- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Imaginează-ți-l pe Beaver – copilul din serialul american de televiziune – jucându-se fotbal în sufragerie cât timp părinții lui sunt plecați. Mingea zboară șuierând și o ia spre dreapta. Vaza mamei lui se sparge. Eddie, prietenul șiret al fratelui lui Beaver, îl ajută pe Beaver să lipească vaza la loc și să pună florile la fel cum erau. Apoi Eddie pleacă.
Intră Ward și June, părinții lui Beaver. June vrea să umple vaza cu apă și observă că apa curge din ea. Ward își dă seama că cineva a spart vaza. Wally, fratele mai mare al lui Beaver, ia vina asupra lui, spunându-le părinților că el a spart vaza, nu Beaver. Wally este pedepsit pentru o vreme îndelungată.
Lucrul acesta se întâmplă numai în lumea serialelor alb-negru, nu-i așa? Nimeni nu ia asupra lui pedeapsa noastră în viața reală, nu-i așa?
Ba da. Cineva a făcut-o.
Citește Isaia 53:4-12
Aceste versete prezic că Isus va lua asupra Sa pedeapsa meritată de alții. A cui vină o preia?
Isus nu păcătuise niciodată. Nu merita nicio pedeapsă. Și totuși a ales să sufere pentru păcatul nostru, să fie străpuns pentru relele făcute de noi, zdrobit pentru greșelile noastre. Isus era desăvârșit și, totuși, a luat asupra Lui pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat – pentru ca noi să nu trebuiască să o facem.
A făcut ce a făcut și Wally, numai că de câteva miliarde de ori mai bine.
Isus a murit pentru întreaga lume, dar Dumnezeu cere fiecăruia dintre noi să accepte lucrul acesta individual. Poți face asta rugându-te astfel: „Doamne, am păcătuit. Ți-am încălcat regulile și Te-am dezamăgit. Doamne, știu că Isus a murit în locul meu.” Acesta este începutul existenței în calitate de creștin.
Dacă accepți faptul că Isus a suferit pedeapsa în locul tău, rămâi legat de Dumnezeu acum și pentru totdeauna: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Hristos dărâmă zidul de păcat dintre tine și Dumnezeu. Nu mai rămâne nicio cărămidă la locul ei. Nicio pietricică – nici măcar un fir de praf. Totul este spălat de sângele lui Hristos.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Isaia 53:5
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Gândește-te puțin la ceea ce ai simți dacă ai fi invitat în biroul directorului școlii.
Sărind fericit pe holuri, te gândești că te va felicita pentru bursa pe care ai obținut-o și pentru comportamentul exemplar. De-abia aștepți să porți o conversație cu persoana care îți inspiră dragostea pentru învățătură și toate preocupările intelectuale. În mintea ta, deja îi scrii un bilet de mulțumire profesorului care te-a recomandat să petreci acest timp discutând cu cel mai bun prieten al tău, directorul.
Sau poate că nu. Dacă trecutul tău nu este fără pată, numai liniștit nu ești la gândul că urmează să fii primit în biroul directorului. Te îndrepți spre el gata de război, convins că urmează să pășești pe teritoriu inamic.
Citește Evrei 10:19-22
Care este diferența dintre a te apropia de Dumnezeu și a te îndrepta spre biroul directorului?
Dacă directorul ți-ar fi prieten bun, ai avea o cu totul altă atitudine față de invitația în biroul lui. Îți trebuie puțin mai multă imaginație pentru următorul scenariu – dar încearcă. Directorul tău – care îți este și prieten – este un excelent profesor, consilier, simbol al autorității și prieten, toate într-unul. Orice problemă ai avea – teme, relații, bătăușul școlii, singurătate –, el este acolo să te ajute.
Dacă directorul ți-ar fi cel mai bun prieten, nu ar mai trebui să fii trimis la director, căci ai merge de bunăvoie la el. Aceeași schimbare radicală se petrece între tine și Dumnezeu după ce se dărâmă zidul de păcat care te desparte de El. Te duci fără teamă în prezența lui Dumnezeu pentru că Isus ți-a câștigat prietenia.
Înainte de a deveni creștini, ne răzvrătim, urâm regulile, căutăm scuze pentru păcat și ne este teamă de moartea veșnică – pedeapsa finală. După ce Îl acceptăm pe Isus ca Domn și Mântuitor, învățăm prietenia, încrederea, iertarea și suntem deschiși la a ne schimba. Așteptăm cu nerăbdare veșnicia în ceruri cu Dumnezeu, Prietenul nostru cel mai bun.
Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.
Prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt.
Evrei 10:19
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Holly nu prea știa ce să îi spună doamnei Kim.
– Am lecții de pian lunea, franceză marțea și voluntariat joia, a început ea. Lucrez ca bonă aproape în fiecare sâmbătă seara și fac gimnastică de trei ori pe săptămână după școală. Și mai primesc și o grămadă de teme.
– Deci spui că nu poți lucra la anuarul școlii nici măcar o seară pe săptămână? a întrebat doamna Kim. Știi că asta înseamnă că renunți la șansa de a deveni editor anul viitor, nu-i așa? Vom avea nevoie de experiență.
– Știu, a răspuns Holly.
Apoi s-a hotărât să îi spună doamnei Kim adevăratul motiv.
– Adevărul este că aceasta este singura seară din săptămână în care pot participa la întâlnirile de tineret.
Holly a refuzat o activitate bună pentru a lua parte la una și mai bună, prin care să păstreze legătura cu prietenii ei creștini.
Citește Evrei 10:23-25
Cum poți menține vie prietenia cu Dumnezeu?
Scriitorul Epistolei către evrei tocmai le explicase cititorilor săi noua lor prietenie cu Dumnezeu prin Hristos. Acum le spune cum să o mențină – iar secretul consta în a se aduna laolaltă cu alți urmași ai lui Isus.
Există multe influențe care caută să te lipsească de credință. Așa că ai nevoie să te întărești și să te zidești alături de prietenii tăi creștini prin încurajări – vorbind, rugându-vă și împărtășind bucuria de a fi creștin. Dacă lipsești de la biserică sau de la întâlnirile de tineret, vei fi afectat atât tu, cât și creștinii pe care i-ai putea ajuta.
Atunci când biserica intră în conflict cu o altă activitate, poți încerca să reprogramezi una dintre ele. Dar dacă nu poți, nu la biserică ar trebui să renunți, chiar dacă aceasta înseamnă că îți vei dezamăgi prietenii sau oamenii care te sfătuiesc și că vei pierde anumite oportunități viitoare. Înțelegi ideea? A oferi și a primi încurajări este extrem de important.
Ar trebui să fii nesăbuit să intri pe un teren de rugby și să joci singur împotriva unei echipe întregi. Ți-ai ridica privirea, ai vedea unsprezece mamuți pregătindu-se să îți strivească trupul și ai ieși de pe teren plângând. De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin – când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.
Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Evrei 10:24,25
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Este greu să te gândești la un lucru mai dezgustător decât ceea ce urmează: Te joci Frisbee în parc desculț, când simți între degetele de la picioare ceva rece și ud. Țipi. Începi să sari într-un picior. Te chinui să găsești un furtun cu care să speli excrementele de la o rață sau un câine.
Apostolul Pavel se gândea la ceva asemănător când le-a scris creștinilor filipeni următorul paragraf.
Citește Filipeni 3:7-11
Care este lucrul cel mai important în viață – și ce spune Pavel că este orice altceva?
Pavel este cât se poate de direct: Lucrurile pe care le considerase cândva importante sunt acum „un gunoi”. Cuvântul pe care îl folosește înseamnă „murdărie”, „lucru lipsit de valoare” sau, ca să pictăm o imagine mai puternică, „balegă”. În comparație cu a-L cunoaște pe Isus, orice altceva este ca un astfel de gunoi. Pavel ne șochează cu adevărul că cel mai bun lucru în viață nu este ceea ce avem sau ceea ce facem, ci pe cine cunoaștem: Hristos.
Acesta ar putea părea un devotament dus la extrem, un fel de spiritualitate ciudată, creată pentru părinți și pastori, dar nu pentru tine. Dar iată cum arată în viața reală:
Înseamnă a vrea să rămâi aproape de Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Înseamnă a face lucrurile așa cum vrea Dumnezeu, indiferent dacă rezultatul este suferința sau succesul. A fi credincios înseamnă mai mult decât a urma niște reguli, a merge la biserică și a te strădui să nu îți bați frățiorul mai mic. Înseamnă a fi prieten bun cu Domnul universului – dar, în același timp, a căuta să Îl cunoști pe Dumnezeu, să te bucuri de El și să Îl slujești prin tot ceea ce faci.
Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii – atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii. Credința lui Pavel a fost pusă la încercare prin bătăi, lovituri cu pietre, naufragii și persecuții și, totuși, el (și mulți alți credincioși) este de acord cu ceea ce spune Biblia, și anume că este mai bine să trăiești o zi cu Dumnezeu decât o mie fără El (Psalmii 84:10).
Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus. […] Le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.
Filipeni 3:8,9
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
– Mă dau bătută! a strigat Charlie după ce parcursese jumătate din traseul cu frânghii.
Era greu să îți dai seama de jos dacă fața îi era udă din cauza lacrimilor sau a transpirației, dar tremura în timp ce căuta să se prindă de un stâlp.
– Nu găsesc niciun loc unde să îmi pot pune picioarele. Tot alunec! Nu mai pot face asta. Dă-mă jos!
Cățărătorii nu ajung întotdeauna în vârf. Nu sunt foarte mulți elevi care au doar note de 10. Foarte puțini muzicieni nu ratează niciodată o notă. Iar viața de creștin nu este cu nimic diferită – cu excepția faptului că, în acest caz, nimeni nu este perfect. Nimeni nu trăiește o viață creștină fără păcat. Dacă avem impresia că suntem fără păcat, ne mințim singuri (1 Ioan 1:8).
Pavel a recunoscut lucrul acesta. Chiar după ce a scris că totul era doar bălegar în comparație cu relația cu Isus, le-a spus cititorilor săi că nu era nici pe departe desăvârșit. Era devotat întru totul lui Dumnezeu, dar până și el mai greșea uneori.
Citește Filipeni 3:12-14
Cum poți trece peste greșeli și păcate?
Greșelile te fac să vrei să renunți. Dacă greșești de câteva ori temele de la o anumită materie, vei vedea că îți vine greu să mai încerci. Te gândești că nu te pricepi, că și dacă depui mai mult efort, notele tot aceleași vor rămâne și nu ai cum să o iei de la capăt. Fă lucrul acesta la câteva materii sau câteva semestre la rând și s-ar putea să ajungi să crezi că nu ești făcut pentru școală.
Și în viața de creștin, atunci când o dai în bară, nu ai cum să dai timpul înapoi. Trebuie să trăiești suportând consecințele greșelii tale. Păcatul Îl rănește în continuare pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu a găsit o cale prin care să refacem relația cu El și să o luăm de la capăt chiar acum. Un verset din 1 Ioan ne spune cum: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curățească de orice nelegiuire” (1:9).
Aceasta este o parte din ceea ce a vrut Pavel să spună prin expresia „uitând ce este în urma mea”. Când îți recunoști păcatele în fața lui Dumnezeu, El te iartă și te ridică, astfel încât să îți poți continua călătoria de cunoaștere completă a lui Hristos. Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.
Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Filipeni 3:13,14