- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.
Apocalipsa 12:11
Una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit a fost Cine este omul acesta?. Scrisă de John Ortberg, cartea strânge sub talentul autorului un material prețios despre persoana lui Isus. Ce m-a impresionat a fost capacitatea cărții de a surprinde, din perspectiva omului, impactul lui Isus asupra istoriei umane. Printre temele abordate a fost și capitolul morții. De ce este important?
Modul în care creștinii au tratat moartea i-a deosebit de ceilalți. Ei au privit sfârșitul vieții cu seninătate și încredere. De ce? Pentru că experiența cu Isus leagă prezentul și viitorul. Timpul nu se mai măsoară prin apariția sau dispariția omului. Timpul este măsurat prin biruința sau înfrângerea răului (păcatului). Cei care sunt victorioși asupra păcatului prin Hristos nu mai pot fi speriați de prezența sfârșitului. Poți atinge tremurul experienței printr-o determinare fermă. Capacitatea de a trăi deasupra vieții pe care o ai. De a te ridica peste zilele din calendar. Să poți ocoli iubirea de sine. E o provocare pur sânge!
Acest gând al sfidării morții, dușmanul cel mai de temut, printr-o hotărâre luată acum cu Dumnezeu, îți poate aduce un viitor mai luminos și sigur. Azi poți clădi cu Isus un mâine de neuitat.
Roagă-te să fii eliberat de iubirea egoistă.
Provocare: Sfidează puterea fricii prin acceptul jertfei lui Isus Hristos!
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
Psalmii 73:26
În vacanța la mare, împreună cu băiatul meu, făceam câte o plimbare pe unul din digurile de piatră. Zilnic, ca un ritual, ne luam tălpășița de pe plajă și, după un efort de zece minute, reușeam să atingem partea extremă a digului. Aveam fiecare dintre noi stânca personală. În tăcere priveam cu atenție largul mării și, din când în când, ne opream privirile asupra valurilor mici care se izbeau de stâncile digului. Imaginea perfectă a mesajului de astăzi.
Condiția de oameni trecători se aseamănă cu valurile mării care lovesc stâncile și se sparg. Fizicul tău plăcut, în timp, se va modifica. Nu va rezista. Totul trece. Dar stânca! Stânca stă neclintită. Încasează în fiecare zi în tăcere. Rezistă. Stânca este alegerea perfectă făcută de psalmist pentru a descrie cum trebuie să fie încrederea ta în Dumnezeu.
E clar! Emoțiile te vor încerca. Vei fi balansat într-o direcție sau alta de valul de sentimente. Vei dori una sau alta. Nicio problemă, atât timp cât reziști fără să ți se clatine principiile și valorile în care crezi. Dumnezeu nu este preocupat să cosmetizeze zilele sau problemele pe care le vei înfrunta, dar este preocupat să fixeze inima ta. Să o știe transformată într-o ancoră a veșniciei. În inima ta se construiește încrederea. Încrederea ce este caracterizată de rezistență.
Roagă-te să primești de la Dumnezeu o inimă neclintită.
Provocare: Construiește cu Dumnezeu o inimă plină de încredere.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”
Marcu 9:24
Imaginează-ți că trebuie să dai un răspuns legat de puterea unui fir de iarbă și puterea unui copac. Ți se pare o chestiune prea simplă pentru a fi pusă în discuție. Un subiect de grădiniță, în niciun caz o temă pentru cineva ca tine. Probabil, aranjamentul logic îți dă dreptate, dar natura a dovedit contrariul. Atât copacul, cât și firicelul de iarbă au în natura lor o putere a biosului. Pot țâșni prin asfalt, chiar și prin beton. Probabil ai observat astfel de tablouri în natură.
Tatăl din versetul nostru nu poate fi considerat un falnic credincios. Cel mult, poate fi asociat cu firicelul de iarbă. O recunoaște chiar el. O face cu o sinceritate debordantă. Nu avea timp berechet să impresioneze sau să negocieze. În ocazia de aur, când Isus se afla chiar în fața lui, a recunoscut inconsecvențele din lumea sa interioară și a strigat: „Cred... ajută necredinței mele.”
Probabil ai acționat indiferent, motivat de faptul că nu ești un titan al credinței. Nu te vezi un copac, ci te recunoști în imaginea firicelului de iarbă. Nu te descuraja. În tine este tot atât de multă putere ca în viața unui erou al credinței. Folosește-o! Nu o ascunde. Cu puținul pe care îl ai, Dumnezeu poate face minuni care să schimbe viața ta și perspectiva celor din jur. Nu trebuie să ceri lucruri mari, ci doar să le folosești pe cele mărunte pe care deja le ai.
Roagă-te să folosești ceea ce ți-a dat Dumnezeu.
Provocare: Fă un mic gest de bunătate pentru cineva din anturajul tău.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri și urmează pe Miel oriunde merge El.
Apocalipsa 14:4
Nu toți suntem la fel. Fiecare dintre noi poartă în condiția lui elemente ce-l definesc: culoarea ochilor, înălțimea, greutatea, culoarea părului, gustul etc. Această diversitate nu ne oprește să luptăm pentru o ținută convențională. Ia gândește-te doar la lupta cu kilogramele. Pornești ca din pușcă. În prima zi cântărești bucatele cu sfințenie, faci exercițiul fizic și ești atent la orele de activitate. A doua zi o iei de la capăt. Trece săptămâna și entuziasmul tău este tot acasă, dar parcă nu mai are aceeași intensitate. Ce să mai spui după ce trec săptămânile? Te urci pe cântar, și expresia feței tale spune totul...
Ca să-ți poți modifica obiceiurile, ai nevoie de perseverență. O perseverență zilnică, sau continuă. Nu există momente de întrerupere sau repaus. Continuitatea într-o activitate de urmărire este cheia reușitei. Ioan a recunoscut acest principiu și l-a enunțat clar ca lumina zilei: „Urmează pe Miel oriunde merge El.” Da, vorbește de cei cu caractere puternice. Tineri și adulți învățați să nu cedeze. Sunt cei care străpung zidul deznădejdii, se opun gândului renunțării. Acești oameni continuă în ciuda tuturor evidențelor potrivnice. Ce îi determină? Cu siguranță, un scop definit cu precizie. O cauză pentru care sunt dispuși să renunțe la tot. Sincer, ai în viața ta un scop de o asemenea anvergură?
Roagă-te să perseverezi zilnic în a-L urma pe Isus.
Provocare: Fă din prietenia cu Isus scopul vieții tale.
- Detalii
- Scris de: Doru Parașcineț
- Categorie: Devoțional tineri
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28
Sentimentul pe care îl trăiești în momentul în care nu ești sigur de direcția de mers este bulversant. Nu este suficient că te miști. Nu este suficient că ai un sens de mers. Nu e suficient nici măcar faptul că te întrebi. Dacă nu urmează o clarificare și apoi o resetare, totul e fără folos. În sens practic, ai nevoie să știi că nu îți pierzi timpul și energia degeaba. Înțelegi de ce ne place să folosim hărțile, GPS-urile și orice mijloace pentru a ne verifica deplasarea. Ne dorim siguranță și eficiență. Un om cu capul pe umeri își clarifică direcția de mers și abia după aceea pleacă la drum.
În zilele petrecute pe pământ, tu ai nevoie de aceeași clarificare. Nu cred că îți permiți luxul să pierzi ocaziile și timpul pe ceva ce se dovedește irelevant și greșit pentru viitorul tău. Ai putea oare să mergi într-o direcție ce nu îți aduce nicio formare spirituală? Să alergi în toate direcțiile doar pentru a constata că nu ai prins nimic? Isus refuză să ne lase fără repere vizibile și protectoare. Asemenea semnelor de circulație, cuvintele lui Isus definesc cu claritate sensul deplasării tale. Dacă ai mers într-o direcție greșită, schimbă sensul. Dacă trebuie să te întorci din acțiunile tale, atunci fă acest lucru cât mai repede.
Nimic nu valorează mai mult în zilele acestea decât oamenii care știu încotro se îndreaptă. Ai ocazia să parcurgi un drum al eliberării. E călătoria spre Mântuitorul tău.
Roagă-te să găsești sensul vieții tale.
Provocare: Întoarce-te la Isus din toată inima.