Iosif este o profeție, o imagine a lui Hristos, o imagine a multora dintre noi. Asemenea lui Iosif și lui Hristos, li s-a întâmplat și altora în istorie și unora din cercul nostru de prieteni și chiar nouă înșine, să fim vânduți, trădați de cei pe care îi considerăm frați. Drama umanității este coruperea naturii umane, orbirea spirituală, minciuna, invidia, omul care se îndepărtează de Dumnezeu. În cazul istoriei lui Iosif, sunt frații care se îndepărtează de tatăl lor și mint. 

Ne regăsim, de asemenea, în figura lui Iosif când ne aflăm în groapa vieții și a morții și încercăm în disperare să găsim răspunsuri rapide și consolatoare la cele mai profunde și provocatoare întrebări ale vieții. La fel ca și Iosif, după ce trecem prin experiențe vitrege, ajungem la maturizarea spirituală și umană.

Unul dintre cuvintele care îl definesc pe Iosif este Yasaf, adică „adăugat”. Prin alegerile pe care le facem, fiecare adăugăm vieții noastre un sens, o experiență, un element care ne maturizează. ne definește.

(text preluat din prefața cărții Perspectivă din abis, scrisă de Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia)

„Cine zic oamenii că sunt Eu?” Întrebare crucială, care a generat de-a lungul secolelor răspunsuri diverse.

A fost Isus Hristos un om care S-a dat drept Dumnezeu sau Dumnezeu deghizat în om? Un manipulator abil sau un depozitar autentic al adevărului care aduce eliberare?

Unii, care nu I-au acordat prezumția de divinitate, au zis că este un bolnav mintal sau un visător naiv, în cel mai fericit caz. Alții, cei credincioși, L-au crezut când S-a declarat Dumnezeu. Însă, din acest punct, identificarea precisă a acestui „fiu al omului” a ajuns tot mai departe de un consens general. A fost El Dumnezeu din veșnicie sau un om adoptat de Dumnezeu ca fiu al Lui? A fost El identic cu noi în toate aspectele sau doar asemenea nouă? Până unde a mers biochimia întrupării? Cât de adânc s-a cufundat divinitatea Lui în umanitatea Lui?

„Dar voi cine ziceți că sunt?” Întrebare la fel de crucială, fiindcă de ea depinde mântuirea fiecăruia. Iar răspunsurile la această întrebare sunt mai importante decât celelalte, căci teologia rămâne o disciplină goală și lipsită de sens dacă nu are reverberații în viața personală. De imaginea pe care o avem despre Hristos și despre mecanismele mântuirii se leagă atât viața aceasta, cât și cea viitoare.

În cartea Întruparea infinitului: Isus Hristos, autorul Georges Stéveny se preocupă în egală măsură să răspundă ambelor întrebări, accentuând importanța transpunerii cunoașterii teoretice în relație personală cu Infinitul întrupat.

Volumul acesta abordează luptele din trecut pentru a scoate în evidenţă faptele şi principiile care vor influenţa decisiv mersul lumii şi evenimentele viitoare. În paginile sale sunt dezvăluite scenele marii lupte dintre adevăr şi minciună, înşelăciunile lui Satana şi mijloacele prin care i se poate rezista cu succes. Cititorii vor găsi o soluţie satisfăcătoare pentru marea problemă a răului şi a suferinţei şi vor descoperi dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu.

Tragedia veacurilor se numără printre cele mai cunoscute și citite cărți ale scriitoarei creștine Ellen G. White, fiind a cincea dintr-o serie care prezintă istoria lumii din perspectiva Bibliei și a creștinismului. Aproape două milenii de creștinism sunt trecute în revistă prin prisma raportării umane la principiile divine, autoarea evidențiind felul în care, întotdeauna, în mijlocul decăderii spirituale generalizate au existat oameni, grupuri și mișcări religioase care au lupta pentru cauza lui Dumnezeu, în baza unui „Așa stă scris!”

Capitolele cărții urmăresc firul roșu care străbate veacurile începând de la distrugerea Ierusalimului în primul secol creștin și persecuțiile îndreptate împotriva creștinilor, continuând cu prereformatori ca John Wycliffe și cu marile momente și figurile emblematice ale Reformei protestante, ajungând până la mișcarea millerită și cea de trezire adventă din secolul al XIX-lea. Un accent deosebit cade pe interpretarea profețiilor biblice despre sfârșitul veacului și pe nevoia de pregătire a creștinilor din timpul prezent pentru a Doua Venire a lui Hristos.

Tragedia veacurilor a fost tradusă, de la prima sa apariție în anul 1888, în numeroase limbi și a fost răspândită în lumea întreagă. Mulți dintre cititorii români cunosc deja cartea aceasta care, de mai multe decenii, este disponibilă și în limba lor, fiind tipărită de-a lungul anilor atât integral, cât și în ediții prescurtate, ce au inclus doar capitole selectate.

Ediția de față, prezentată în condiții grafice deosebite, hardcover și full color, captivează cititorii prin aspectul vizual inedit, îmbogățit cu aproape 300 de ilustrații, fotografii și picturi clasice care ilustrează subiectele abordate de scriitoarea americană, lărgind și adâncind perspectiva celor interesați să afle mai multe despre istoria creștinismului.

Profeți și regi, a doua carte din seria Istoria umanității din perspectivă creștină, continuă istoria începută în primul volum. Scopul ei nu este acela de a prezenta o cronică sau un raport istoric sistematic, ci, mai degrabă, o suită de evenimente și de personalități care au marcat viața religioasă și politică a poporului Israel, așa cum sunt revelate de Sfânta Scriptura.

Dintr-un popor unit și înfloritor, Israel ajunge o națiune risipită printre neamuri, apoi o rămășiță întoarsă în țară, să reclădească pe temeliile străbune și să aștepte împlinirea făgăduințelor de restaurare definitivă prin Mesia, Răscumpărătorul și Împăratul dorit. Dar venirea și viața Lui costituie tema următorului volum al seriei.

În urcușurile și coborâșurile vieții acestor oameni regăsim experiențele noastre și, mai ales, descoperim intervențiile aceluiași Dumnezeu care conduce istoria omenirii în ansamblul ei, dar are un plan deosebit pentru viața fiecărui om.

Sunt, oare, ireconciliabile lumea ştiinţei şi cea a religiei? A reuşit ştiinţa modernă, cu ajutorul teoriei evoluţioniste, să combată relatarea biblică referitoare la originea vieţii? Dacă alegem să acceptăm relatarea biblică a originilor, vom fi oare nevoiţi să respingem ştiinţa?

Omul de ştiinţă creştin Ariel A. Roth susţine că, privite împreună, ştiinţa şi religia ne oferă o înţelegere mai bună şi mai sensibilă a lumii care ne înconjoară, a locului pe care îl ocupăm în ea şi a sensului şi destinului nostru final.

Roth examinează subiecte precum dovezile evoluţiei şi ale creaţiei, potopul, punctele forte şi verigile slabe ale metodelor ştiinţifice, precum şi măsura în care Biblia poate fi considerată un document demn de încredere. Concluziile sale ne arată că modelul biblic al unei creaţii recente lasă mult mai puţine întrebări fără răspuns decât oricare alt model ştiinţific evoluţionist sau decât oricare altă perspectivă aflată undeva între cei doi poli, cum ar fi creaţia progresivă sau evoluţia teistă.

Ariel A. Roth a obţinut diploma de doctorat în zoologie la Universitatea din Michigan, a predat la universităţile Andrews şi Loma Linda şi a fost director al Geoscience Research Institute între anii 1980 şi 1994. Pe lângă cariera de profesor de biologie, a petrecut 30 de ani ca cercetător în diferite domenii în care ştiinţa şi religia se întrepătrund, oferind uneori perspective contradictorii. A condus numeroase expediţii geologice şi paleontologice pe întreg mapamondul şi, de asemenea, a fost implicat activ în controversa dintre creaţie şi evoluţie din Statele Unite, depunând mărturie în faţa multor grupări educaţionale şi legislative.

Ellen G. White a fost, fără îndoială, cea mai influentă adventistă de ziua a șaptea din istoria acestei biserici. Prezența ei personală și scrierile ei au contribuit foarte mult la modelarea și călăuzirea adventismului în timpul celor șapte decenii ale slujirii ei profetice. De la moartea ei (în 1915), sfaturile și ideile sale au continuat să îndrume confesiunea.

Dar v-ați putea întreba cine este Ellen White? George Knight răspunde acestei întrebări în volumul de față.

Prima secțiune a cărții și cea mai largă, prezintă o biografie concisă a vieții ei. A doua secțiune îi prezintă cititorului atât scrierile publicate, cât și pe cele nepublicate, punctând categoriile majore în care se pot împărți sfaturile ei pentru biserică. Ultima secțiune explorează șapte teme majore care străbat tot ceea ce a scris.

Dr. Knight ne ajută să înțelegem și să apreciem viața fascinantă și rolul pe care l-a jucat această mesageră a lui Dumnezeu în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

George R. Knight a fost profesor de istorie bisericească la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a Șaptea din cadrul Universităţii Andrews (Michigan, SUA). A scris numeroase cărți în domeniul specializării sale, abordând de la personaje adventiste de frunte la evenimente cruciale din istoria bisericii, de la mituri din adventism la realități contemporane și de la istorii apuse la provocări ce țin de perspectiva și viitorul adventismului. Pensionat acum, locuiește în statul american Oregon, unde continuă să scrie și să participe la emisiuni și evenimente religioase.

Lumea se află pe un culoar cosmic al morţii, cu o zi a judecăţii profilându-se la orizont.

Te-ai întrebat vreodată de ce, cu toate cărţile şi iniţiativele privind rugăciunea, încă nu am ajuns să trăim o redeşteptare? Într-o perioadă în care credincioşii trebuie să fie la cel mai înalt nivel al puterii spirituale, noi suntem oare la cel mai scăzut? Eu, personal, sunt născut din nou? Am o relaţie autentică? Sau doar o religie?

Rugăciunile sfârşitului te ajută să găseşti răspuns la întrebările de mai sus şi la altele.Cum ar trebui să se roage credincioşii în orele finale ale istoriei pământului? E timpul să ne aprofundăm rugăciunile şi să conştientizăm că cea mai mare criză este cea din propriul suflet. 

Randy Maxwell este pastor, scriitor, lider care promovează insistent rugăciunea şi realizator de programe mass-media. Este cunoscut ca înfocat promotor al redeşteptării personale şi colective şi a scris opt cărţi, inclusiv bestsellerele din limba română: Dacă poporul Meu se va ruga şi Tabără de instruire pentru zilele din urmă.

Isus nu a trecut neobservat cât a trăit pe acest Pământ. Întâlnirea, fie și întâmplătoare cu El avea un impact puternic. Pe unii oameni îi transforma în ființe noi, în timp ce pe alții îi înverșuna și îi tulbura prin forța cuvintelor Sale. Dar nimeni nu rămânea impasibil în prezența Sa.

Și astăzi învățăturile Sale trebuie să aibă același efect. Întâlnirea noastră cu El pe paginile Scripturii trebuie să ne schimbe. Sau cel puțin să ne pună pe gânduri.

Pentru aceasta, autorul Emil Lazăr caută, în cele două volume ale cărții Isus, dincolo de aparențe, să ni-L descopere pe Isus așa cum a fost El, printre oamenii și mentalitățile timpului Său. Și urmându-L, înțelegându-L în contextul în care a trăit, să găsim noi semnificații ale existenței noastre acum și aici.

Lucrarea lui Isus Hristos în favoarea omenirii este pivotul istoriei, cheia către viaţa veşnică, dar lucrarea Duhului Sfânt este esenţială pentru lucrarea Fiului. Duhul Sfânt este cel care descoperă viaţa şi lucrarea lui Isus pentru a fi înţelese şi acceptate de fiinţele umane păcătoase.

Fie ca citirea acestei cărţi să te conducă, drag cititor, la o dorinţă mai mare de a săpa adânc în paginile Scripturii, pentru a descoperi ceva din lungimea şi din adâncimea lucrării Duhului Sfânt în favoarea ta şi în favoarea lumii.

     „Porțile adventismului” rezolvă problema apartenenței - îmi găsesc identitatea, știu cine sunt și ce am de făcut. Când ajungi să înțelegi, o să ai un sentiment de încredere în tine și chiar un aer de mândrie.

    „Ferestrele adventismului” rezolvă problema creștinismului meu. În primul rând trebuie să fiu un creștin autentic, să dau dovadă de valorile nobile și înalte ale caracterului Domnului Isus Hristos.cres

    Cartea, scrisă de pastorul Traian Aldea, deschide un drum nou către fereastra prin care Îl putem vedea mai bine pe Dumnezeul nostru.  

Domnul Hristos, Marele Învățător, a prezentat multe din învățăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pe dealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malul unui lac sau al unui râu.

În parabolele Sale, Isus lega adevărul divin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele în viața pastorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilor și a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevăruri frumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, despre respectul și recunoștința care I se datorează și despre grija pe care trebuie să o avem unii față de alții. În felul acesta, adevărurile înțelepciunii divine și lectiile practice deveneau convingătoare și impresionau profund.

Reforma intre cruce și semilună. O perspectivă a contribuției Islamului la consolidarea Protestantismului ne prezintă, prin ochii adevăratei filosofii a istoriei, modul providențial în care Dumnezeu lucrează în pofida geopoliticii și a echilibrelor de putere. În cadrul marii lupte răul devine, până la urmă, slujitorul lui Dumnezeu.

Lucrarea abordează raporturile reale și, mai ales, imaginare dintre reformatorii protestanți și Islamul otoman în secolul al XVI-lea, o vreme în care Mântuitorul era așteptat să vină. Atacurile repetate ale Antihristului (un corn - Biserica Romană, celălalt corn - Islamul) anunțau revenirea lui Isus.
Incursiunile otomane în Europa „biciul lui Dumnezeu” („Flgelum Dei”) apar în momentele cheie ale genezei Protestantismului. Turcii atacă aparent pentru că vor să domine lumea, însă, în planul lui Dumnezeu, ei năvălesc în Europa în momentul în care puterea Scaunului de la Roma este pe punctul de a distruge din fașă mișcarea protestantă. Astfel, în marele plan al istoriei, ei salvează poporul lui Dumnezeu. Carol Quintul nu putea lupta concomitent pe două fronturi, cu turcii și cu protestanții. Mai mult, din punct de vedere imagologic, studiul aprofundează profilurile corifeilor Reformei și modul în care aceștia s-au raportat la „El Gran Turco”. Ei au ales mai degrabă „turbanul sultanului decât tiara papei”. 

În volumul al treilea din Solii alese sunt tratate subiecte precum: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale.

Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia Veacurilor.