- Detalii
- Scris de: Daniel Chirileanu
- Categorie: Devoțional tineri
Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
Luca 18:27
Vârsta de doisprezece ani este una dintre cele mai interesante. Începi să înțelegi viața și oamenii. Afli multe lucruri și te deprinzi cum să le folosești. Îți poți închipui că o fetiță, fiica unui demnitar, a început să se simtă din ce în ce mai rău și apoi a murit? Ar fi rămas așa situația dacă tatăl ei, care o iubea nespus de mult, nu ar fi alergat la Fiul lui Dumnezeu încă de când era ea bolnavă, ca să Îl roage pentru vindecare. A fost unul dintre puținele cazuri de oameni înviați. Se știa că pe vremea profetului Ilie și a profetului Elisei a mai înviat cineva, dar părea a fi doar o poveste. Nici oamenii care povesteau nu credeau prea mult. Acum însă, a avut loc o minune, cea mai mare dintre minuni. Fetița nu își amintea ziua în care s-a născut, dar avea să își amintească pentru totdeauna ziua în care a revenit la viață. În jurul ei erau părinții cu lacrimi de disperare și de bucurie; erau colegii și vecinii cu uimire incredibilă în priviri și mai era o categorie, cei care încă nu puteau să creadă și să accepte că ea fusese moartă și că înviase.
Poți să faci ceva ca să-i convingi pe ceilalți, care sunt sceptici, despre o minune pe care Isus a făcut-o în viața ta? Ce ai putea să faci? Evident, poți povesti iar și iar cum te-a salvat. Poți spune cum te simțeai înainte de a se sfârși totul. Nu poți povesti cum era când erai în moarte, fiindcă nu simțeai și nu știai nimic. Dar poate că cel mai important lucru este să spui despre bucuria că ai primit încă o șansă, despre deciziile pe care le-ai luat după revenire și despre recunoștința ta față de Dumnezeu.
De gândit astăzi: Mereu vor fi oameni, chiar din familie sau dintre prietenii tăi, care nu vor crede în experiențele altora. Nu face din asta un motiv să nu mai crezi nici tu. Tu știi cât de jos ai ajuns cândva și cum credeai că nimic nu te mai poate ajuta să ieși la suprafață, dar Dumnezeu te-a iertat, ți-a întins mâna și ai simțit cum te ridică la viață. Nu lăsa experiențele tale cu Dumnezeu să se șteargă doar fiindcă alții nu le cred sau nu le dau importanță. Acele experiențe sunt de fapt cea mai scumpă comoară pe care o ai. Oricând se va mai întâmpla să ajungi jos, vei putea să te ridici, știind că Dumnezeu poate face orice minune.
- Detalii
- Scris de: Daniel Chirileanu
- Categorie: Devoțional tineri
Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 16:24
A fost cândva o minune: câteva mii de oameni au fost hrăniți din cinci pâini și doi pești. Mântuitorul a înmulțit hrana și au mâncat cu toții, apoi, după ce mulțimea de oameni s-a săturat, s-au strâns douăsprezece coșuri de firimituri (Matei 14:20). Cred că ești de acord că, din moment ce a putut înmulți pâinile, putea fie să facă în așa fel încât să nu rămână nimic, fie putea să facă mult mai mult decât douăsprezece coșuri. Dar numărul simbolic doisprezece este dovada faptului că la Dumnezeu nu este nimic la voia întâmplării; El are în planurile Lui un loc și pentru ceea ce rămâne. Chiar și surplusul sau aparenta risipă înseamnă ceva în acțiunile Sale. Putea să le lase risipite, dar mai era încă o lecție: totul este măsurat și totul valorează, chiar și atunci când nu te costă nimic. Noi suntem tentați să risipim atunci când primim ceva fără să facem efort. Când nu plătim pentru lucruri și binecuvântări, consumăm fără măsură și nu ne mai gândim la ceilalți. Strângând firimiturile, Mântuitorul a vrut să ne spună că El prețuiește fiecare detaliu și nu consideră ca „un lucru de apucat” nimic din ceea ce se întâmplă. Pentru El, și firul de păr, și firul de praf, și fulgul de zăpadă, toate sunt o investiție, totul este cunoscut, cântărit, numărat. Este una dintre cele mai profunde lecții: Dumnezeu ar putea oricând să facă o altă stea, o altă planetă, alți oameni și așa mai departe. Dar El a preferat să moară pentru a ne salva pe noi; putea să ne înlocuiască cu o variantă upgradată, dar ne-a vrut pe noi. El declară: „Ai preț în ochii Mei, dau popoare pentru viața ta.” Ce gând mai liniștitor și mai înălțător decât acesta! Să știm că nu suntem o piesă ce poate fi înlocuită sau un personaj ce poate să lipsească din operă. De la copilul cel mai mic și până la cel mai în vârstă bunic, suntem în palma Lui ca o comoară.
De gândit astăzi: Dacă pentru Creatorul nostru suntem atât de prețioși încât nu ne risipește și nu ne aruncă la gunoi, de ce noi ne autodiscredităm și ne desconsiderăm de atâtea ori? Nu crezi că ar trebui să privim mai mult la noi prin ochii Celui ce a murit pe cruce pentru că ne consideră unici și neprețuiți?
- Detalii
- Scris de: Daniel Chirileanu
- Categorie: Devoțional tineri
Domnul Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său, căci ei sunt pietrele cununii împărătești, care vor străluci în țara Sa!
Zaharia 9:16
Cartea Apocalipsa vorbește despre o fecioară înveșmântată cu soarele, având luna sub picioare și pe cap purtând cunună din douăsprezece stele (Apocalipsa 12:1). În profețiile biblice, femeia reprezintă biserica. Atunci când simbolul este o fecioară, referința este la o biserică „fără pată și fără zbârcitură”. Fidelitatea și unicitatea relației trebuie să fie păstrate cu toată ființa. Așa cum o fecioară aparține doar mirelui ei, tot așa biserica aparține pe deplin Mirelui divin (Isus Hristos). Cununa de pe capul bisericii reprezentate de fecioară duce cu gândul la acel moment al întâlnirii dintre credincioși și Mântuitorul. Nunta Mielului va avea ca punct culminant încoronarea ca simbol al legăturii veșnice. Imaginea cununii cu douăsprezece stele e un fel de invitație, dar și avanpremieră la nuntă. Interesant este că numărul are de-a face cu deplinătatea poporului lui Dumnezeu. Toate semințiile vor fi în strălucirea acelor stele.
Lui Dumnezeu Îi place să facă lucrurile în mod inedit, cât mai special și cât mai grăitor. La El totul este memorabil, totul se îndreaptă spre o mare sărbătoare. El așteaptă de mult acea clipă când va reface familia universală și stelele din cunună vor străluci pentru cei pe care i-am condus spre Mântuitorul, vor lumina pentru experiențele din care Tatăl ne-a scos și vor schimba în raze de lumină coroana de spini a Salvatorului nostru. Mulți credincioși își doresc o cunună cu cât mai multe stele, pentru că, în concepția lor, așa se va face diferența între cei mântuiți. În realitate, fiecare om salvat va avea o coroană pe cap și, în niciun caz, în Împărăția lui Dumnezeu nu se va mai face discriminare, nu vor mai fi clasamente sau ceva de acest gen. Cel mântuit este fericit să poată fi în prezența tronului lui Dumnezeu; oamenii fac diverse supoziții și clasamente, dar în ochii lui Dumnezeu este important să fim izbăviți.
De gândit astăzi: Experiența mântuirii ar trebui să ne fi învățat deja că nimeni nu va ajunge înaintea celorlalți; că orice stea am purta în cunună, strălucirea ei va fi tot de la Dumnezeu și că ceea ce contează cu adevărat sunt credincioșia și dedicarea noastră deplină față de Cel care ne-a câștigat cu un preț atât de mare. Noi vom fi, la rândul nostru, stelele din coroana Regelui care ne-a răscumpărat și ne-a săpat pe palmele Lui.
- Detalii
- Scris de: Daniel Chirileanu
- Categorie: Devoțional tineri
Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă.
Isaia 59:1
Printr-un complex de împrejurări, Avraam a avut ca întâi născut pe fiul roabei sale Agar. Ismael ajunsese deja la adolescență când s-a născut fratele său Isaac. Este interesant faptul că Ismael, copilul egiptencei Agar, a avut exact doisprezece fii, pe care Biblia îi numește voievozi. Isaac i-a avut doar pe Esau și pe Iacov. Deci copilul „din greșeală” avea doisprezece urmași, iar fiul „făgăduinței” avea doar doi. Poate că te întrebi cum vine asta. Dumnezeu îi făgăduise lui Avraam că sămânța lui va fi la fel de numeroasă ca nisipul de pe țărmul mării și ca stelele cerului. Cu toate acestea, se pare că startul este diferit de modul în care te-ai fi așteptat să decurgă lucrurile. Cine sunt urmașii lui Ismael? Ei bine, în explicație simplă, ei sunt cei ce astăzi pot fi recunoscuți drept „islamici”, musulmanii. Credincioșii musulmani îl consideră ca tată pe Avraam și se închină unui singur dumnezeu, numit Alah. Într-un fel, făgăduința față de Avraam se împlinește și în cazul fiului său Ismael. De fapt, Dumnezeu chiar i-a promis lui Avraam că și pe Ismael îl va face un neam mare. Lecția vieții lui Avraam, și în special experiența în care el și soția lui nu au răbdare ca Dumnezeu să împlinească promisiunea făcută și iau inițiativa, dar fac o greșeală, ne ajută să înțelegem un adevăr: chiar atunci când omul face greșeli, Dumnezeu nu lasă lucrurile să decurgă nedrept. Ce vină avea Ismael pentru greșelile părinților lui? Din acest motiv, se pare că Dumnezeu îl binecuvântează chiar mai mult și, în timp ce urmașul oficial al lui Avraam are doar doi copii, el, cel oarecum de rangul doi, are doisprezece fii care ajung lideri, voievozi în poporul lor. Trebuie remarcat că Avraam s-a îngrijit ca un părinte iubitor și de Ismael, și de familia lui. Planul și misiunea pe care le avea cu Isaac nu au știrbit cu nimic purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Ismael. Dumnezeu face să răsară soarele peste toți, fără discriminare sau părtinire, și lasă binecuvântările Lui tuturor copiilor Săi.
De gândit astăzi: La Dumnezeu nu există diferență, El iubește pe orice om pe deplin. Planul Lui și misiunea pe care o are cu fiecare om sunt speciale. El nu ne tratează în funcție de comportamentul sau de credința părinților noștri, ci Se așteaptă ca noi să primim binecuvântările pregătite și să Îl alegem pe El ca Domn și Stăpân al vieții noastre.
- Detalii
- Scris de: Daniel Chirileanu
- Categorie: Devoțional tineri
Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca.
Isaia 43:2
În lanțul muntos al Călimanilor, chiar deasupra izvoarelor de apă minerală a mărcilor Bucovina și Aqua Carpatica, se află o grupă de stânci cu forme interesante, care din depărtare par a fi niște personaje uriașe ce stau la taifas în mijlocul norilor ce învăluie munții. Locul este cunoscut de către turiști drept „12 apostoli”. Destul de accesibil chiar și cu mașina de teren, acest loc este o rezervație naturală. Faptul că o zonă este declarată rezervație produce câteva efecte. Interzice activitățile de modificare a mediului de către om și limitează activitățile care pot distruge plantele sau ecosistemul de acolo. Este o arie protejată prin lege. Statutul de rezervație conferă protecție și atenție specială.
Și în domeniul spiritual există termenul de „rezervat, sau pus deoparte”. Poporul lui Dumnezeu este supranumit și „poporul ales”; seminția lui Levi a fost „pusă deoparte”; unii oameni cu o misiune specială au fost „puși deoparte”. Prin sacrificiul Mântuitorului nostru, fiecare dintre noi a căpătat statutul de pus deoparte, închinat Domnului. Acest lucru ne onorează, dar ne și responsabilizează. Noi trebuie să fim o lumină și o mărturie în lume; de la noi va începe judecata; noi suntem prigoniți de cel rău, dar și ocrotiți de Mântuitorul nostru. Din clipa în care Dumnezeu ne-a ales să fim ai Lui, nimeni, nici Satana, nici îngerii celui rău și nici oamenii, nu mai are vreun drept să ne afecteze viața; suntem sub protecția divină.
Diavolul doar dă impresia că mai poate face lucruri și că încă suntem la mâna lui, dar, în realitate, el nu poate veni fără permisiunea și fără acordul nostru. Prin urmare, nu trebuie să ne mai temem și să îi acordăm mai multă importanță decât merită.
De gândit astăzi: Nu Satana trebuie să fie preocuparea noastră, ci rămânerea noastră în cadrul statutului de „rezervat Domnului”. Dumnezeu ne respectă alegerile. Prin urmare, nu ne ține cu forța în cercul protecției Lui. Noi decidem dacă rămânem lângă El sau ne îndepărtăm. Atenție însă, pentru că celui rău îi place foarte mult când noi ieșim din sfera de influență a Cerului și pășim în sfera lui de influență. Noi suntem o „rezervație mobilă”, deci el ar putea fi atent la greșelile noastre dacă nu ne asigurăm de prezența Tatălui nostru ceresc.