Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea Lui ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile.
1 Ioan 3:19-20
Sentimentul de vinovăție este o barieră în calea noastră spre libertate. Vorbesc de libertatea dăruită de Dumnezeu. O căutăm, chiar dacă nu o declarăm public. Noi suntem însetați după libertatea adusă de curăția sufletească. De cele mai multe ori trăim cu sentimentul greu că cineva va ajunge să cunoască faptele noastre ascunse în „dulap”. Ne păstrăm calmul educat și ne croim drumul printre oameni sperând că vom putea ajunge să scăpăm de scheletele din dulap. Din nefericire, inima nu cunoaște diplomația oamenilor. Ea te va osândi mereu. Dacă neglijezi să aduci partea ascunsă a vieții în fața lui Isus, vei trăi permanent sub apăsarea nefirească a vinovăției interioare.
Nu uita că Dumnezeu este mai mare decât orice plan viclean al nostru. Nu putem căra la infinit nimicul. Dacă iubești adevărul, dacă îți dorești briza libertății și o realizare sinceră în viață, va trebui să pui în fața Domnului acest demers neplăcut al diavolului. Nu lăsa vinovăția să te mistuie și nici inima să te osândească. Nu te împiedica în păcatele ascunse. Orice recunoaștere aduce cu sine o căutare de eliberare. Azi poți pune genunchiul jos și poți să vorbești cu Dumnezeu despre această durere.
Roagă-te să primești eliberarea de vinovăție.
Provocare: Trăiește în adevăr și respinge scheletele ascunse din dulapul tău.
Nu vă îngrijorați dar zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.
Matei 6:31-32
Timpul tău este extrem de solicitant. Dacă urmărești o oală umplută cu apă și pusă la foc, nu se poate să nu observi transformările care au loc. În primă instanță, totul pare normal. După un timp, se poate observa că încep să apară primii aburi. Apoi apa dă în clocot și, vrând-nevrând, totul se schimbă.
Avalanșa de întrebări cu care te confrunți este normală până la un anumit punct. Pe de altă parte, presiunea și constanța întrebărilor începe să macine și să schimbe atmosfera. Faptul că ești criticat sau ridiculizat, ori faptul că ești înțeles greșit te vor proiecta într-o stare de stres. Stresul, asemenea oalei de pe foc, va fi extrem de periculos. Ai nevoie să scapi de acest mod de existență. El este tipic oamenilor ce își văd soarta legată doar de această lume.
Nu te ascunde în spatele măștilor folosite pentru societate. Nu pactiza cu nesiguranța. Nu umbla după standarde nerealiste sau eronat folosite. Fugi de presiunea ce se naște sub această situație. Poți ține stresul sub control dacă vei atinge echilibrul interior pe care doar Dumnezeu îl poate regla. El știe de ce ai nevoie. Dacă faci un pas spre Dumnezeu în dimineața aceasta, dă-I posibilitatea să-ți regleze și pacea interioară. Atunci vei scăpa de stres.
Roagă-te ca Dumnezeu să-ți regleze liniștea interioară.
Provocare: Atinge echilibrul interior al propriei identități.
Când gândurile negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile tale îmi înviorează sufletul.
Psalmii 94:19 p.p.
„Nu pot să fac asta!” Ai auzit sau poate ai folosit această expresie. E mănușa perfectă pentru acțiunile pe care nu le putem încadra la nivelul de comod sau tolerabil. Cum să te expui sau să pierzi din admirație printr-un eșec? Nu este mai bine să spui că nu poți face și cu asta basta?
Gândurile ce ne străbat autostrăzile creierului sunt dintre cele mai diverse. Unele sunt devastatoare ca mod de exprimare a propriei persoane. Psalmistul le-a cunoscut puterea de distrugere și de aceea le aduce pe tavă în fața noastră. Ai avut gânduri negre? Nu te grăbi să răspunzi. Nu vorbesc doar de cele mai periculoase, precum sinuciderile sau tâlhăriile. Poate suntem imuni la ele... Dar sunt gânduri negre ce îți devastează liniștea prin forța lor de rebeliune, răzvrătire și, în final, de negație. De câte ori ai îmbrățișat frazele: „Nu vreau”, sau „nu mă duc”, sau poate ai zis, „eu, niciodată”?
Negativismul este o parte a lumii noastre tinere. Prea ne-am legat de noi negațiile. Poți scăpa de forța acestor atitudini. Te poți elibera de gândurile ce îți preamăresc eșecul sau nerealizările. Soluția o vei găsi în mângâierea adusă de Duhul lui Dumnezeu. El poate să te scoată din lumea negării. Te poate ridica la un statut de ființă adorabilă și creativă. Cere-i cu stăruință și vei obține biruința.
Roagă-te să scapi de gândurile negre.
Provocare: Evită cuvântul „nu” când Dumnezeu te cheamă la acțiune!
Domnul a zis lui Avraam:„Pentru ce a râs Sara, zicând: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?» Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”
Geneza 18:13-14
Vestea bună de astăzi stă în faptul că îți poți schimba gândirea. Poți acționa ca un om cu potențial uriaș, care trebuie descuiat și folosit prin formarea unei perspective mai largi. Te poți folosi de eșecul trăit, sau de ratările din ultima perioadă, într-un sens pozitiv. Prin ele poți să afli care sunt limitele tale, pe care va trebui să le depășești. Prin învățare poți descoperi că ce nu ai reușit să atingi nu este imposibil.
Într-o zi, marele artist Michelangelo a intrat în studioul lui Raphael. S-a oprit asupra unei lucrări timpurii și a analizat-o puțin. A luat o bucată de cretă și a scris cuvântul amplius, care se traduce prin „mai mare”, sau „mai măreț”, pe toată pictura. Prin acest gest, Michelangelo l-a invitat pe prietenul său să gândească la scară mai largă.
Trimisul lui Dumnezeu îi reproșează lui Avraam faptul că atitudinea Sarei este îngustă. Gândește strict matematic și tehnic. Este o greșeală tipică. Îngustimea gândirii oprește binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă vrei să obții mai mult de la viață cu Dumnezeu, va trebui să treci peste bariera unei gândiri înguste. Nu te limita, blocând astfel, prin îngustimea ta, puterea lui Dumnezeu.
Roagă-te ca Dumnezeu să-ți arate puterea Lui.
Provocare: Gândește și acționează în numele lui Dumnezeu!
Însă Iuda zicea:„Puterile celor ce duc poverile slăbesc și dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.”
Neemia 4:10
S-ar putea să privești frustrarea ca pe ceva pasager. În ansamblul lucrurilor nu este o chestiune ce atârnă vehement în bilanțul individual al integrității. Cel puțin așa elaborăm concluzia. Pare inofensivă, deși în forța ei frustrarea are capacitatea să demoralizeze și să dezactiveze cele mai nobile motive pentru a face ceva bine.
Neemia a surprins fenomenul frustrării ca pe un obstacol periculos în atingerea unor scopuri înalte. Reconstrucția Ierusalimului era pusă în pericol pentru că oamenii erau aruncați în menghina frustrării. E o chestiune de emoție. E posibil ca un scop, un vis sau poate un proiect drag inimii tale să nu poată fi atins din diferite cauze, și atunci se instalează sentimentul de frustrare. Acesta poate duce la consolidarea unor reacții de furie, asociate cu elemente de rebeliune și o retragere în introvertire. Persistența acestui tipar poate demoraliza și destabiliza curajul tău.
Ce poți face? Nu vei putea controla factorii exteriori, dar poți controla reacția ta făcând apel la Dumnezeu. Nu e nevoie să treci prin frustrare, e necesar să acumulezi anticorpi prin acceptarea călăuzirii cerești. Poți depăși frustrările cu demnitate și luciditate dacă scopul pe care îl urmărești este realizat împreună cu Dumnezeu
Roagă-te să treci peste frustrările tale.
Provocare: Apelează la făgăduințele divine în clipele tale de încercare.