Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Luca 2:52
În general, copilăria îmi este adusă în atenția minții de celebrele scrieri ale lui Ion Creangă, Amintiri din copilărie. Fără comentarii, povestirile lui Creangă debordează în simplitate. Lumea copilăriei își are coordonatele ei. Un cod al inocenței, al actului fără maturitate. Cum, de altfel, copilăria este genul de viață unde curajul și potențialul pot exploda în valori de viață.
Se spune că, în timpul cruciadelor, papa de la Roma ar fi spus cu subiect și predicat: „Dați-ne copii până la șapte ani, și noi vom cuceri lumea.” Evident, în prima fază, este vorba de educarea lor și abia după aceea de trimiterea lor în misiuni de cucerire. Ce știa oare sistemul papal?
Copilul are un potențial de modelare fantastic. Lumea copilăriei e locul unde se nasc valorile ce vor domina societatea de mâine. Se clădesc sau se distrug caractere. Principiul acesta l-a înțeles inclusiv Isus. Copilăria lui a fost legată de interesul față de Dumnezeu și de relația cu semenii. Deloc întâmplător a fost faptul că, deși tânăr, Isus i-a surprins pe adulți. Cunoașterea de care a dat dovadă, ținuta etică, respectul pentru viață și mai ales înalta Sa educație l-au ajutat să rămână în centrul atenției. Extrage astăzi din valorile copilăriei și crește constant în atenție față de Dumnezeu.
Roagă-te să poți crește plăcut în fața Domnului.
Provocare: Compară-te mereu cu caracterul lui Isus.
Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei. 2
Împărați 6:17
Mereu te supără atitudinea celor mari față de tine. Replicile lor sunt parcă scoase la indigo când este vorba de sfaturile primite înainte de plecatul de acasă, sau de începerea unei acțiuni riscante. Simți cum îți pompează inima sângele în vene de supărare și îți vine să urli îngrozitor de cât de sceptic este adultul față de capacitățile tale.
Ca părinte, îți voi vinde un mic pont. Orice adult caută să-l conștientizeze pe tânăr de tot ceea ce poate întâlni dincolo de raza „vederii”. Nimeni nu încearcă să vă fure individualitatea și nici să vă strecoare vreun virus religios printre fapte. Pur și simplu, la vârsta copilăriei nu știm de unde vine pericolul și cum să scanăm realitatea. Vedem doar ce ne izbește privirea.
Elisei I-a cerut lui Dumnezeu să-i deschidă ochii slujitorului său îngrozit de ostașii dușmani care erau la poarta casei lor. După rugăciune, slujitorul a fost capabil să vadă ceea ce Elisei văzuse mai dinainte. Vezi, despre asta este vorba în mesajul acestei dimineți. Ai nevoie să-ți deschizi ochii spre lucrurile din spatele faptelor. Să descoperi intențiile lui Dumnezeu, interesul Lui pentru tine și mai ales mutările pe care le face Dumnezeu ca să te protejeze de pericolele inerente din viață.
Roagă-te să poți vedea intervențiile lui Dumnezeu.
Provocare: Deschide ochii și descoperă „ajutoarele” prin care Dumnezeu lucrează pentru tine.
El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.
Evrei 11:26
Moise nu are nevoie de prezentare. Eroul lui Israel a devenit peste timp și modelul de ascultare pentru credincioșii lui Dumnezeu. Contrar evidențelor, Moise a fugit din Egipt pierzând tronul și beneficiile ce rezultau în urma acestui fapt. În schimb, în lumea deșertului a dobândit capacitatea zdrobitoare de a prețui valorile din perspectiva lor morală. Ce i-a lipsit în Egipt și a avut în deșert?
Ei bine, în deșert s-a trezit eliberat de presiunea și stresul agitației de la curte. Fără puncte de interes care să-i capteze atenția a avut timp suficient să se concentreze pe obiectivul suprem: răsplătirea lui Dumnezeu. În liniștea de acolo a putut cântări valorile „care merită” și cele care „doar fac cu ochiul”. A putut să-și reseteze viața ocupându-se de întrebările grele. E un principiu al cuceririi. Concentrează-te pe părțile invizibile la prima vedere. Pune accent pe lucrurile ce contează. „Avea ochii pironiți spre răsplătire!” Da!
Îndreaptă-ți punctul de interes de pe pământ spre cer. Privirea își are rolul ei. Pune în fața ochilor lucrurile veșnice. Treci peste extazul de moment, peste puterea de o clipă a dorințelor. Țintește sus. Uită-te mereu spre ceea ce va veni. Ce poți deveni prin Dumnezeu este mai valoros decât ce îți poate oferi puterea aici pe pământ.
Roagă-te să cântărești valorile cu atenție.
Provocare: Elimină toate sursele care te manipulează. Admiră frumusețea vieții lui Isus.
Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
Matei 14:30
Nu sunt deloc puține ocaziile când te lovești de blocaj. Nu îți mai reușește nicio încercare, indiferent de efort, zonă de acțiune sau prietenii la care faci apel. Ești în zona crepusculară. Dacă mai adaugi la această situație și factorii externi, asemenea valurilor de care s-a lovit și Petru, atunci ai rețeta asigurată pentru „afundare”. Te întrebi ce-o fi asta?
De fiecare dată când nu ai resursele interioare să poți „umbla pe apă”, așa cum a făcut Petru, intri în zona de pericol. Observi că planurile ți se năruie, părinții nu te înțeleg, nu ai rezultatele scontate în plan școlar, starea ta sufletească este haotică, iar prieteniile ți se sfărâmă. Ca să ieși, ai nevoie de o soluție ce nu îți aparține.
Petru a încercat tot ce a avut la dispoziție în acel moment. A ridicat privirea spre Isus, a strigat fără întârziere la Isus și a întins mâna spre salvare. Simplificată, lecția lui Petru se reduce la o privire, un strigăt și o mână întinsă. Nu e greu... dar trebuie să o faci spre persoana potrivită.
Cu siguranță vei avea temeri, vei trece prin fundături periculoase. Față de aceste riscuri, cel mai periculos deznodământ ar fi să cauți în altă parte soluția de ieșire, în loc să apelezi la Isus. Ridică-ți privirea spre cer și strigă spre Mântuitorul tău.
Roagă-te să te ajute să ieși din fundăturile periculoase.
Provocare: Apelează la Isus ca unica soluție pentru tine!
Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.
Geneza 13:10
Dimineața m-am trezit ca de obicei. După pregătirea făcută în grabă am plecat cu colegii spre sediul Conferinței Transilvania de Nord. Pe drum totul părea că merge conform planului. Doar părea... La aproximativ 24 km distanță de casă, o durere cumplită în partea dreaptă a abdomenului m-a oprit pe loc. După câteva minute mi-am revenit. În loc să ajung la Cluj, m-am întors la medici în Bistrița.
A urmat o serie de vizite la medici. Am făcut mai multe ecografii. Totul părea să fie normal. Dar de unde această durere? Cam după o lună am reușit să ajung la un computer tomograf. La prima scanare a corpului am auzit o voce spunându-mi: „Aveți o piatră ascunsă la rinichi!” Am descoperit cauza durerii, deși totul părea atât de sănătos.
Lot nu a văzut pietrele din Câmpia Iordanului. Visa să profite de oportunitățile din zonă. A greșit enorm. Un tipar de viață atât de comun nouă. Ne uităm și vedem altceva. Vedem ce vrem să vedem și omitem pietrele ascunse din câmpiile ce ne ademenesc. În orice ți se pare oportun, analizează riscul pietrelor ascunse. Darul cercetării profunde poate fi primit din partea lui Dumnezeu. Învață azi să privești cu ochii lui Dumnezeu.
Roagă-te să ai o privire serioasă asupra lucrurilor din viața ta.
Provocare: Spune „nu” superficialității!