Domnul i s-a arătat și i-a zis: „Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.”
Geneza 17:1 u.p.
Ai auzit probabil de „viață dublă”. Sunt în plină lectură a cărții Sodoma, scrisă de Frederic Martel. Magnitudinea șocului este greu de măsurat. M-am așteptat la descoperiri noi, dar, în niciun caz la dimensiunea pe care am găsit-o în carte. Fără menajamente, autorul descrie într-un demers jurnalistic profesionist viața dublă a multor preoți de la Vatican. Cu siguranță, nu toți sunt în această situație. Titlul cărții, Sodoma, nu are nevoie de explicații. Cei mai mulți dintre ei sunt prinși între slujirea preoțească și căutarea plăcerilor carnale.
Efectul comun al celor implicați într-o astfel de conduită este sentimentul de culpă. Remușcările și căutarea evadării din realitatea obscură. Ajung în situația în care nu doar că se ascund de oameni, se trezesc ascunzându-se de Dumnezeu. Sentimentul de neîmplinire și pierderea stimei de sine îi confruntă fără rețineri. „Omul lui Dumnezeu” ajunge să pășească prin viață „fără Dumnezeu”.
A umbla înaintea lui Dumnezeu este o invitație la asumarea publică a vieții private. Nu poți trăi în două lumi paralele: cea reală și cea aparentă. Lasă ispita aceasta la gunoi. Asumă-ți cu verticalitate propunerea lui Dumnezeu și pune „la vedere” viața ta. Încearcă să fii o persoană credibilă pe care Dumnezeu poate conta. Este cel mai care dar pe care îl poți face vieții tale.
Roagă-te să trăiești echilibrat.
Provocare: Pune „la vedere” ceea ce faci „pe ascuns” prin ajutorul lui Isus.
Puneți-vă toată puterea ca să păziți și să împliniți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateți la dreapta, nici la stânga.
Iosua 23:6
Nu puține au fost ocaziile când am avut nevoie de ajutorul localnicilor pentru a mă ghida prin labirintul străzilor care împânzeau orașul. Îmi amintesc cu precizie cum sosea răspunsul lor atunci când trebuia să rămân pe artera principală și să străbat centrul orașului: „Rămâi pe această stradă și nu faci nici dreapta, nici stânga. Mergi tot drept. Mergi înainte.”
Uneori, obiectivele tale sunt supuse tensiunii ce se naște din oportunitățile ivite. Ai văzut cum merg spre casă ovinele ce trec printr-o arie de păscut. Se abat de la drum de fiecare dată când prind un smoc de iarbă verde. Pentru a corecta direcția, păstorul este obligat să se abată din drum.
Evident, există un risc pe care nu-l calculăm atunci când ne bizuim pe capacitatea noastră de a reveni pe drumul corect. E vorba de timpul irosit. Da... e timpul pierdut pentru „abaterile nesemnificative”. Urmărește cu atenție micile abateri din viața ta. Acele zone în care ai deviat de la cursul corespunzător al vieții. Știi tu, vorbim de „escapadele” cu prietenii, seratele cu gașca sau chiar „umflarea în pene” față de părinți. Perioadele în care ai știut că ce faci nu este chiar corect, dar ai spus „doar de data asta”. Strânge toată puterea de care dispui și rămâi cu Isus, fără să te abați la dreapta sau la stânga.
Roagă-te să primești îndrumare pe cărarea vieții.
Provocare: Evită abaterile din viața ta.
Dar iată legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.
Evrei 8:10
Există o știință a vieții ce face din fiecare zi un peisaj al emoțiilor. Ne folosim de obiceiuri, ritualuri, convenții și mai ales de coduri. Da. Vorbesc de acele coduri ce țin de comunicare, transmitere de informații sau senzații. Poate te miră, dar nu te grăbi cu concluziile. Dacă te vei uita pe tiparul tău de comunicare online, vei revedea omuleții galbeni. În diferite ipostaze, mai mulți sau mai puțini transmit emoțiile tale. În planul relațiilor de curtenie, de prietenie, de logodnă sau căsătorie, codul comunicării este și mai adânc. Folosim inimioarele ca gest al clocotului inegalabil, produs pe segmentul interacțiunii.
Inima este simbolul puternic al angajamentului întreg. Într-o relație crucială, afirmația „să-i câștig inima” implică trecerea pragului de visător și intrarea în zona de angajament. Nu te mira că Dumnezeu îți propune un legământ bazat pe cedarea inimii tale. E o propunere pentru asumarea unei relații totale. De fapt, relația este securizată prin acceptarea standardelor înalte, superioare moftului, vremii trecătoare sau felului în care te trezești dimineața. Dumnezeu propune un pact al inimii pentru o relație ce supraviețuiește oricărei crize potențiale.
Roagă-te să poți intra în legământ cu Dumnezeu.
Provocare: Cere-i Domnului să te susțină pentru un legământ cu Isus.
Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.
Ioan 14:3
Singurătatea este una dintre plăgile contemporane. În ciuda progresului tehnologic și a rețelelor de socializare capabile să ne ofere conexiuni pe tot globul, sentimentul acut care ne dirijează acțiunile este cel al singurătății. Tânjim după aprecieri, după persoane apropiate și înțelegere. Nimic greșit. Partea sensibilă a acestei situații este faptul că noi căutăm în altă parte ceea ce doar Isus poate să rezolve. Umplem golurile din inima noastră prin căutarea unor valori ce sunt inferioare.
Oferta lui Isus nu face parte dintr-o partitură bisericească. Nu te obligă la militărie liturgică. Nu te împinge pe genunchi de dragul orelor de veghe. Nu te provoacă să trăiești în costume băbești, nici să trăiești ca un pustnic. Surprinzător... investiția lui este pentru un loc în care soluțiile ineficiente de astăzi să nu te mai distrugă. El propune un tandem. Gândește-te la bicicleta pentru două persoane. Acesta este tandemul propus de Isus.
De altfel, Isus este dispus să-ți ofere un loc lângă El. Nu este un sens mistic, nici spiritual; este o propunere pentru o relație reală. Printre obiectivele tale nu trata cu dezinteres făgăduința lui Isus. Ai putea să te oprești și să evaluezi cât de singur ești? Să treci din această stare în așteptarea împlinirii promisiunii Sale. Începe chiar acum să privești spre ziua aceea.
Roagă-te să păstrezi vie speranța revenirii lui Isus.
Provocare: Trăiește ca și cum Isus ar veni azi!
Iacov a zis casei lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele.”
Geneza 35:2
Una dintre experiențele vieții mele am trăit-o în Italia. Soția a fost pionul principal în mâna lui Dumnezeu. Îmi amintesc că era dimineață când am ajuns acasă. Pe fotoliul casei era pus televizorul și soția mi-a spus fără ezitare: „Ori îl vindem, ori îl ducem la tomberon.” Am înțeles mesajul ei. Acea cutie magică a reușit să-mi capteze atenția atât de mult, încât nu mai aveam timp pentru copil, soție și chiar pentru mine însumi.
Mi-a căzut greu. Mulțumesc Domnului pentru puterea de care a dat dovadă iubita mea. A sesizat idolul care s-a ascuns în casa noastră. Tot ceea ce îți captează atenția deturnând viața ta de la lucrurile importante și semnificative ale vieții devine un idol.
Iacov și-a chemat familia la acțiune. Erau pe cont propriu. Au plecat de la Laban, iar acum pericolul de a trăi împărțiți între călătoria spre casă și idolii de care erau legați atinsese cote alarmante. Le-a cerut tuturor să se dezlipească de idolii periculoși. Iacov i-a îngropat în pământ.
Nu cunosc idolii nimănui. Știu doar că fiecare tânăr este capturat de idoli personalizați, după plăcerile fiecăruia. Treci la acțiune! Acum ai posibilitatea să scapi de povara lor. Dumnezeu este lângă tine, cere-I puterea de a face acest lucru.
Roagă-te să primești ajutorul lui Dumnezeu ca să scapi de idolii din viața ta.
Provocare: „Îngroapă” cu Dumnezeu mâncătorii de timp din viața ta!