- Detalii
- Scris de: Lucas Avrămescu
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Trebuie să-ți mărturisesc că în ultimul timp mă preocupă un gând: Cum să fiu mai bun? Sau, altfel spus, cum să înțeleg și, mai ales, să preîntâmpin situațiile în care sunt mai puțin bun decât mi-ar plăcea?
Am constatat că deseori îi putem răni pe cei din jurul nostru din cauza unei purtări neglijente sau chiar și prin gesturi mici, neintenționate. Uneori, rănim când răspundem nepotrivit părinților noștri sau ne purtăm necuviincios față de un profesor sau un prieten.
Adesea, ne justificăm comportamentul învinovățindu-i pe ceilalți: ei mi-au declanșat o reacție nedorită! Ne concentrăm pe ceea ce nu putem controla, în loc să ne corectăm propriul comportament pentru care suntem responsabili.
Desigur, o condiție esențială pentru „tratarea” răutății proprii este să fim conștienți că avem un comportament greșit.
Biblia, manualul incontestabil de bune practici, este foarte clară în separarea practicilor bune de cele rele. Și, în același timp, identifică sursa bunătății, cât și multiple căi de a o accesa.
În Efeseni 4:31-32, este scris: Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Sursa bunătății – Dumnezeu – nu doar că iartă răutatea, dar, mai ales, ne învață bunătatea!
Cea mai bună investiție, dacă vrem să înțelegem și să practicăm bunătatea, este investiția în cunoașterea lui Dumnezeu, în timpul petrecut cu El... – ofertă pe care ți-o fac și ție!
Cu prietenie, Lucas Avrămescu
AMiCUS București
- Detalii
- Scris de: David Prisecaru
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Aș vrea să împărtășesc cu tine un verset tare drag mie: Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. (Proverbe 3:5)
Recunosc, de multe ori, mi-a fost inconfortabil să ascult de cuvintele acestea. Știi și tu cât de ușor este să mergem înainte, pe drumul ales de noi, crezând că responsabilitatea și controlul cad pe umerii noștri atunci când totul merge bine. Însă când lucrurile se complică, cum reacționăm?
În viață, întâmpinăm adesea situații incerte sau neplăcute. În astfel de momente, cu toate că este provocator, este important să ne încredem în Dumnezeu și să ne ancorăm în credința noastră. Știm în cine stăm neclintiți, cunoaștem bine experiențele și minunile prin care El ne-a dat biruință până acum. Încrederea în Domnul ne oferă pace și siguranță, chiar și în mijlocul haosului.
Atunci când ne bizuim pe înțelepciunea noastră, suntem tentați să luăm decizii greșite și să încercăm să reparăm totul cu puterile noastre umane care, bineînțeles, sunt limitate. Ele ne vor găsi soluții probabil temporare pentru problemele noastre, când noi am avea nevoie cu siguranță de o Mână atotputernică. Cu câtă bucurie ar vrea Tatăl ceresc să ne arate puterea Lui și să ne lumineze pașii prin întuneric atunci când ne împiedicăm la fiecare pas! Atunci când ne încredem în El, avem promisiunea că ne va călăuzi și ne va da puterea de a depăși orice obstacol. El ne dă cu mult mai mult decât am putea cere vreodată. Iar atunci când suntem în strâmtoare și pare că nu mai găsim cale de scăpare, El va fi mereu acolo să ne ajute.
Așadar, în timpurile incerte, să ne amintim să ne punem încrederea în Domnul și să ne bizuim pe El. Isus este Stânca noastră și ne va călăuzi pe drumul cel bun.
Cu prietenie, David Prisecaru
AMiCUS Timișoara
- Detalii
- Scris de: Sebastian Drăgan
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Uităm de cele mai multe ori binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a dat în trecut, ni le dă în prezent și ni le va da în viitor.
Domnul este Cel care are dorința și disponibilitatea de a deține controlul vieții tale, dacă tu Îl lași să facă acest lucru. În Efeseni 1:7, este scris astfel: În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.
Tot ceea ce noi experimentăm astăzi se datorează în special lui Dumnezeu și dragostei Lui nemărginite pentru noi. În fiecare moment din viața noastră, când am fost în punctul de a ni se întâmpla ceva grav, Cineva acolo sus ne-a iubit și ne-a binecuvântat cu mâna Lui ocrotitoare, ferindu-ne de orice rău. Dumnezeu dă o șansă unică la mântuire omului pierdut și deznădăjduit. El a făcut asta în trecut, o face în prezent și cu siguranță o va face și în viitorul apropiat și îndepărtat. Am fost asigurați că vom fi binecuvântați, pentru că am fost aleși înainte de întemeierea lumii, dintr-un singur motiv – după buna plăcere a voii Sale (Efeseni 1:5).
Experimentez de ceva timp încoace o serie de evenimente foarte frumoase alături de Dumnezeu. Am avut ocazia să întâlnesc oameni cărora să le spun despre El, despre modul minunat în care lucrează în viața mea, iar bucuria pe care o am atunci când observ, prin dialogurile pe care le port, dorința de a-L urma pe El este incomparabilă cu tot ceea ce oferă lumea.
Te îndemn, drag prieten, să te gândești la ce a făcut Dumnezeu pentru tine, ce face în prezent și ce va face și în viitor pentru tine și familia ta. Dacă te-ai gândit la aceste lucruri, te rog tare mult să nu le ții doar pentru tine, ci să spui și altora ce a făcut Dumnezeu pentru tine, dându-le și lor speranța că viața lor ar putea arăta altfel, avându-L pe El ca protagonist în viața lor.
Cu prietenie, Sebastian Drăgan
AMiCUS București
- Detalii
- Scris de: Miriam Noemi Petreacă
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Poate că fiecare dintre noi ne-am întrebat ce legătură este între credință și faptă sau dacă mai contează atât de mult faptele, dacă deja avem credință. O ilustrație pe care am citit-o cu ceva timp în urmă m-a ajutat să înțeleg mai bine subiectul.
Întâmplarea spune că, în apropierea unui râu, trăia un bătrân cu frica lui Dumnezeu ce-i trecea pe călători de pe un mal al râului pe celălalt.
Într-o zi, în timp ce îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta din urmă băgă de seamă că moșul avea scris ceva pe fiecare vâslă. Curios, îl întrebă pe bătrân:
– De ce ai scris pe o vâslă credință și pe cealaltă fapte bune?
– Fiindcă acestea două – credința și faptele bune – mă conduc în viață de când mă știu pe lume, răspunse bătrânul.
– Eu nu cred că omul are nevoie de amândouă, ci îi este de ajuns numai una singură ca să se călăuzească în viață: dacă alegi calea faptelor bune, atunci ești de folos celorlalți, iar dacă alegi calea credinței, atunci îți ești de folos ție însuți.
Bătrânul nu spuse nimic, dar începu să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu mai înainta, ci mai mult se învârtea în loc, spre nedumerirea tânărului. După un timp, acesta a priceput ce voia să-i dea de înțeles bătrânul: că una este sprijin pentru cealaltă și că una prin alta se împlinesc.
Fapta bună și credința sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalță în zbor spre Dumnezeu. Dar cu o singură aripă, cine mai poate zbura?
După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă. (Iacov 2:26)
Cu prietenie, Miriam Noemi Petreacă
AMiCUS Craiova