- Detalii
- Scris de: Ilyusha Beleniuc
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Ai observat că atunci când mergem la biserică și când suntem înconjurați de oameni dragi ne este ușor să vorbim și să cântăm despre speranță? Totuși, atunci când întâmpinăm dificultăți, speranța poate să se clatine, iar îndoielile se pot strecura în inimile noastre. Așa mi s-a întâmplat și mie. Însă Dumnezeu nu dorește să rămânem asupriți de durere. El vrea să ne ridicăm ochii și să privim la fața Sa dragă și plină de iubire. El dorește să ne ia de mână și să ne conducă. Și totuși, de prea multe ori, L-am ignorat și m-am bazat pe propriile puteri, apelând la Dumnezeu doar în ultimă instanță.
ai întrebat vreodată pe Dumnezeu despre planul Lui pentru viața ta? Eu am fost mereu curios. Instinctiv, încercăm să găsim confort în cunoaștere și uneori reușim să înțelegem rolul unor provocări, realizând că adevărata speranță poate fi găsită doar în Dumnezeu. Alteori, credem că nimic nu este mai important decât percepția noastră subiectivă și sentimentele negative ce ne tulbură în necaz. Ne permitem să uităm că Dumnezeu este la cârma vieții noastre. În realitate, El nu a plecat nicăieri, ci noi ne-am pierdut încrederea în providența Lui. Abia după un timp realizăm că încercările noastre sunt un detaliu al planului divin.
Astăzi, drag prieten, te invit să nu uiți că ești o parte importantă dintr-o lume enormă, aflată sub controlul divinității, iar Dumnezeu are un plan special cu tine, așa cum a făgăduit: Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ,,Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor.” (Isaia 41:13)
Cu prietenie, Ilyusha Beleniuc
AMiCUS Bălți
- Detalii
- Scris de: Gelu Poenariu
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Recent, m-am surprins repetând argumentele unui gânditor pe care îl respect, fără să analizez în profunzime toate implicațiile și valoarea de adevăr ale ideilor sale. Realizarea faptului că suntem vulnerabili la influențele celor din jurul nostru sau ale materialelor pe care le consumăm – cărți, documentare, filme – m-a determinat să îți scriu. Știu că ești încă în perioada de educație formală și că viitorul tău depinde de alegerile pe care le faci acum. Așadar, lasă-mă să îți transmit ceea ce aș fi vrut să îi spun adolescentului care am fost acum 20 de ani:
Analizează contextul în care trăiești, examinează cu atenție prieteniile și sursele tale de informare. Caută să înțelegi temelia filozofiilor de viață care te atrag și asigură-te că ești selectiv cu ceea ce permiți să îți influențeze viața. Înainte de a încerca noi comportamente, amintește-ți că ceea ce repetăm devine obicei și că obiceiurile formează caracterul. Așadar, ghidează-te după valori inspirate de Dumnezeu. Caută dragostea, credința, speranța, curajul, controlul de sine și dreptatea. Permite doar persoanelor care întruchipează aceste valori să aibă o influență asupra ta.
În încheiere, îți las un pasaj din Biblie, care să te ghideze nu doar astăzi, ci în toată viața ta: De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele, ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:5-7)
Cu prietenie, Gelu Poenariu
AMiCUS Național
- Detalii
- Scris de: Răzvan Grosu
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
Este ora 7:18 și mi-am propus să-mi pun viața în ordine până la 7:30. Fac acest lucru destul de des: îmi stabilesc unele obiective idealiste, care îmi oferă o oarecare motivație, dar, în realitate, mereu ajung să fiu dezamăgit și frustrat. Chiar și atunci când îmi îndeplinesc obiectivele la timp, acel sentiment de mulțumire și satisfacție persistă doar până când găsesc o altă linie de sosire. Mereu mă gândesc la persoana care aș putea fi, în loc să apreciez persoana care sunt. Iar acesta este un mod epuizant de a trăi. În acest cerc vicios și obositor, mă trezesc mereu căutând o perfecțiune iluzorie. Este timpul să învăț cum să rezolv această problemă, dar ar fi bine să încep de acum, fiindcă e 7:50 și îmi doresc să rezolv asta până la 8:00.
Împăratul David, cu multe mii de ani în urmă, își punea o întrebare profundă, care explorează misterul și valoarea umană în fața divinității: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? (Psalmii 8:4). Apoi, meditând asupra acestui lucru, și-a dat seama că am fost creați cu puțin mai prejos decât Dumnezeu (Psalmii 8:5), subliniind proximitatea și legătura specială dintre om și divinitate. Purtăm în noi imaginea lui Dumnezeu, plină de demnitate și slavă divină. Avem o valoare incomensurabilă în ochii Lui și suntem chemați să trăim în conformitate cu demnitatea și slava cu care am fost înzestrați.
La final, te rog un lucru: în momentele când sufletul tău se simte copleșit de gânduri de neîncredere și lipsă de valoare, când simți că nu ești suficient de bun, amintește-ți că ești prețuit și iubit mai mult decât îți poți imagina. Nu te judeca după standardele lumii, ci ascultă glasul Celui care te-a creat și îți spune: Te iubesc cu o iubire veșnică! (Ieremia 31:3)
Cu prietenie, Răzvan Grosu
AMiCUS Cluj
- Detalii
- Scris de: Rahela Tudorie
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
În ultima vreme, mi-am pus destul de multe întrebări referitoare la sentimentul valorii personale și al identității mele. De fapt, o lungă perioadă de timp, am tânjit să ating perfecțiunea prin tot ceea ce eram, prin tot ceea ce făceam. Mă găseam interesantă atunci când realizam un proiect fain, care îmi aducea împlinire, atunci când atribuțiile mele erau admirate de ceilalți sau când totul era perfect la școală. Însă atunci când un eșec apărea în viața mea, cădeam. Nu suportam eșecurile. Voiam ca viața mea să fie încununată de succes și de perfecțiune. Până într-un moment: când mi-am văzut viața salvată de la moarte de Isus, doar prin harul Său. Atunci am înțeles că tot ceea ce contează cu adevărat în viață este relația noastră cu El.
am rugat să vină în viața mea și să-mi schimbe viața și I-am cerut să mă ajute să înțeleg care este identitatea mea. Ca un susur blând, El parcă mi-a șoptit: Copil preaiubit, copil de Rege – aceasta este identitatea ta. Citind Cuvântul Său, am regăsit versetul de aur: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu (...). (Ioan 3:16)
Dacă Isus a considerat că viața noastră este atât de importantă, încât merită să Se sacrifice pentru ea, atunci cum putem noi să nu apreciem sacrificiul Său? Cum putem să ne uităm în oglindă și să fim nemulțumitori, crezând, poate, că El ar fi putut greși atunci când ne-a creat, când ne-a spus cu atâta dragoste că suntem copiii Săi – copii ai lui Dumnezeu? (1 Ioan 3:1)
Îmi doresc ca, de acum încolo, și tu, și eu să fim ambasadorii identității pe care am primit-o – copii preaiubiți de Rege.
Cu prietenie, Rahela Tudorie
AMiCUS București
- Detalii
- Scris de: Anda Henț
- Categorie: Devoțional tineri
Dragă prietene,
De ceva timp, mă preocupă două teme pe care le consider ca fiind izvoare nesecate de cunoaștere și inspirație: înțelepciunea și lumina. Versetele din Efeseni 1:17-18 reușesc să le înglobeze tare frumos: Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui.
Duh de înțelepciune… am căutat cuvântul înțelepciune în DEX și am găsit următoarea definiție: capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. Cred că avem atât de multă nevoie de această trăsătură de caracter, pentru că viața este formată din decizii, iar noi alegem, conștient sau inconștient, în fiecare secundă a vieții noastre. Așa cum Solomon și-a recunoscut starea și a cerut înțelepciune, sunt sigură că Dumnezeu ne-o va da fiecăruia dintre noi, dacă ne smerim înaintea Lui și o cerem sincer.
Ochii inimii… îmi place mult această expresie. Se spune în popor că inima e oarbă, așa că trebuie să alegem cu mintea. Cât este de minunat că Însuși Creatorul luminii vrea să îți deschidă ochii inimii! El îi deschide cu un scop: acela de a vedea chemarea pe care El o are pentru tine.
Tu și cu mine am primit o misiune: aceea de a fi lumină. Chiar dacă știu că de multe ori e greu și am dori să trăim într-un mediu perfect și să fim lumină în lumină, chiar dacă am prefera ca alții să ne facă munca, fiecare dintre noi a primit o chemare exactă de dus la îndeplinire.
Îți dai seama ce mare har avem de a fi mesagerii luminii? Ce dar să putem fi împreună-lucrători cu Cel care este Sursa luminii!
Hai să alegem astăzi să fim o licărire de speranță pentru cei din jurul nostru!
Cu prietenie, Anda Henț
AMiCUS Timișoara