El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de Mine!”
Marcu 10:47
În ziua aceea, niciun student al Universității Harvard nu a crezut că vorbitoarea din aulă le va putea capta atenția. Nu avea carisma dascălului încărcat de titluri. Cu fața arsă de soare, caracterizată de umilință transparentă, prea scundă pentru a ajunge la microfonul pupitrului, era deposedată de tehnicile oratoriei. Niciun atu cu care să risipească cinismul studenților.
A început să vorbească dezinteresată de așteptările academice. Vorbea din inimă. Cuvintele îi erau însoțite de puterea ascunsă a experiențelor dure. Maica Tereza a lovit în valorile societății senzuale, a dinamitat politicile discriminatorii și educația investită în zona profitului imediat. A cerut tinerilor să facă loc limbajului inimii și să investească în viața celor de lângă ei, fără mijloace și instrumente de reușită.
La finalul discursului, un vulcan de aplauze îndelungate a confirmat că strigătul inimii este limbajul cel mai sigur spre acțiune. Orbul și-a ascultat inima. S-a ridicat și a început să strige după vindecare. Indiferent ce nevoie ai avea, inima își are nevoile ei. Ascultă nevoile pornite din inimă. Strigă la Isus și vei putea căpăta vindecare. Nu există nimic ce ar putea opri puterea vindecătoare a lui Isus. Ca să poți umbla liber, ai nevoie să te ridici și să-ți asculți dorințele adânci ale inimii. Pune-le înaintea lui Isus.
Roagă-te să poți striga cu încredere după ajutorul lui Isus.
Provocare: Pune înaintea lui Isus inima ta. Predă-te puterii Sale.
„Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi!”… Atunci împăratul s-a sculat și a șezut la poartă.
2 Samuel 19:7p.p.,8 p.p.
Nu știu cât de bine stăpânești limba engleză. Cred însă că te-ai intersectat cu expresia „out of the box” (afară din cutie). O formă simplă de a exprima lărgirea orizonturilor. Capacitatea de a face mai mult decât am fost obișnuiți să facem. Ieșirea din lumea îngustă și captarea oportunităților care sunt dincolo de cutie. Parcă sună mai frumos... Hm...
În fondul subiectului, regăsim „tipul” ce evită schimbarea. Profilul omului pătrățos la minte. Obiectiv sau neobiectiv, comportamentul automatizat de obișnuințe este mai iubit decât ieșirea din mulțime. Dacă adaugi și câteva ingrediente neplăcute ca cele prin care a trecut David, nu e prea atrăgător să ieși cu emoțiile tale fluturând în fața mulțimii.
Nu știu cât de atrăgătoare este „cutia” ta personală. Nu știu cât de mult ți-a compromis curajul de a schimba ceva la tine. Poți revendica liniaritatea și calmul vieții, dar nu poți convinge pe nimeni că în cutia ta este universul. Trebuie să muți cu mâna ta propria viață. Să ieși din aria ta protejată și să stai în fața schimbării. Experiențele vieții sunt îmbogățite cu fiecare realitate nouă. Scoală-te și ieși din cutia ta. Dacă ai posibilitatea să stai la porțile Scripturii, vei înțelege că ai în față o perspectivă nouă.
Roagă-te să poți privi perspectiva nouă pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine.
Provocare: Ieși din propria ta cutie de viață și prinde „mâna” lui Dumnezeu.
Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El.
Luca 5:28
Dan Puric vorbește despre o bătrânică ce își trăia liniștită viața într-un cătun de munte. Fiica ei era plecată de ani buni în America. După Revoluție, poștașul o vizita regulat pe bătrână, aducându-i câte o vedere. Femeia era atrasă de culorile vii ale hârtiei, de blocurile înalte. Mesajul de pe spate era mereu același: „Vino la mine în America!”
Bătrânica avea câteva păsări de curte, o prispă îmbătrânită și o casă veche din lemn. Era toată agoniseala ei. Să plece reprezenta o provocare pe care nu o putea trece ușor. Oricât a încercat poștașul să o convingă, biata femeie a rămas pe poziție. Dorul de fată era mare, dar parcă locul... Ei, locul... să-l lași așa dintr-odată?!
Isus l-a provocat pe Levi să-și lase nu doar locul, ci și profesia. Să părăsească munca și finanțele stabile provenite din statutul lui de vameș. O provocare deloc simplă. Levi a lăsat totul din perspectiva unei apropieri de Isus. Ce urma să vină era speranța unei vieți mai bune. O lume diferită de trădare, mită, compromisuri sau alergări irelevante.
Între pacea sufletească și stabilitatea profesională, de multe ori se găsesc abisuri infinite. Miza ta e mai mare decât rafinamentul economic și finanțele stabile. Ai nevoie de speranță și de o conștiință curată. E posibil să fii provocat să lași locul profitabil și să faci un pas al credinței cu Isus.
Roagă-te să nu devii rob al locului în care profesezi.
Provocare: Urmărește speranța vieții ce vine prin prezența lui Isus.
Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.”
Marcu 10:21
Fascinat de experiența reformatorului Jan Hus, am căutat să-i cunosc reacțiile în momentele întemnițării. Într-una dintre cărți, autorul descrie intervenția prinților pentru salvarea lui. În toiul nopții, ușa se deschide. În liniște este rugat să părăsească locul. Jan Hus pleacă nedumerit. Drumul trece printr-o pădure deasă. Undeva pe acest drum, se oprește. Cade în genunchi și, după câteva momente de rugăciune, își schimbă direcția. Se întoarce înapoi în locul întemnițării sale. A doua zi urma să fie executat.
Te întrebi de ce a făcut asta? Ți se pare deplasat să refuzi libertatea și să dai cu piciorul la o astfel de ocazie? Jan Hus a cântărit convingerile sale și provocarea crucii. A refuzat să fie dintre aceia care ocolesc crucea. Isus i-a replicat tânărului bogat că un singur lucru îi lipsește: să ia crucea. De fapt, purtarea crucii este expresia angajamentului făcut pentru o viață responsabilă. O viață capabilă să suporte adversitatea și opoziția.
Nu ocoli crucea. Dacă te afli în fața obstacolelor sau problemelor dificile, dacă experiența ta este obstrucționată de dificultăți și insuccese, a sosit timpul să reevaluezi locul crucii în parcursul tău. Cei care-L urmează pe Hristos sunt oamenii crucii.
Roagă-te să poți lua propria „cruce”.
Provocare: Ia-ți angajamentul să-L însoțești pe Hristos prin provocările vieții.
Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.”
Geneza 12:1
Cunoști experimentul în care o broscuță este aruncată într-o oală cu apă fierbinte. Imediat ce atinge apa, sare rapid afară. În schimb, dacă broscuța este pusă într-o oală cu apă rece, va începe să înoate liniștită. În pasul următor, oala cu apă rece unde este broscuța se va așeza pe foc. În timp, apa începe să se încălzească. Broscuța înoată liniștită adaptându-se din mers la condițiile noi de mediu. Apa ajunge să clocotească. În ciuda pericolului, broscuța nu mai sare afară. Va continua să înoate până când va muri.
În termeni similari, capacitatea ta de adaptare este incredibilă. Ține cont că impactul mediului din familie este crucial. Așa se naște familiarul. Atitudinea de obișnuință. Este tiparul conduitei nesupravegheate, derivate din liniștea lucrului familiar. Această formulă este periculoasă. Motivul?!
Tot ce este familiar tinde să sugrume obiectivitatea. Capacitatea de a analiza amplu și onest faptele și deciziile. Avram a fost rugat să părăsească formula tradițională din casa în care crescuse pentru a nu fi distrus de atitudinea familiară. Chemarea lui Dumnezeu este valabilă și în dreptul tău. Marile reușite sunt obiective și desprinse de atitudinea tipicului familiar.
Roagă-te pentru a asculta chemarea de astăzi a lui Dumnezeu.
Provocare: Desprinde-te de lucrurile familiare și caută obiectivitatea.