...și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.”
Iosua 2:9
Orice decizie luată are la bază un raționament. Capacitatea de a gândi lucrurile este esențială. Consecințele care vor urma se pot transforma în efecte catastrofale sau de reușită. Modul în care iei hotărârile este la fel de important ca hotărârea în sine.
Rahav putea să evite o decizie radicală. Folosind argumentul majorității, avea toate premisele să fie sigură pe ea. Cetatea era puternică, cetatea era pregătită să se apere... În ciuda argumentelor imediate, Rahav aduce în discuție o parte a tabloului pe care ceilalți contemporani nici nu se sinchiseau să o vadă: perspectiva lui Dumnezeu. În acest punct, de fapt, se găsește conținutul lucidității. Poți călări evenimentele cu o minte repezită. Deciziile se pot lua la foc automat. Pe de altă parte, ai la dispoziție varianta unor decizii calculate, brăzdate de luciditate. Ele sunt caracterizate de vederea largă. Perspectiva largă include și nivelul invizibil al lucrurilor. Când ajungi să privești propria viață dincolo de resursa materială, de calculul patetic dat de argumentele imediate și permiți lucrurilor invizibile, divine, să interacționeze cu tine, atunci te poți considera un om cu mintea lucidă. Ce vrea Dumnezeu de la tine este la fel de important, poate mai important, decât ce poți să realizezi cu viața ta.
Roagă-te să ai limpezime în deciziile tale.
Provocare: Lucrează mereu întrebându-L pe Dumnezeu ce vrea de la tine.
Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat și a mers după El.
Marcu 2:14
Ascultam cu sufletul la gură povestirea pentru copii. Instructoarele reușeau de fiecare dată să ne capteze atenția prin felul lor de expunere. Personajul central, de data asta, era un puști apropiat de vârsta pe care o aveam atunci.
Era la câmp, împreună cu părintele lui. Neatent, din cauza jocului, s-a trezit pe calea ferată urmărind fluturii colorați. Părintele, urmărind jocul fiului, sesizează în depărtare garnitura de tren care se apropie. A început să strige, dar… în zadar. Fără ezitare s-a angajat într-o cursă nebună. Alergând ca o căprioară, striga mereu, în speranța că va fi auzit. Din nefericire, distanța încă era mare și zgomotul naturii bloca strigătele. Între timp, trenul se apropia amenințător. Cu toate sforțările a strigat încă o dată. Fiul și-a întors capul înspre părinte. Tatăl a strigat scurt: „Culcat!” Băiatul s-a întins rapid pe culoarul de pietriș dintre șine, și garnitura de tren a trecut peste el.
Isus a spus convingător lui Levi să-l urmeze. De data aceasta, Levi s-a ridicat! Apoi l-a urmat pe Isus. Uneori, ca să schimbi cursul, nu e nevoie de fapte mari, ci doar de o decizie simplă a desprinderii. Ce te împiedică oare să te desprinzi de ritmul mecanic al vieții? Înainte de orice răspuns, un gest de ascultare valorează un destin.
Roagă-te să poți să te desprinzi de trecut.
Provocare: Ascultă atent ce îți spune Dumnezeu astăzi.
Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis:„Doamne, Dumnezeule! Adu-ți aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta...”
Judecători 16:28
Probabil ești dintre cei care crezi că tăcerea este pasivă. Dacă taci, nu enervezi pe nimeni. Acest mod de existență te face să pierzi din vederile tale forța pe care o are tăcerea. Motivul?
Îți propun să folosești cunoștințele tale despre natură. Gândește-te la acțiunea unui vulcan. Cât de inofensiv pare în perioada lui de inactivitate. Și cât de horror devine când își reia activitatea. Dar partea care marchează discuția noastră este ceea ce poate să scoată din adâncurile sale vulcanul. Observi? Există partea de exterior și o parte a interiorului. Când te oprești la elementele vizibile și scoți din calcul partea nevăzută, uiți de forța tăcută.
Samson a fost judecat în funcție de exteriorul său. Mai era capabil un orb să pericliteze siguranța celor din jur? Niciun filistean nu s-a gândit că undeva, în interiorul sufletului său, Samson avea posibilitatea să apeleze la vocea inimii. Când a făcut-o, vocea sa ascunsă s-a transformat într-un strigăt de ajutor auzit de Dumnezeu.
E suficient să cobori în tainele inimii tale și să începi să strigi după ajutorul divin. Tăcerea este relieful iluminării tale spirituale. Ca să ajungi acolo unde îți dorești, echipamentele exterioare te pot ajuta, dar numai inspirația interioară venită de la Dumnezeu îți va da putere.
Roagă-te să poți asculta strigătele inimii tale.
Provocare: Rupe ritmul alert al vieții și caută tăcerea când Dumnezeu îți vorbește.
Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. 2
Timotei 1:12
Linia frontului era brăzdată de gloanțe. În ambele tabere, situația devenise dificilă. Trupurile soldaților atinși de gloanțe erau din ce în ce mai multe. Atmosfera era pătrunsă de strigătele durerii. Unul dintre soldații aflați în tranșee a fost abordat de comandatul de pluton: „Adu aici răniții!”
Soldatul a dat din cap aprobator. Apoi s-a uitat rapid la ceas. A rămas locului. Comandantul furios l-a abordat ferm: „Ce mai aștepți?” A răspuns calm: „M-am uitat la ceas, la o anumită oră fixă, mama se roagă pentru mine. Sunt ferm convins că rugăciunea ei este ascultată. Aștept să se facă fix în câteva minute.”
Printre agendele umplute de „trebuie”, „să realizez” sau „programări”, fă-ți loc și de puncte fixe. Ele sunt convingerile ce se rumenesc de-a lungul anilor. Poți să înaintezi fără convingeri sau poți urca prin convingeri. Diferența dintre prima și ultima opțiune este siguranța. Ca tânăr, vei fi provocat să-ți trăiești viața. O poți „înfuleca” precum un câine sau poți trece prin ea ca un om al lui Dumnezeu. În prima variantă vei ști doar că ai trăit. În a doua variantă vei cunoaște scopul pentru care trăiești. Pavel nu și-a regretat trecutul, nici nu a trecut fluierând prezentul. El și-a folosit timpul pentru a-și defini scopul. Odată ce cunoști pe Cel care îți poate garanta siguranța vieții, poți declara că știi pentru ce trăiești.
Roagă-te astăzi să poți primi convingeri ferme.
Provocare: Trăiește viața ca un om matur și credincios.
Rut a răspuns:„Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.”
Rut 1:16
Un punct sensibil al deciziei este ușurătatea cu care tratăm propria cauză. Ce-o mai fi și asta? Ei bine... este vorba de legănatul ciudat ce îl proiectăm când ne ajunge cuțitul la os. Amintește-ți de situațiile penibile în care un adult le interzice celorlalți din casa lui să se uite la televizor. Nu trece mult timp și adultul este prins urmărind emisiunile de la TV. Frustrarea și mirarea se întâlnesc în uzina emoțiilor tale. Decizia luată mai înainte demască cât de slabă îi este fermitatea când este vorba de propria lui persoană.
Probabil, nu ai nicio problemă cu luarea unei decizii. Probleme se ivesc cu aplicarea ei. Rut a luat o decizie pe care a aplicat-o cu consecvență, indiferent ce dificultăți urma să întâlnească în viața ei. Modul ferm în care a acționat demonstrează tuturor că deciziile care schimbă destinul vieții sunt însoțite de consecvență și fermitate.
Tu îți cunoști linia deciziilor. Învață să construiești viitorul în jurul unor hotărâri ferme. Fii intransigent cu ușurătatea sau superficialitatea. Construiește cu răbdare fiecare pas, fiecare zi, învățând să duci la capăt deciziile importante ce te vor apropia de o viață stabilă cu Dumnezeu.
Roagă-te pentru o atitudine fermă față de valorile tale.
Provocare: Construiește cu Dumnezeu un caracter nobil.