Parcă un frigider căzuse peste Nate și îl înghițise. După ce grămada de oameni s-a ridicat de deasupra lui, Nate încă mai zăcea încovrigat pe terenul de fotbal.
Părinții lui au observat din tribune că ceva era în neregulă. Văzând că Nate nu se ridică, antrenorul lui a alergat spre el de pe margine. Nate se zvârcolea de durere din cauza piciorului rupt.
– Unde este tata? a strigat Nate de îndată ce l-au scos de pe teren. Aduceți-i pe tata și pe mama!
Din ziua în care te-ai născut, părinții tăi ți-au dat din ce în ce mai multă libertate, ajutându-te astfel să devii independent. Cândva te țineau de mână peste tot pe unde mergeai. Acum se mulțumesc să te privească din tribune.
Uneori te bucuri să îi vezi acolo pe primul rând. Alteori ai vrea să se piardă undeva în tribune. Dar sunt întotdeauna primii care aleargă spre tine atunci când ai nevoie de ei. Și sunt poate oamenii de care ai cea mai mare nevoie.
Citește Luca 2:40-52
Și-a supărat Isus vreodată părinții? Cum s-a rezolvat situația?
Isus nu a păcătuit niciodată (Evrei 4:15). Nu S-a abătut niciodată de la planul lui Dumnezeu, nu a nesocotit niciodată poruncile Lui. Nu înseamnă însă că nu i-a pus niciodată pe părinții Lui în încurcătură.
Familia tâmplarului Iosif nu plecase cu mașina și Îl uitase undeva la un popas pe Isus, care avea doar doisprezece ani pe atunci. Iosif nu s-a uitat spre locul din spate și apoi s-a întors spre Maria, întrebând mirat: „Unde este Isus? Ups!” Iosif și Maria călătoriseră cu caravana pentru sărbătoarea Paștelui și, cel mai probabil, crezuseră că Isus era cu prietenii sau verii Lui. Le-a luat o zi întreagă până și-au dat seama că nu era nicăieri, o zi să se întoarcă și o zi să Îl caute. Ce chin!
Isus era bine sănătos. Nu dormea pe o gură de canal și nici nu desena graffiti pe cămile. Nu acesta era scopul. Maria și Iosif știau că era de datoria lor să aibă grijă de fiul lor pentru alți câțiva ani. Și Isus știa că mai avea nevoie de părinții Lui. S-a dus acasă.
„Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” […] Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus.
Luca 2:48,51
La fel ca în oricare altă dimineață de duminică, Trigg a spălat bine mașina mamei lui. A îndepărtat urmele de gândaci de pe grila de ventilație și de pe capotă, apoi a șters mașina cu o cârpă uscată și a lustruit geamurile. După aceea, a intrat iarăși în apartamentul familiei pentru a spăla o grămadă de vase și a lustrui mobila.
Și-a terminat treburile aspirând ghemotoacele de praf de sub canapea și de sub fratele lui, care sforăia. Trigg a lovit canapeaua cu putere, dar fratele lui de-abia dacă s-a mișcat. O să îmi schimb numele în Cenușăreasa, și-a spus Trigg. Oricum fac toate treburile pe aici.
Dacă ai frați sau surori, probabil te superi pe ei mai mult decât pe oricine altcineva.
Nu e nicio noutate.
Citește Geneza 4:1-9
De ce uneori frații nu se înțeleg?
Prima ceartă în familie nu a fost nicidecum o bătaie cu perne. A început când Dumnezeu a dezaprobat atitudinea pe care Cain o avea în închinare. Cain îi învinuia pe toți ceilalți, numai pe sine nu: Dumnezeu – ce conducător de sclavi. Stai să vezi dacă o să Îi mai aduc vreo jertfă. Și Abel – lingușitorul ăla care se joacă cu oile în timp ce eu îmi rup spatele lucrând câmpul. Mama și tata l-au iubit mereu mai mult. În loc să își rezolve problemele cu Dumnezeu, Cain și-a descărcat mânia asupra lui Abel.
Cearta lui Cain cu fratele lui a început, de fapt, ca o ceartă cu Dumnezeu. Dumnezeu îl avertizase pe Cain că, dacă avea să Îl îndepărteze, păcatul urma să aibă cale liberă în inima lui. În clipa în care s-a oprit din a mai vrea să Îi placă lui Dumnezeu, Cain a deschis ușa pentru ca cearta să intre în familia lui.
Cain credea că Abel îl făcea să pice prost. Frații și surorile tale îți vor oferi o mulțime de motive reale sau imaginare pentru ca tu să te superi pe ei – lene, răutate, trândăvit, critici și smiorcăieli. Ai de ales între a le răspunde cu aceeași monedă sau a asculta de Dumnezeu.
Îi închizi păcatului ușa în față atunci când te decizi să faci ceea ce este bine și să Îi ceri lui Dumnezeu să te ajute să îți iubești frații și surorile, care par de neiubit. Fă din casa ta casa lui Dumnezeu și prinde în ușă degetele păcatului!
Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.
Geneza 4:7
Krystal și Jamie făcuseră un pact. Toți ceilalți din grupul lor de prieteni aveau jachete de baschet scumpe, ceea ce îi făcea pe cei doi să se simtă niște sărăntoci. Așa că au căzut de acord ca niciunul dintre ei să nu cumpere jacheta respectivă până când nu și-o puteau permite amândoi.
Când Jamie și-a încălcat promisiunea și a venit la școală purtând o jachetă nouă, Krystal era disperată. A doua zi a venit la școală îmbrăcată cu o jachetă de baschet pe care o furase de la fratele ei. O uitase când plecase la facultate și nu avea să se întoarcă pentru încă o lună. Până atunci, Krystal putea să își cumpere propria jachetă.
Totul mergea bine până când Krystal a prins jacheta în ușa unei mașini și a rupt-o în două. A ridicat din umeri.
– Oricum e a fratelui meu.
După școală, Krystal a pus jacheta înapoi în șifonierul lui Nick.
Când s-a întors acasă și a găsit jacheta ruptă, Nick a dat imediat vina pe sora lui Krystal. Krystal a răsuflat ușurată. Scăpase.
Citește Proverbele 28:13
Ce lucru bun se întâmplă când îți mărturisești greșelile?
Ai făcut vreodată ceva greșit acasă la un prieten? Poate ți-a fost prea rușine să te mai întorci. Ei bine, gândește-te cum ar fi să te simți astfel 24/7 și îți vei da seama cât este de greu să nu mărturisești greșelile pe care le faci acasă – lucrurile devin din ce în ce mai complicate. Să ne gândim la Krystal. A luat o jachetă fără să ceară permisiunea, a luat în râs stricăciunea produsă, a ascuns dovezile și a lăsat ca sora ei să primească pedeapsa. De asemenea, a fost mai important pentru ea să se integreze în grupul de prieteni decât în propria familie. Avea multe lucruri de recunoscut atât în fața lui Dumnezeu, cât și a familiei ei.
Niciodată nu este plăcut să recunoști că ai dat-o în bară. Să spui în fața tuturor: „E vina mea”, în loc de:„Nu eu! Nu eu!” poate fi destul de neplăcut.
Dar un lucru este sigur: dacă ascunzi relele făcute, va fi și mai rău.
Cum așa? Pentru că Dumnezeu vede și nu te va lăsa să propășești atâta vreme cât îți ascunzi păcatul. În schimb, îți făgăduiește că, dacă îți mărturisești greșelile și dacă vei lucra spre îndreptarea lor, vei primi iertare din partea Lui.
S-ar putea ca familia ta să îți tot amintească o vreme de greșeala pe care ai făcut-o. Dar mai devreme sau mai târziu, iertarea își va face loc și în casa ta. Familia ta va fi mult mai indulgentă dacă mărturisești acum, decât dacă într-o zi află ei de păcatele tale ascunse.
Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.
Proverbele 28:13
Justin stătea întins pe canapeaua din sufragerie, ronțăind chipsuri și schimbând canalele TV cu ajutorul telecomenzii. Nu era mai nimic de văzut, dar a dat volumul mai tare pentru a acoperi cearta părinților lui din camera alăturată. Văzuse deja câteva scene când tatăl lui a ieșit pe ușă cu o valiză în mână.
– Hei, tată! a strigat Justin. Unde...?
Nu a apucat să își termine întrebarea pentru că știa că tatăl lui nu îl auzise. Altă delegație? se întrebă Justin.
Două zile mai târziu, a aflat că tatăl lui nu plecase în delegație. Plecase pentru totdeauna.
Când părinții tăi decid să se separe sau să divorțeze, te simți de parcă cineva te urcă cu forța într-un carusel scos din coșmarurile tale. Nimeni nu verifică să vadă dacă ești suficient de mare ca să faci față cursei sau dacă ești legat bine. Ești ridicat, învârtit, lăsat în cădere liberă și te prinzi de tot ce ai la îndemână. Chiar dacă există un răspuns biblic la problema ta, divorțul nu este o cursă în caruselul pentru copii.
Citește Psalmii 62:1-8
La ce este bun Dumnezeu când viața de familie devine atât de înspăimântătoare?
Cele mai bune carusele din parcurile de distracții te fac să te întrebi: Ce se întâmplă dacă...? Dacă o să cad? Dacă se strică una dintre șine? Dacă încep să vomit? În adâncul tău însă știi că ești în siguranță – altfel nu te-ai urca în ele. Când vine însă vorba de caruselul divorțului, nu ai de ales dacă să te urci sau nu în el și rareori știi ce îți stă în față: Cu cine voi locui? Vom avea suficienți bani? Ce se va întâmpla cu mine?
Ai totuși făgăduința că vei supraviețui cursei: Dumnezeu va avea grijă de tine. Când te simți slăbit, Dumnezeu este o fortăreață în care să te ascunzi. Poți să Îi spui ce crezi și cum te simți și poți chiar să strigi la El când ai nevoie. Dumnezeu nu îți promite că va opri caruselul, așa că tot va trebui să te confrunți cu căderi libere și întoarceri neașteptate, însă El îți poate oferi pace și încredere în El.
Singurul lucru mai rău decât să te afli în caruselul coșmarurilor este să fii acolo singur – să nu ai pe nimeni cu care să strigi, pe care să îl prinzi de mână sau cu care să răsufli ușurat. Prietenii și un părinte sau un pastor ori un consilier înțelegător te pot însoți o vreme în această călătorie. Dar Dumnezeu are curajul și rezistența necesare pentru a sta lângă tine tot timpul (Evrei 13:5).
În Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.
Psalmii 62:7,8
Cassie și fratele ei mai mic, Brent, stăteau în fața bisericii în timp ce la orgă se cânta „Marșul nupțial”. Cassie nu se gândise niciodată la mama ei ca la o mireasă. Când mama lui Cassie a ajuns în fața altarului, toți stăteau în poziție de drepți – Cassie lângă mama ei, Brent lângă Ryan, viitorul lui frate vitreg.
Brent credea că totul era extraordinar. Urma să aibă un nou tovarăș de joacă, plus un tată nou cu care să se distreze.
Cassie afișa un zâmbet frumos, dar simțea un gol imens în stomac. Îl disprețuia pe Ryan – micul răsfățat. O să aibă ea grijă de el curând. Cea mai mare teamă a lui Cassie era că își va pierde mama. De când se știa, ea și mama ei fuseseră cele mai bune prietene. Nu era de ajuns că mama ei își făcuse o relație, acum Cassie trebuia să o împartă tot timpul.
Este greu să îți dai seama ce te așteaptă atunci când pui bazele unei noi familii. Mama lui Cassie și Brent sperau amândoi că noua lor familie avea să fie mai bună decât singurătatea, dar Cassie era îngrozită la gândul că va pierde singura relație pe care știa că poate conta. Aceeași situație, așteptări diferite.
Unele familii reconstituite poti fi fericite și funcționale. Altele nu.
Citește Romani 12:18
Care este datoria ta atunci când trebuie să te înțelegi cu oameni pe care nu ești sigur dacă îi placi sau nu?
Relațiile sunt precum condusul unei mașini. Când vine vorba de prieteni, te afli de obicei pe locul șoferului. În principiu, îți poți alege prietenii, ținând cont de anumite limite. Când vine vorba de colegii de școală sau de echipă, ai o oarecare libertate de alegere. E ca și când ai fi copilot. Dar când vine vorba de familie, nu ai niciun fel de control. Sunteți cu toții îngrămădiți în portbagaj, fie că vă place sau nu.
Totuși, poți ajuta la a face portbagajul mai comod sau mai aglomerat. În orice familie vor exista ciocniri din când în când, dar măcar poți să controlezi dacă tu ești cel care îi împunge cu cotul, îi îmbrâncește sau îi lovește pe toți ceilalți. Poți alege să nu lovești cu picioarele în ușa portbagajului sau să nu faci o gaură în rezervorul de benzină și apoi să dai drumul unui chibrit aprins înăuntru.
Nu poți controla cu cine împarți portbagajul. Dar te poți controla pe tine.
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Romani 12:18