Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Luca 2:52
În general, copilăria îmi este adusă în atenția minții de celebrele scrieri ale lui Ion Creangă, Amintiri din copilărie. Fără comentarii, povestirile lui Creangă debordează în simplitate. Lumea copilăriei își are coordonatele ei. Un cod al inocenței, al actului fără maturitate. Cum, de altfel, copilăria este genul de viață unde curajul și potențialul pot exploda în valori de viață.
Se spune că, în timpul cruciadelor, papa de la Roma ar fi spus cu subiect și predicat: „Dați-ne copii până la șapte ani, și noi vom cuceri lumea.” Evident, în prima fază, este vorba de educarea lor și abia după aceea de trimiterea lor în misiuni de cucerire. Ce știa oare sistemul papal?
Copilul are un potențial de modelare fantastic. Lumea copilăriei e locul unde se nasc valorile ce vor domina societatea de mâine. Se clădesc sau se distrug caractere. Principiul acesta l-a înțeles inclusiv Isus. Copilăria lui a fost legată de interesul față de Dumnezeu și de relația cu semenii. Deloc întâmplător a fost faptul că, deși tânăr, Isus i-a surprins pe adulți. Cunoașterea de care a dat dovadă, ținuta etică, respectul pentru viață și mai ales înalta Sa educație l-au ajutat să rămână în centrul atenției. Extrage astăzi din valorile copilăriei și crește constant în atenție față de Dumnezeu.
Roagă-te să poți crește plăcut în fața Domnului.
Provocare: Compară-te mereu cu caracterul lui Isus.