lui Dumnezeu” („Flgelum Dei”) apar în momentele cheie ale genezei Protestantismului. Turcii atacă aparent pentru că vor să domine lumea, însă, în planul lui Dumnezeu, ei năvălesc în Europa în momentul în care puterea Scaunului de la Roma este pe punctul de a distruge din fașă mișcarea protestantă. Astfel, în marele plan al istoriei, ei salvează poporul lui Dumnezeu. Carol Quintul nu putea lupta concomitent pe două fronturi, cu turcii și cu protestanții. Mai mult, din punct de vedere imagologic, studiul aprofundează profilurile corifeilor Reformei și modul în care aceștia s-au raportat la „El Gran Turco”. Ei au ales mai degrabă „turbanul sultanului decât tiara papei”.
„Caracterul este tot ce contează și, dacă ratăm acest lucru, suntem vulnerabili în fața atacului. Nu ne ajută cu absolut nimic să identificăm fiara, dacă nu Îl cunoaștem pe Isus.”
Aceasta este ideea centrală a cărții „Tabăra de instruire pentru zilele din urmă” - dacă Isus nu Se manifestă în viața mea, dacă nu este El dorința și pasiunea mea, s-ar putea să ratez principalul scop al profeției – acela de a mă pregăti pentru o nuntă.
Folosind grăitoarea analogie a instruirii într-o tabără militară, Randy Maxwell prezintă cu talent mesajele celor trei îngeri din Apocalipsa 14 din perspectiva unui caracter creștin. Rezultatul este o chemare pătrunzătoare la o transformare profetică, nu doar la o informare profetică.
Oboseala sufletului crează oameni care sunt într-o continuă alergare, mereu în urmă, insipizi, superficiali, neconectați la Dumnezeu și prea obosiți ca să le pese. Trăim într-o lume care îi împinge pe oameni în acest mod de viață ce nu are niciun sens. Acesta nu a fost niciodată planul lui Dumnezeu pentru copiii Lui. Există o cale mai bună de a trăi.
Leac pentru oboseala sufletului reprezintă pelerinajului autorului prin Scriptură pentru descoperirea odihnei promise. Este un manual de instrucțiuni pentru vindecarea sufletului. Oferindu-ne pe parcursul lecturii o cantitate mare de terapie prin râs și doze mari de înțelepciune, Karl Haffner expune cauzele oboselii sufletului și prescrie remediile biblice pentru a o vindeca.
Cartea Dumnezeu, Scriptura și Biserica este o călăuză, un ghid care, cu certitudine, va ajuta cititorul să-și facă ordine în gânduri și idei, pentru a vedea frumusețea complexă a revelației. Temele abordate sunt complexe și controversate, însă soluțiile propuse sunt îmbinarea dintre metodă, sistem și argumente biblice, prin care autorul reușește să demonstreze încă o dată că teologia este știința științelor.
Dr. Zoltán Szallós-Farkas și-a fundamentat lucrarea pe textul Scripturii și se află în dialog permanent cu gânditorii antici și contemporani ai teologiei și ai filozofiei. Tratatul trebuie să fie citit de orice creștin cunoscător al limbii române.
„Ziua Celui Mare și alte povestiri remarcabile despre Sabat” de Stanley Maxwell, este o colecție de întâmplări inspiratoare despre păzirea Sabatului. Autorul a adunat povestiri uimitoare despre intervenția specială a lui Dumnezeu în viața celor ce au ales să fie credincioși păzirii poruncii a IV-a, din multe colțuri ale lumii, din culturi și din perioade istorice diferite.
Fie că e vorba despre evenimente uimitoare care s-au petrecut în Sabat, sau de persoane care au avut de suferit pentru convingerile lor, fie că vorbim de cei care datorită stilului lor de viață au ales să respecte și ei Sabatul sau doar despre obiceiuri frumoase de închinare, există un numitor comun în toate aceste istorii - Cel Mare, Domnul Sabatului care vine să se întâlnească în fiecare săptămână cu copiii Săi. O experiență cu adevărat remarcabilă pentru oricine.
În acest volum, Ellen White oferă multe răspunsuri inspirate și inspiratoare la întrebările ridicate de cei ajunși la vârste „de aur”. Aceste idei prețioase au fost spicuite din scrisorile ei, din manuscrise, cărți, articole publicate în periodice, majoritatea dintre ele fiind scrise după ce autoarea trecuse de șaizeci și cinci de ani, în cei douăzeci și trei de ani cuprinși în perioada 1892-1915.
Când situaţiile vieţii ne aruncă într-o parte și-n alta, ne șifonează, ne murdăresc sau ne rup pe ici, pe colo, suntem tentaţi să credem că în noi nu mai este valoare.
Adevărul este că orice s-ar întâmpla cu noi pe parcursul vieţii, valoarea noastră în ochii lui Dumnezeu nu se pierde. Poţi fi murdar sau curat, cârpit sau impecabil, valoarea ta în faţa lui Dumnezeu este la fel de mare.
David s-a ținut de cuvânt, și-a onorat promisiunea făcută lui Ionatan de a avea grijă de urmașii lui. Acest aspect nu este la voia întâmplării menționat în Scriptură, ci este o garanție cu privire la împlinirea promisiunii făcute de Isus, Fiul lui David, de a reveni și a ne lua la ceruri.
Biserica este comunitatea de credință întemeiată de Domnul Christos și condusă de Duhul Sfânt prin oameni dăruiți de El, după planul și principiile lui Dumnezeu.
Biserica este ambasada Împărăției lui Dumnezeu și este organizată după principiile ordinii cerești, având ca model Sfânta Treime, familia din Eden, ordinea patriarhală, teocrația israelită și, în mod special, organizația concepută de Iisus și de apostolii Săi.
Biserica are o identitate spirituală care îi include pe toți copiii lui Dumnezeu care au trăit sau trăiesc în toată lumea, în orice popor sau confesiune, și o identitate istorică, limitată la instituția vizibilă, întemeiată de Iisus, și la mișcările religioase și confesiunile care au așezat autoritatea divină (Scriptura, Duhul Sfânt) mai presus de orice autoritate omenească.
Armonia bisericii este realizată prin dragoste, doctrină sănătoasă și organizare eficientă. Principiile fundamentale ale ordinii ecleziastice sunt slujirea, egalitatea (frăția), unitatea, colaborarea, responsabilitatea, autoritatea, subordonarea (supunerea) administrativă. Spiritul de slujire dezinteresată și de supunere respectuoasă asigură coerența, colaborarea, identificarea darurilor și alegerea slujbelor în biserică.
Triunitatea lui Dumnezeu este una dintre doctrinele distinctive ale creștinismului, în care credința afirmă ceea ce rațiunea nu poate înțelege total.
Trinitarianismul în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este unul dintre acele principii de credință care s-au dezvoltat treptat, pe măsura progresului spiritual al comunității de credință.
Prin mărturisirea ei de credință, biserica nu impune doctrina trinitariană, ci afirmă ceea ce crede la timpul prezent, așa cum a fost călăuzită de Dumnezeu cu adevărat. Fără a-i condamna pe cei care se poticnesc în subtilitățile și paradoxurile acestei doctrine și bine știind că cercetarea despre Dumnezeu va dura o veșnicie, biserica mărturisește în mod hotărât credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, trei Persoane divine într-o unitate de esență.
Pastorul Gheorghe Graur a făcut parte din generațua de aur a pionierilor AZȘ din prima jumătate a secolului XX. Absolvent al Școlii Misionare de la Stupini în anul 1933, a iubit biserica și a slujit-o cu devotament până la vârsta de 85 de ani, când s-a stins din viață.
Istoria Bisericii Adventiste din România este publicată în memoria pastorului Gheorghe Graur, care și-a petrecut ultimii treizeci de ani din viață căutând, cercetând și analizând diverse surse și documente, vorbind cu oameni ai credinței care au trăit evenimentele pătrunderii soliei advente în România. O particularitate care iese în evidență este faptul că acesta a prezentat evenimentele mai mult ca pastor și mai puțin ca istoric, ceea ce face ca lucrarea să fie plăcută, captivantă și ușor de citit.